Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Ioan 1:34 - Biblia în versuri 2014

34 Lucrul acesta s-a-mplinit; De-aceea, am mărturisit, Căci am văzut! Iar El – zic eu – Îi este Fiu, lui Dumnezeu!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

34 Iar eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

34 Iar eu am văzut exact acest lucru; și atunci am declarat despre El că este Fiul lui Dumnezeu!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

34 Eu am văzut și am dat mărturie: acesta este Fiul lui Dumnezeu”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

34 Iar eu am văzut şi am dat mărturie că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

34 Și eu am văzut lucrul acesta și am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Ioan 1:34
42 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

„Ce hotărăște Dumnezeu, Eu voi vesti, căci Mi-a vorbit În acest fel: „Ești Fiul Meu, Pe care azi L-am zămislit.


Toate-Mi sunt date Mie. Eu Le am, dar, de la Tatăl Meu. Fiul, deplin, nu-i cunoscut Decât de Tatăl; și știut E Tatăl, doar de Fiul Lui Și încă de acela cui, Fiul, să Îl arate, are.


Petru a zis: „Așa cred eu: Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Tu ești Hristosul, eu gândesc!”


Când Petru, încă, mai vorbea, Un luminos nor a venit, Cu umbra i-a acoperit Și-un glas s-a auzit din nor, Înfiorând pe muritor: „El Îmi e Fiul Preaiubit! În El, plăcerea, Mi-am găsit, Iar voi, de El, să ascultați!”


Iisus tăcea, privind în jur. Preotu-a zis atunci: „Te jur Pe Dumnezeu cel viu, că-I ești Fiu și Hristos, cum ne vorbești!”


Râzându-I batjocoritor: „Ești Regele Iudeilor! Tu, care-ai spus că Templu-l strici, Dar în trei zile, îl ridici, Acum, ai face foarte bine, Ca să Te mântui și pe Tine! De ești Fiul lui Dumnezeu, Deloc n-are să-Ți fie greu, Ca, de pe cruce, să cobori – Noi credem, iar Tu n-ai să mori!”


În Dumnezeu – cum am văzut – Neîncetat, S-a încrezut. Să-L scape, căci ne-a spus mereu, Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu!”


Sutașul, cei care-L păzeau Și toți cei care se aflau, Pe deal, în preajma lui Iisus, Cuprinși de-o cruntă groază-au spus: „A fost, precum a zis mereu: A fost Fiul lui Dumnezeu!”


Un glas din cer, „E Fiul Meu” – A zis – „El este Preaiubit, În El, plăcerea, Mi-am găsit.”


Ispititorul, că-I slăbit, Grabnic s-a dus și I-a vorbit: „De ești Fiul lui Dumnezeu, Iată ce-ți voi propune eu: Să poruncești pietrelor – dacă În stare ești – pâini, să se facă!”


„Sari jos! Căci este prorocit – De ești într-adevăr Acel Fiu al lui Dumnezeu – că El Va porunci îngerilor Să Te vegheze. Ei Te vor Purta pe mâini, ca nu cumva, De pietre – sau de altceva – Picioarele, să Îți lovești. Sari, dacă vrei să-mi dovedești!”


Ei au strigat: „Ce ți-am făcut? De ce vrei să ne chinuiești, ‘Naintea vremii? Știm că ești Iisus! Ești Fiul Domnului! Dar nici o legătură nu-i, Statornicită, între noi!” Iisus privea doar, la cei doi.


Cum am aflat, cum am văzut, De-al Evangheliei început – A Fiului lui Dumnezeu – Am să vorbesc, acuma, eu.


Apoi, din cer, s-a auzit Un glas: „Ești Fiul Preaiubit! În Tine numai, Fiul Meu, Găsesc toată plăcerea, Eu!”


Îngeru-a zis: „Duhul Sfânt vine Și se pogoară peste tine. De Domnul, fi-vei ocrotită, De fața Lui, vei fi umbrită, Iar Sfântul care-n lume vine – Cel ce va fi născut prin tine – A fost, e, și va fi mereu, Chemat Fiu al lui Dumnezeu.


În chip trupesc, de porumbel, Duhul venit-a peste El Și-un glas, puternic, răspicat – Atunci – din cer, a cuvântat: „Tu Îmi ești Fiul prea iubit: Plăcere-n Tine, Mi-am găsit!”


Nimeni – așa precum s-a spus – Pe Dumnezeu, nu L-a văzut. El fost-a făcut cunoscut, Lumii, numai de Fiul Lui, Care e-n sânul Tatălui.”


Uimit, a zis Natanael: „O, Rabi! Văd prea bine eu, Că ești Fiul lui Dumnezeu – Al lui Israel Împărat!”


Atuncea, cum de afirmați Că Eu hulesc – Eu, Cel sfințit De Tatăl, Eu care-am venit În lume, căci El M-a trimis, Cum prin Scripturi vi s-a promis?! Și-aceasta, doar pentru că Eu Zic: „Fiu Îi sunt, lui Dumnezeu”!


„Cred Doamne, cu credință tare”, Marta, către Iisus, a zis, „Că ești Hristosul, Cel trimis, În lume! Iată ce cred eu: Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”


„Luați-L voi!” – zise Pilat – „Căci, nici o vină, n-am aflat, În El!” Iudei-au spus apoi: „O Lege, însă, avem noi Și, după Lege, omu-Acel E vrednic ca să moară! El, Pe Sine, S-a făcut, mereu, Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu!”


Toma răspunse: „Domnul meu! Domnul și Dumnezeul meu!”


În carte. Însă, ce aveți, S-a scris, pentru ca să puteți A crede voi, cum că Iisus Este Hristos, care – de sus – Venit-a, că e viu mereu, Că Îi e Fiu lui Dumnezeu.


Aceștia toți cred cum cred eu: Că ești Fiul lui Dumnezeu. Tu ești Hristosul, negreșit!”


Iar duhul ce L-a-nsuflețit, Duh de sfințenie-i dovedit Și-I arătat prin el, mereu, Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu, Prin învierea morților. Deci, Evanghelia, fraților, Vorbește de Hristos Iisus – Al nostru Domn – ce ne-a adus


Căci Fiul Tatălui de Sus – Al nostru Domn, Hristos Iisus – Cari fost-a propovăduit, În al vost’ mijloc, negreșit Prin mine și prin Timotei Și prin Silvan deci – dragii mei – N-a fost și „da” și „nu”, vreodat’, Ci El, doar „da”, S-a arătat.


Melhisedec – de bună seamă – Nu are tată și nici mamă; Spiță de neam, el n-a avut, Zilele lui n-au început, Și-asemenea, n-au nici sfârșit. El, astfel, e asemuit Cu Fiul de la Dumnezeu, Cari preot e, prin vremi, mereu.


Acel care-n ăst fel vorbește, Tăgăduind pe Fiu, nu are Pe Tatăl; dar acela care, Pe Fiul L-a mărturisit, Are pe Tatăl, negreșit.


Dar cel care-a păcătuit Și încă mai păcătuiește, Al diavolului se vădește, Căci el, păcate – am văzut – Că săvârșea de la-nceput, Și săvârșește, tot mereu. Însă, Fiul lui Dumnezeu, S-a arătat să nimicească Astă lucrare diavolească.


Iubire. Iar dragostea Lui, Față de neamul omului – Față de noi – s-a arătat, Chiar prin aceea că ne-a dat, Pe Fiul Său. Singurul Fiu, Al Dumnezeului Cel viu, Venit-a-n lume și astfel, Acuma, noi trăim, prin El.


Noi știm că Fiul Domnului S-a pogorât din cerul Lui, Iar când, la noi, El a venit, Pricepere ne-a dăruit Și, să-L cunoaștem, ne-a-nvățat, Pe Cel cari e adevărat. Acum, noi ne aflăm în El: Suntem cu toții, în Acel Care-i adevărat, de sus, Adică, în Hristos Iisus – În Fiul care-i Dumnezeu Și-i viață veșnică, mereu.


Oricine înainte-o ia – Adică nu va rămânea În ce-a-nvățat și-a dobândit, De la Hristos – e dovedit Că nu-L are pe Dumnezeu.


Scrie-i la îngerul pe care, În Tiatira-n frunte-l are Biserica: „Iată ce-a spus Fiul Părintelui de Sus; Privirile ochilor Lui Sunt ca și para focului; Picioarele Îi par să fie Ca și arama ruginie, Aprinsă și strălucitoare, Arsă în focul de cuptoare.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ