Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Ieremia 9:20 - Biblia în versuri 2014

20 „Femeilor, luați aminte La ale Domnului cuvinte! Cântări de jale-i învățați Pe-ai voști’ copii și vă-ndemnați Una pe alta, ca să știți, Plângeri de jale să rostiți!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

20 Ascultați, femeilor, Cuvântul Domnului! Deschideți-vă urechile la cuvântul gurii Lui! Învățați-le pe fetele voastre cântări de jale și învățați-vă bocete unele pe altele,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 „Femeilor, ascultați Cuvântul lui Iahve! Deschideți-vă urechile ca să auziți cuvântul pe care îl pronunță gura Lui! Învățați-le pe fiicele voastre cântece de jale; și învățați-vă bocete unele pe altele –

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Căci moartea a urcat prin ferestrele noastre și a venit în palatele noastre ca să-i nimicească pe prunci pe străzi și pe tineri, în piețe.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Ascultați, femeilor, Cuvântul Domnului și să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învățați pe copiii voștri cântece de jale, învățați-vă plângeri unele pe altele!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Ascultați deci, femeilor, cuvântul Domnului, și să primească urechea voastră cuvântul gurii sale și învățați pe fiicele voastre plângere și fiecare pe vecina sa cântarea de jale.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Ieremia 9:20
15 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Atunci când Îi vei fi primit Învățătura și ți-ai pus La inimă, tot ce ți-a spus


Domnul a glăsuit apoi: „Fetele care sunt la voi – Fiice al Sionului – În mijlocul poporului Umblă cu gâturile-ntinse, Mândre și cu priviri aprinse De pofte. Iată că pășesc Mărunt și că își zornăiesc Verigile de la picior. De-aceea, creștetele lor,


„Drept căpetenii, vor avea Niște băieți. De-asemenea, Niște copii le voi aduce Și-am să-i așez spre a-i conduce!” Așa va fi, căci negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.


Cei cărora le prorocesc Aceiași soartă-mpărtășesc, Căci sabia și foametea, În grija lor, îi va avea. De gheara morții vor fi prinși Și în Ierusalim întinși Vor fi pe ulițele lui, Fără să-i pese nimănui De soarta cari peste ei vine, Iar să-i îngroape, nu e cine. Rămâne-vor neîngropați Soții, fii, fiice și bărbați, Căci voi turna peste popor, Întreagă răutatea lor.”


„A zis Domnul oștirilor: „Cuvintele prorocilor, Nu le-ascultați, căci vă mințesc! Închipuiri vă prorocesc Și doar vedenii născocite, Din ale lor inimi ieșite. Nu de la Domnul a venit Ceea ce ei au prorocit.


Prorocul care a vist Un vis, să-l spună de îndat’, Iar cel care a auzit Cuvântul ce a fost rostit De către Mine, e dator Ca să îl spună tuturor, Întocmai precum a fost spus, Fără a pune ceva-n plus! De ce trebuie-amestecat Grâul cu paie, ne-ncetat?”


Iată, a Domnului mânie, Asupră-ne, gata-i să vie. De ea, umplut eu mă simțesc Și nu pot să o mai opresc.” „Toarnă-o peste-un copil aflat În uliță. Toarnă-o de-ndat’, Asupra adunărilor Ce sunt ale tinerilor; Căci prinși, atuncea, au să fie Bărbatul și a lui soție Și cel care-i bătrân aflat Și cel de zile încărcat.


„Să îți tunzi părul – de îndat’ – Ierusalime, și-aruncat Departe să îți fie-apoi. Pe înălțimi să mergeți voi Și-acolo faceți o cântare De jale și de supărare, Căci Domnul Se îndepărtează, Lepădând neamul ce cutează Să-L întărâte la mânie Și să ațâțe-a Lui urgie.


Oasele lor vor fi luate Și au să fie așezate În fața lunii, soarelui Și a oștirii cerului, În fața căror au slujit, Pe care mult le-au îndrăgit Și-apoi pe care le-au urmat Și căror li s-au închinat. N-au să mai fie adunate Oasele lor, nici îngropate, Fiind lăsate precum sânt, Gunoi s-ajungă, pe pământ.


Unde e omul înțelept? Unde e omul cel deștept, Care să înțeleagă poate, Mereu, aceste lucruri toate? Cel cărui Domnul i-a vorbit, Să spună-aceasta, negreșit. Să spună cum de-i pustiită Țara și cum de-i nimicită Și arsă, încât nimenea Nu poate-a trece-acum, prin ea?”


Te scoală-n toiul nopților Și glas să dai gemetelor, Când vor începe să se-așeze Străjile puse să vegheze! Asemeni unei ape, cată De-ți varsă inima, pe dată, În fața Domnului! Spre El, Întinde-ți mâinile și-astfel, Să poți să capeți vindecare Pentru copii tăi, pe care Îi vezi la colțul uliței, Răpuși de gheara foametei!


Copiii și bătrânii sânt Culcați, în uliți, la pământ. Fecioarele, tinerii mei, Prin ascuțișul sabiei Au fost trecuți și au pierit, Căci i-ai ucis, când a venit Ziua mâniei Tale. Iată, I-ai junghiat pe toți, de-ndată, Căci milă nu ai arătat.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ