Ieremia 7:18 - Biblia în versuri 201418 Copiii strâng lemne, de zor, Și-apoi le duc părinților, Care fac focul, de îndat’. Femeile au frământat, Grabnic apoi, o plămădeală Și turte fac, fără-ndoială, Împărătesei cerului Și-asemenea oștilor lui, Iar din a jertfelor măsură, Dau jertfe pentru băutură În cinstea altor dumnezei. Prin toate câte le fac ei Au reușit să Mă mânie Și au stârnit a Mea urgie.” အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească18 Copiii strâng lemne, tații aprind focul, femeile frământă aluatul ca să facă turte împărătesei cerului. Ei toarnă jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201818 Copiii strâng lemne, părinții aprind focul, femeile frământă coca – pentru ca să facă turte reginei cerului! Ei toarnă sacrificii de băutură altor (dumne)zei, ca să Mă mânie. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202018 Fiii adună lemne și părinții aprind focul; femeile frământă aluatul ca să facă turte pentru regina cerului și varsă libații altor zei ca să mă facă să mă mânii. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu18 Copiii strâng lemne, părinții aprind focul și femeile frământă plămădeala, ca să pregătească turte împărătesei cerului și să toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193118 Copiii strâng lemne și părinții aprind focul și femeile frământă aluatul ca să facă turte împărătesei cerurilor și să verse daruri de băutură dumnezeilor străini, ca să mă întărâte la mânie. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
În pietrele ce-s lustruite Și în pârâuri sunt găsite, Aflată-ți este moștenirea, Așa precum îți este firea. În ele, soarta, tu o ai, Căci jertfe numai lor le dai. Mereu le aduci daruri care Menite sunt pentru mâncare Și le-nsoțești cu o măsură Din jertfa pentru băutură. „La acest lucru, oare, Eu Nesimțitor pot fi, mereu?”
Casele împăratului Și-ale Ierusalimului Au să ajungă necurate, Ca și Tofetul. În cetate, Aceeași soartă vor avea Și cele-n cari se aducea – Pe-acoperișurile lor – Tămâie-n cinstea Baalilor Precum și-n cinstea cerului Și-a-ntregii oști ce este-a lui, Sau se turna câte-o măsură Din jertfa pentru băutură, Spre a cinsti alți dumnezei, Străini de oamenii acei.”
Ei vor intra în acest loc Și-n urmă îi vor pune foc. Vor arde dar, astă cetate Și casele, în ea, aflate. Vor arde-alăturea de ele, Atunci, și casele acele Pe-acoperișul cărora, Tămâie tot mereu – era Adusă-n cinstea Baalilor, Cu jertfa băuturilor, Prin cari poporul – ne-ncetat – A Mea mânie-a ațâțat.
Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Iată, mărturisit-ați voi, Cu ale voastre soațe-apoi, Precum că ați înfăptuit Cuvintele ce le-ați rostit, Pentru că zis-ați: „Noi dorim – Cu toții – ca să împlinim, Mereu, al nostru jurământ! Vrem să ne ținem de cuvânt, Tămâie să îi închinăm Și băutură să-i turnăm, Împărătesei cea pe care Înaltul cerului o are!”
Eu am jurat și-aveam de gând Să-i duc în țara minunată Ce trebuia a le fi dată. Atuncea, ei și-au aruncat Ochii spre dealuri și-au cătat Orice copac verde, stufos, Ca să-și aducă – ne-ndoios – Acolo, jertfele pe care Le voiau daruri de mâncare, Jertfe prin cari M-au mâniat. De-asemenea și-au mai lăsat Miresme-n locurile-acele, Pe cari le-au ars și-apoi, prin ele, Gânditu-s-au că au putut Să facă un miros plăcut. Adus-au și câte-o măsură Din jertfele de băutură.
M-a dus, în urmă, de îndată, În curtea înăuntru-aflată – Curte a casei Domnului. În fața ușii Templului – În locul ce se află chiar Între pridvor și-ntre altar – Eu am văzut mai mulți bărbați Că la un loc sunt adunați. Cei care-acolo se aflau, Cam douăzeci și cinci, erau. Acea mulțime, am văzut Cum că cu dosul a șezut Spre Templu și că a privit, Cu fața, înspre răsărit, Căci toți erau închinători, În fața soarelui, în zori.
Apoi, îmi zise glasul Lui: „Văzut-ai, fiu al omului? Pentru-a lui Iuda casă, oare, A fi puțin lucru, îți pare, Toate pe câte le-ai văzut, Că ei, aicea, le-au făcut? Țara mai trebuie să fie, Umplută-apoi, cu silnicie? Mai trebuie făcut ceva, Să Mă mai mânie, cumva? Iată că ei, în acest ceas, Și-apropie ramul, de nas!