Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Ieremia 6:25 - Biblia în versuri 2014

25 „Să nu vă duceți pe ogoare Și nici pe drum sau pe cărare! Acolo este sabia Vrăjmașului. Fugiți de ea, Căci numai spaimă răspândește, Jur împrejur, când se rotește!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

25 Nu ieșiți pe câmpuri și nu umblați pe drumuri, căci dușmanul are o sabie; de jur împrejur este teroare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 Nu ieșiți pe câmpuri și nu umblați pe drumuri; pentru că acolo este sabia dușmanului și întâlniți teroare peste tot.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Nu ieșiți la câmp și nu mergeți pe drum, căci sabia dușmanului este teroare de jur împrejur!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 Nu ieșiți în ogoare și nu mergeți pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmașului, răspândind spaima de jur împrejur!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

25 Nu ieșiți la câmp, nici nu umblați pe cale; căci sabia vrăjmașului, groaza este în orice parte.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Ieremia 6:25
20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Pentru acei care mergeau, Sau pentru cei care veneau, N-au fost, în vremile acele, Clipe de liniște, căci ele Se vădeau vremi de frământare, Vremuri de mare tulburare.


Spaima, în suflet, i-a rămas Și-l urmărește, pas cu pas.


Aud pe mulți și iau aminte La ale lor rele cuvinte; Văd spaima care se lățește Și care împrejur domnește, Când toți vrăjmașii se adună Ca sfat să țină, împreună Și uneltesc apoi pe față, Voind să ieie a mea viață.


Dar dacă nu Mă ascultați, De sabie veți fi tăiați! N-aveți scăpare, negreșit, Pentru că Domnul a vorbit.”


Iată ce pot, pe câmp, vedea: Morții ce-i face sabia. Dacă mă-ntorc către cetate, Zăresc ființe întristate Cari de putere sunt sleite Fiind de foame chinuite. Chiar și prorocul, însoțit De către preot, au pornit Prin țară: nu știu ce-i așteaptă Și nu știu încotro se-ndreaptă.”


În jur, aud doar vorbe rele Și mă încearcă spaime grele. „Învinuiți-l!” – aud eu, Strigându-mi-se, tot mereu. „Haideți dar toți, să ne unim Și astfel să-l învinuim!” Toți oamenii care erau În jurul meu și cari trăiau Cu mine-n pace, mă pândesc, Să vadă când mă poticnesc Și zic: „Poate se lasă prins! De noi, va trebui învins! Să punem dar, mâna pe el Și să ne răzbunăm, astfel!”


Domnul a zis în acest fel: „Doar țipete de groază mare Se-aud mereu, din depărtare. Spaima adâncă doar se cerne, Iar pacea nu se mai așterne!


„Eu am vorbit:” Ah, Domnul meu, Prea bine-acum înțeleg eu, Că-ntr-adevăr, ai înșelat Acel popor și totodat’, Ierusalimul, când ai spus: „Veți avea pace!” Dar s-a pus Asupră-i, sabia și iată Că viața-i e amenințată.


„Știre, în Iuda, răspândește Și în Ierusalim vestește: „Sunați din trâmbițe în țară!” De-asemeni, dați de știre iară, Și spuneți: „Haidem să plecăm, Căci trebuie să ne-adunăm Toți, în cetățile-ntărite Ce sunt anume pregătite!”


Ce văd? Cu toții sunt speriați: Dau înapoi, înspăimântați. Iată, vitejii cei temuți Se-mprăștie acum, bătuți. Fug disperați, iar înapoi, Nimeni nu mai privește-apoi. O groază mare a venit Și peste tot s-a răspândit.


Le vor fi turmele luate, Iar ale lor corturi, prădate. Pânzele lor au să le ia, Cămilele de-asemenea – Cu tot calabalâcul lor – Și-au să le strige tuturor: „Jur împrejur, doar spaimă mare!”


Acela care-i Domn, mereu, Și-i al oștirii Dumnezeu A zis în acest fel apoi: „Asupra ta, aduce-voi Groaza. Ea-ți va ieși în cale, Căci e-mprejurul țării tale Și vă va izgoni apoi, Pe fiecare dintre voi! O să fugiți drept înainte Și nimeni n-o să ia aminte Ca să îi strângă pe cei cari Se vor vădi a fi fugari!”


„De ce stăm jos? Hai să plecăm Și în cetăți să ne-așezăm. Acolo să ne-adăpostim Ca în ăst fel să nu murim, Căci Dumnezeu ne osândește Și-acum la moarte ne sortește. Iată că apa otrăvită Ne este nouă rânduită, Pentru că am păcătuit Față de Domnul, negreșit.


Așteptam pace să ne dea, Dar iată că nu vine ea. Nimic bun nu ne mai apare. O vreme pentru vindecare, Necontenit am așteptat, Însă doar groază-am căpătat!”


Din toate părțile-ai chemat Groaza, să vină-asupra mea, Exact așa precum venea Valul mulțimii călătoare, În zilele de sărbătoare. Cu viață, nimeni n-a scăpat Atuncea când s-a arătat Ziua mâniei Domnului Și s-a vărsat urgia Lui. Pe cei pe care i-am crescut Și-n îngrijire i-am avut, Vrăjmașul mi i-a nimicit Când peste mine-a năvălit!”


Iar Eu, atunci, de bucurie, Din palme bat, și-a Mea urgie, Așa am să o potolesc, Pentru că Eu, Domnul, vorbesc!”


Sacii încing mijlocul lor, Iar groaza ce s-a arătat, Pe-ale lor fețe s-a lăsat. Fețele toate-s chinuite Și cu rușine-acoperite, Iar capetele lor, pletoase, Acum ajuns-au a fi rase.


Curând, veni-vor zile grele: Vei îndura valuri de rele, Vrăjmașii au să te-nconjoare; Cu lanțuri au să te-mpresoare Și-au să te strângă, ne-ncetat, Din toate părțile, de-odat’.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ