Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Ieremia 52:27 - Biblia în versuri 2014

27 Iar împăratu-a poruncit Să îi ucidă, negreșit. Astfel, la Ribla – în Hamat – Uciși au fost cu toți, de-ndat’.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

27 Acolo, la Ribla, în țara Hamat, împăratul Babilonului i-a lovit și i-a omorât. Astfel, Iuda a fost dus în captivitate, departe de țara lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Acolo, la Ribla, în teritoriul numit Hamat, regele Babilonului a ordonat ca aceia să fie omorâți. Astfel a fost dus poporul numit Iuda în captivitate, departe de țara lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 Regele Babilónului i-a lovit și i-a omorât la Ríbla, în ținutul Hamát. Iúda a fost deportat din pământul lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Împăratul Babilonului i-a lovit și i-a omorât la Ribla, în țara Hamatului. Astfel a fost dus rob Iuda departe de țara lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

27 Și împăratul Babilonului i‐a lovit și i‐a omorât în Ribla în țara Hamatului. Și Iuda a fost strămutat de pe fața țării sale.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Ieremia 52:27
28 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Toi – cel cari fost-a împărat, Peste Hamat înscăunat – Atuncea când a auzit Precum că David a zdrobit A lui Hadadezer armată,


Domnul a lepădat, astfel, Întreg poporul Israel. Din fața Lui, l-a izgonit, Lăsându-l singur, părăsit, În mâinile vrăjmașilor Și-ale jefuitorilor.


De-aceea, El i-a izgonit, Așa după cum a vestit Prin robii Săi care veneau În Israel și proroceau. Rob – în Asiria – astfel, Ajunse-n urmă Israel Și – tot acolo – a rămas Până acum, în acest ceas.


„Și Iuda fi-va lepădat, Încât ajunge-va la fel Precum ajuns-a Israel. Ierusalimul, să se știe, Îl leapăd, în a Mea mânie, Deși am spus că-n el, mereu, „Am să-Mi așez, Numele Meu”.”


Întreaga țară-i pustiită – De tot – și este părăsită, Pentru că Domnul a dorit Lucrul acesta, negreșit.


Iată, cetatea ‘ceea care Se dovedea mare și tare, E singură și părăsită, Căci nu mai este locuită. Vițelul paște-n ea acum Și mai pășește, pe al ei drum. În ea, el se mai culcă încă, Și-ale ei ramuri le mănâncă.


De-aceea, toți aceia cari S-au dovedit a fi mai mari Peste locașul Meu cel sfânt, Drept pângăriți socot că sânt. Pe Iacov, Eu M-am mâniat Și-apoi pierzării l-am lăsat. Pradă batjocurii, la fel, Eu l-am lăsat pe Israel.”


Cetățile ce sunt aflate În miazăzi, sunt încuiate Și nu se află nimenea În stare a le descuia. Toată-a lui Iuda-mpărăție A fost luată în robie.”


Căci Domnul astfel a vorbit: „Vă fac să fiți o groază mare, Și tu, dar și aceia care Îți sunt prieteni. Vor cădea Uciși pe câmp, cu sabia, Sub ochii tăi. Îl părăsesc Pe Iuda și îl osândesc S-ajungă rob al celui care, În Babilon este mai mare. Când în robie-l va avea, Îl va lovi cu sabia,


Pe Zedechia – cel aflat, În Iuda, pus ca împărat – Pe slugile-mpăratului Și pe întreg poporul lui – Care de ciumă au scăpat, De sabie și n-au picat Uciși de foame și nevoi, Am să îi las s-ajungă-apoi, Pe mâinile celui aflat În Babilon, drept împărat. Acolo, Nebucadențar O să îi prigonească iar. Cu sabia o să-i omoare Și nu vor mai avea scăpare.


Dar el, în țară, i-a lăsat Pe cei care s-au arătat A fi săraci și se vădeau Cum că nimica nu aveau. Acestei gloate truditoare I-a dăruit vii și ogoare.


Nebuzardan – acela care, Peste străjeri era mai mare – În Babilon, robi i-a luat Pe cei care au mai scăpat Din oamenii ce se vădeau Că în Ierusalim ședeau, Cu toată rămășița care Țara lui Iuda o mai are.


Atunci, Haldeii l-au luat Pe al lui Iuda împărat, Să-l ducă la acela care, În Babilon era mai mare. L-au dus la Ribla așadar, Și-acolo, Nebucadențar, O judecată a rostit În contră-i și l-a osândit. Lucrul acest s-a petrecut În al Hamatului ținut.


Întreaga țară o să fie Doar o întindere pustie. Tăria care o avea, Cu care mult se mai mândrea, Se va sfârși. Apoi la fel, Toți munții cei din Israel Au să ajungă pustiiți, Fiind de oameni ocoliți.


Fiica Sionului, acum, Suferi și gemi, la fel precum Și o femeie se căznește, Când ceasul nașterii sosește! Cetatea o să-ți părăsești Și-n câmp tu ai să locuiești. În urmă, tu vei fi luată Și-n Babilon vei fi mutată. Acolo, am să te găsesc Și am ca să te izbăvesc. De la prietenii tăi – iată – De Domnul, ești răscumpărată.


Și tu și cel cari îl vei ține Ca împărat pus peste tine, De Dumnezeu, duși o să fiți, La un popor pe cari nu-l știți – Pe care nu l-ați cunoscut, Și-ai voști’ părinți nu l-au știut; Iar printre oamenii acei, Sluji-veți altor dumnezei Care din lemn și piatră sânt.


Împrăștiat, fără-ncetare, Ai să fii tu, printre popoare, Din capătul pământului, La celălalt capăt al lui. Șezând cu oamenii acei, Ai să slujești alți dumnezei – Pe care nu i-ai cunoscut Și-ai tăi părinți nu i-au știut.


Martor – în contra voastră – eu Iau astăzi cerul și pământul, Că se va împlini cuvântul Pe care-l spun și-o să pieriți, Din țara ce o s-o primiți, Peste Iordan. Nu veți avea, Atuncea, zile multe-n ea.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ