11 Pe Zedechia l-au luat, Ochii i-au scos și l-au legat Cu lanțuri de aramă, grele. Legat cu lanțurile-acele – La fel ca prinșii de război – La Babilon l-au dus apoi, Unde a fost întemnițat. Tot restul vieții, el a stat Închis, până când, în sfârșit, I-a venit ceasul și-a murit.
11 Apoi, împăratul Babilonului i-a scos ochii lui Zedechia, l-a legat cu lanțuri de bronz și l-a dus în Babilon, unde a stat în închisoare până în ziua morții lui.
11 Apoi regele Babilonului i-a scos ochii lui Zedechia, l-a legat cu lanțuri de bronz și l-a dus în Babilon, unde a stat în închisoare până în ziua morții lui.
11 A pus să fie scoși ochii lui Sedecía și l-a legat cu [lanțuri] de bronz. Apoi, regele Babilónului l-a dus la Babilón și l-a pus în temniță până în ziua morții sale.
11 Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia și a pus să-l lege cu lanțuri de aramă. Apoi împăratul Babilonului l-a dus la Babilon și l-a ținut în temniță până în ziua morții lui.
11 Și a scos ochii lui Zedechia și l‐a legat cu lanțuri de aramă și împăratul Babilonului l‐a dus în Babilon și l‐a pus în închisoare până în ziua morții sale.
Pe Zedechia – cel aflat, În Iuda, pus ca împărat – Pe slugile-mpăratului Și pe întreg poporul lui – Care de ciumă au scăpat, De sabie și n-au picat Uciși de foame și nevoi, Am să îi las s-ajungă-apoi, Pe mâinile celui aflat În Babilon, drept împărat. Acolo, Nebucadențar O să îi prigonească iar. Cu sabia o să-i omoare Și nu vor mai avea scăpare.
În Babilon era mai mare, Se dovedise nemilos, Căci după ce ochii i-a scos L-a pus în lanțuri de aramă, Și l-a trimis – de bună seamă – În Babilon, pe Zedechia Cari astfel și-a-nceput robia.
Ca pe-o grădină-a pustiit Cortul cel sfânt. I-a nimicit Locul pe care-l folosea Când adunările-și ținea. Domnu-a făcut de s-a uitat Până și ziua de Sabat Și sărbătorile vestite, Cari, în Sion, sunt prăznuite. Domnu-n năpraznica-I mânie A lepădat, plin de furie, Pe preot și pe împărat.
Mreaja, Mi-o voi întinde Eu Și-am să îl prind în lațul Meu. De mână am să îl apuc Și-n Babilon am să îl duc. În urmă, la Haldei, în țară, Ajunge-va el ca să piară.
„Pe a Mea viață Mă jur Eu” – Spusese Domnul Dumnezeu – „În țara-n care e aflat Cel cari îl puse împărat – În urma unui legământ Pecetluit cu jurământ – Muri-va, pentru ce-a făcut, Pentru că el nu și-a ținut Cuvântul dat prin legământ Și întărit cu jurământ. De-aceea, el – în acea țară – Ajunge-va, apoi, să piară! Are să meargă-n Babilon,
Ei, împotriva ta, vin toți, Cu arme, care și cu roți Și cu mulțime de popoare, Cu scut, cu coifuri lucitoare Și paveze. Încredințată Le este a ta judecată, Iar a lor lege o vor ține Când te vor judeca pe tine.