Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Ieremia 51:7 - Biblia în versuri 2014

7 Potir de aur s-a vădit Tot Babilonul, negreșit, În mâna Domnului. Astfel, Popoarele-au băut din el, Din al său vin. S-au îmbătat Și-o nebunie s-a lăsat Peste popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

7 Babilonul a fost un pahar de aur în mâna Domnului, care îmbăta întregul pământ. Națiunile au băut din vinul lui și de aceea au înnebunit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Babilonul a fost o cupă de aur în mâna lui Iahve care îmbăta întregul pământ. Popoarele au băut din vinul ei; și din această cauză au înnebunit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 O cupă de aur în mâna Domnului era Babilónul, care a îmbătat tot pământul. Din vinul lui au băut neamurile și de aceea neamurile au înnebunit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Babilonul era în mâna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pământul; neamurile au băut din vinul lui, de aceea au fost neamurile ca într-o nebunie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Babilonul a fost un potir de aur în mâna Domnului, care îmbăta tot pământul. Din vinul lui au băut neamurile. De aceea neamurile au înnebunit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Ieremia 51:7
16 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Pentru-mpăratul cel pe care, În frunte Babilonu-l are – Atunci, un cântec vei cânta, Cari va cuprinde viața ta: „Iată, asupritorul meu A dispărut. De-al său jug greu – Acuma – m-am eliberat, Iar asuprirea a-ncetat,


Atuncea, astfel, să le spui: „Iată cuvântul Domnului: „În vremile ce au să vie, Am să îi umplu de beție Pe cei ce-n țară locuiesc, Pe cei care îi cârmuiesc Pe-ai lor proroci și pe preoți, Precum și pe-mpărații toți Care ajuns-au ca să stea Pe jilțul pe cari îl avea David, când fost-a la domnie. De-asemenea, beți au să fie Locuitorii cei pe care Ierusalimul îi mai are.


Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.


Voi pune sabia să plece Și-ale lui ape să le sece, Căci e o țară-a tuturor, A tuturor idolilor, Iar oameni-au înnebunit, Cu ai lor idoli, negreșit.


Un strigăt mare se-auzea: Era strigăt de veselie. Acea mulțime din pustie, Niște bețivi a mai adus Care, brățări, apoi, au pus, Pe mâinile surorilor Și-au pus cununi pe capul lor.


Din aur doar, era făcut Capul pe care l-a avut Chipul acela. Pieptul lui Și-apoi brațele chipului, Doar din argint erau făcute. Pântecul, coapsele avute, Cu toate-au fost – de bună seamă – Făcute numai din aramă,


Stăpân ești tu, al tuturor Copiilor oamenilor, Al fiarelor pământului Și-al păsărilor cerului. Tu ești dar, chipul luminat Care din aur e turnat!


Apoi, alt înger a venit – Al doilea – și a cuvântat: „Iată, acuma a picat Cetatea Babilon, cea care A adăpat pe fiecare, Din neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ, Cu vinul ei – vinul mâniei Și-asemenea, și al curviei!”


Cei care-au fost încoronați, Peste pământ, ca împărați, Mereu, cu ea, au tot curvit. Oamenii care-au locuit În lume – cari s-au perindat Peste pământ – s-au îmbătat, Sorbind al ei vin, de curvie!”


Femeia ce sta așezată, În purpură, era-mbrăcată Și-n stacojiu. De-asemenea, Împodobită era ea, Cu pietre scumpe-n număr mare, Cu aur și mărgăritare. În mână, un potir, ținea, Care, din aur, se vădea; Plin era el, cu-amărăciuni, Cu tot felul de spurcăciuni, Precum și cu necurății, Ce țin de ale ei curvii.


De-a lămpii rază, niciodată, N-o să mai fie luminată. Glasuri de miri nu sunt în ea – Nici de mirese-asemenea. Toate, le va fi suferit, Pentru tot ce a făptuit: Pentru că negustorii cari Erau ai ei, au fost mai mari Decât toți ceilalți care sânt Pe fața-ntregului pământ; Pentru că fost-au amăgite Popoarele, fiind uimite De-a ei vrăjitorie mare;


Toate popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Băut-au vinul de mânie Și au sorbit a ei curvie. Toți împărații au curvit, Cu ea, și s-au îmbogățit Toți negustorii, ne-ncetat, Căci ei, averi, au adunat După risipa ei, cea mare, Făcută pentru desfătare.”


Căci judecățile rostite, De Dumnezeu, sunt dovedite A fi, mereu, adevărate, Făcute numai cu dreptate. Iată că El a judecat, Pe curva care a stricat Pământul, cu curvia ei Și-apoi, i-a răzbunat pe-acei Care-I sunt robi, căci s-a vărsat Sângele lor, nevinovat,”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ