Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Ieremia 51:64 - Biblia în versuri 2014

64 După ce ai să împlinești Și acest lucru, să vorbești, De-ndată, tot poporului Din Babilon și să îi spui: „Așa precum s-a scufundat Cartea, așa va fi-necat Și Babilonul! Veți vedea Că nicicând el nu va putea Să se ridice peste fire, Din marea lui nenorocire, Cu care am să îl lovesc. Puterile li se sleiesc La toți, atunci, și vor cădea, Căci n-o să-i scape nimenea!” Până aici este solia Ce a rostit-o Ieremia. Cuvintele ce le-a rostit – Iată – aicea s-au oprit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

64 Apoi să spui: «Așa se va scufunda Babilonul și nu se va mai ridica din cauza nenorocirilor pe care le voi aduce asupra lui, iar poporul lui va fi neputincios»“. Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

64 Apoi să spui: «Așa se va scufunda Babilonul și nu se va mai ridica din cauza dezastrelor pe care le voi aduce împotriva lui; iar poporul Babilonului va fi fără forță (de apărare).»” Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

64 Să spui: «Așa va fi aruncat Babilón și nu se va mai ridica din cauza răului pe care eu îl voi face să vină asupra lui și se vor epuiza»”. Până aici, cuvintele lui Ieremía.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

64 și să zici: ‘Așa va fi înecat Babilonul și nu se va mai ridica din nenorocirile pe care le voi aduce asupra lui; vor cădea sleiți de puteri!’” Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

64 Și să zici: Așa se va cufunda Babilonul și nu se va scula din răul pe care‐l voi aduce asupra lui: și vor fi obosiți. Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Ieremia 51:64
16 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Atunci în loc de grâu, vreau spini Să crească pe acea țarină, Și-n loc de orz, crească neghină! V-am spus tot ceea ce-am avut!” – A mai zis Iov, și a tăcut.


Acesta e sfârșitul lor, Sfârșitul rugăciunilor Lui David, care se arată Că pe Isai îl are tată.


Mândria domnitorilor, O-nfrânge El, biruitor. Pentru-mpărații cei pe care Pământul, drept stăpâni, îi are, Domnul din cer S-a arătat Drept Dumnezeu înfricoșat.


Te-ai obosit tot întrebând Și ajutoare așteptând. Să vină și să-ți țină parte Cei cari știu cerul a-l împarte, Cei care stelele pândesc, Aceia care îți vestesc – Citind numai după luni noi – Ce ți se va-ntâmpla apoi!


„Ia brâul ce l-ai cumpărat, Cu care ai înfășurat Coapsele tale! Scoală-te! Spre Eufrat îndreaptă-te Și într-o crăpătură lată – Care în stâncă e aflată – Ai să ascunzi brâul adus.”


Să spargi apoi, vasul de lut, Astfel încât să fii văzut De cei de cari, însoțit, ești


‘Nainte de a fi pornit La drum, Domnul mi-a poruncit: „Le spune, împăraților: „Iată că Domnul oștilor – Ce-i Dumnezeu în Israel – A glăsuit în acest fel: „Beți și-mbătați-vă! Vărsați, Cădeți și nu vă ridicați Și-ncremeniți când veți vedea În al vost’ mijloc, sabia Pe care o trimit apoi, Să năvălească peste voi!”


Asupră-i, marea s-a-nălțat Și-n valuri el s-a înecat.


Domnul oștirii a vorbit: „Zidul cel larg și întărit, Al Babilonului, de-ndat’, Are să fie dărâmat, Iar ‘naltele porți ale lui Vor cădea pradă focului. ‘Geaba popoarele muncesc, Iar neamuri, pentru foc, trudesc!”


Se trag pe sfoară, se mințesc Și-a face rău doar, se trudesc.”


Popoarele ce te-au știut – Acelea cari te-au cunoscut – Înmărmurite au să fie, Văzând ce ți s-a-ntâmplat ție. Ești nimicit și niciodat’ Nu vei mai fi tu, ridicat!”


Al oștii Domn a pregătit Lucrul acesta, negreșit. Popoarele se ostenesc Doar pentru foc și se trudesc Degeaba neamurile-aflate Pe-ntreg pământul răsfirate.


Apoi, alt înger a venit – Al doilea – și a cuvântat: „Iată, acuma a picat Cetatea Babilon, cea care A adăpat pe fiecare, Din neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ, Cu vinul ei – vinul mâniei Și-asemenea, și al curviei!”


El a strigat, cu glasu-i tare: „Căzut-a Babilonul mare! Lăcaș, al dracilor, e el, Și închisoare e, astfel, A duhurilor necurate, A păsărilor întinate, Precum și-a păsărilor care Urâte sunt, la-nfățișare.


Atunci, veni un înger tare Și-a ridicat o piatră mare, Care – așa cum am văzut – De moară, mie mi-a părut. În mare, el a aruncat Piatra și-apoi, a cuvântat: „Seama luați, la ce voi spune! Tot cu așa repeziciune, Are să fie aruncată – Făr’ a se mai găsi vreodată – Cetatea cea mândră și mare, Cari, „Babilon”, drept nume, are!


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ