Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Ieremia 51:56 - Biblia în versuri 2014

56 Pustiitorul năvălește Asupra lui și-l nimicește. Vitejii Babilonului Sunt prinși și cad în mâna lui Și-n urmă, arcurile lor Zdrobite-s de pustiitor. Căci Domnul e un Dumnezeu Care răsplată dă, mereu, Și dăruiește, la oricine, Doar plata ce i se cuvine!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

56 Un nimicitor va veni împotriva Babilonului; vitejii lui vor fi capturați și arcurile lor vor fi zdrobite. Căci Domnul este un Dumnezeu Care răsplătește. El, cu siguranță, va da fiecăruia plata cuvenită!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

56 Un distrugător va veni împotriva Babilonului. Luptătorii lui remarcabili vor fi capturați; și arcurile lor vor fi rupte. Iahve este un Dumnezeu care recompensează! Este o certitudine că El va da fiecăruia plata pe care o merită!»

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

56 Căci devastatorul vine împotriva lui, împotriva Babilónului; vitejii lui sunt capturați, arcurile lor sunt frânte. Căci Domnul este Dumnezeul răscumpărării și el îi va răsplăti.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

56 Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinși și li se sfărâmă arcurile. Căci Domnul este un Dumnezeu care răsplătește! El va da negreșit fiecăruia plata cuvenită lui!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

56 Căci pustiitorul a venit împotriva lui, împotriva Babilonului, și vitejii săi sunt prinși, arcurile lor s‐au frânt. Căci Domnul Dumnezeul răsplătirilor le răsplătește.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Ieremia 51:56
32 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Căci arcul, tare, i-a rămas Și brațul i-a fost întărit De Cel care l-a sprijinit Pe Iacov – ajungând astfel, Păstor, stânca lui Israel.


Ah, fiica Babilonului, Sortită ești prăpădului! Ferice fie de acel Care-ți va face rău, la fel Precum tu însuți te-ai purtat, Când robi ai tăi, noi ne-am aflat!


Dar chiar în inimile lor, De-ale lor săbii sunt loviți, Iar arcurile sunt sfărmate.


Războaiale, El le-a oprit, Iar liniștea s-a-nstăpânit Până la margini de pământ. Arcuri și suliți – câte sânt – Le-a sfărâmat și-a ars apoi, Și carele pentru război.


Acolo, El a sfărâmat Scuturi, săgeți – care-au zburat Din arcuri, năvălind puhoi – Săbii și arme de război.


Un vis grozav m-a răscolit Și multe mi-a descoperit. Asupritorul asuprește, Pustiitorul pustiește. „Elamule, hai, suie-te! Tu, Medio, hai, scoală-te Și împresoară! Am să fac După cum este al Meu plac Și va-nceta oftarea lor” – A zis Domnul oștirilor.


Căci este-o zi de răzbunare, Un an al Domnului în care, Pentru Sion, Se războiește Și tuturor le răsplătește.


Să spuneți dar, la toți cei cari Sunt slabi de inimă: „Fiți tari! Să n-aveți teamă-n ceasul greu! Iată, al vostru Dumnezeu Vine cu răzbunarea Lui, Să dea răsplată orișicui. El Însuși are să sosească Și are să vă mântuiască.”


El va veni și o răsplată O să îi dea, la fiecare, După ce fel de fapte are. Ai Săi potrivnici au să știe Ce-nseamnă-a Domnului mânie. Ostroavelor le e plătită Plata ce le e cuvenită.


„Domnul oștirii a strigat: „Sfărâm arcul Edomului – Tăria și nădejdea lui –


Atâta timp va fi lăsată Haldeea de a fi prădată, Încât cei ce-au s-o jefuiască Ajunge-vor să obosească. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Apoi, voi pune sabia Ca împotrivă să le stea Prorocilor ce se vădesc Numai minciuni că prorocesc Și-i fac, pentru-ale lor cuvinte, Precum sunt cei lipsiți de minte! Apoi, voi pune sabia Ca împotrivă să le stea Vitejilor cari sunt ai lui, Și-ncremeni-vor locului!


Locuitorilor pe care Țara Haldeilor îi are – Precum și Babilonului Și-asemeni oamenilor lui – Iată, acuma, Eu voiesc, Răsplată, să le dăruiesc, Pentru tot răul cel știut, Sionului, că l-au făcut. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Vitejii Babilonului Nu luptă. Stau în cetățui. Puterea a sleit în ei Și sunt ca și niște femeii. Cei care sunt vrăjmași ai lor, Foc le-au pus locuințelor, Sfărmând zăvoarele aflate Pe ale lor uși încuiate!


Atuncea, tot acest pământ – Și cerurile câte sânt, Alăturea cu toate cele Care se vor afla pe ele – Asupra lui, cu bucurie, Striga-vor și cu veselie Nespusă, pentru că zăresc Din miazănoapte cum sosesc, Grăbiți, pustiitorii lui, După cuvântul Domnului.”


Chiar dacă Babilonul are Până la ceruri ca să zboare, Chiar dacă cetățuia lui Atinge-naltul cerului Încât în ea nu va putea Ca să pătrundă nimenea, Și-atuncea el va fi lovit, Pentru că am să îi trimit Pustiitorul” – Domnul zice – „Și îl voi face ca să pice…”


Fugiți din Babilon! Cătați, Cu viață, astfel, să scăpați, Să nu pieriți și voi la fel, Atuncea când pieri-va el! Căci este ziua cea pe care Domnul o vrea, de răzbunare! Plăti-va, Babilonului, Precum au fost faptele lui.


Le răsplătește tuturor, Doamne, doar după fapta lor!


Am să-ți dobor arcul pe care, În mâna stângă, îl ții tare Și fac să-ți cadă, la pământ, Săgețile ce-n dreapta-ți sânt.


Locuitorii cei pe care Țara lui Israel îi are, Ieși-vor din cetatea lor, Pradă să dea, flăcărilor, Arme și scuturi lepădate, Arcuri și paveze-aruncate, Săgeți și suliți risipite, Precum și lăncile-azvârlite. Oameni-aflați în acel loc, Cu armele, vor face foc, Un timp de șapte ani apoi.


Arcașul – de asemenea – Să țină piept, nu va putea, Și nici cel iute de picioare Nu va avea nici o scăpare. Cu călărețul e la fel, Căci viața n-o să-și scape el.


Aproape-i ziua Domnului, Pentru ale pământului Popoare. Precum ai știut La alții să le fi făcut, În vremea ce are să vie, La fel ți se va face ție. Faptele tale, negreșit, Asupra ta vor fi venit.


Popoarele neamurilor Le-ați jefuit, astfel și voi Prădați aveți a fi apoi, Din pricina sângelui care L-ați tot vărsat, fără-ncetare, Precum și-a silniciilor Făcute-n contra tuturor, A silniciei îndreptate Spre țară și către cetate, Și către cei ce se vădesc Cum că în țară locuiesc.”


Am răzbunarea-n stăpânire Și am să dau o răsplătire, Așa cum vreau, la fiecare, Simțind cu toți, atunci, că are S-alunece al lor picior. Ziua nenorocirii lor Este aproape și-i pândește – Ce-i pregătit nu zăbovește!”


Căci Dumnezeu a socotit, Precum că este nimerit, Ca să le deie întristare, Necontenit, acelor care V-au întristat, mereu, pe voi,


Coarnele care le-ai zărit – Precum și fiara – negreșit, Pe curvă, au să o urască Și-apoi, au să o pustiască, Lăsând-o goală. Toți acei Au să mănânce carnea ei, Iar restul, strâns va fi-ntr-un loc Și ars are să fie-n foc,


„Te bucură cerule-acum, Și voi, apostolii, precum Și voi cei sfinți! Alături lor, Vă bucurați prorocilor! Căci Dumnezeu – cum ați văzut – Dreptate-acuma, v-a făcut Și a adus vremea lăsată, Pentru această judecată.”


Căci judecățile rostite, De Dumnezeu, sunt dovedite A fi, mereu, adevărate, Făcute numai cu dreptate. Iată că El a judecat, Pe curva care a stricat Pământul, cu curvia ei Și-apoi, i-a răzbunat pe-acei Care-I sunt robi, căci s-a vărsat Sângele lor, nevinovat,”


Iată că arcul celor tari S-a sfărâmat, iar acei cari Se arătau slabi la vedere, Acum încinși sunt, cu putere.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ