Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Ieremia 51:29 - Biblia în versuri 2014

29 Întreg pământu-nspăimântat Se clatină, neîncetat, Pentru că planul Domnului – În contra Babilonului – Se împlinește, negreșit, Iar Babilonul, pustiit Va fi de Domnul. În ăst fel, Nimeni nu va scăpa din el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

29 Pământul se cutremură și se zvârcolește, căci planurile Domnului împotriva Babilonului se împlinesc. El va preface țara Babilonului într-un pustiu și nimeni nu va mai locui acolo.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

29 Pământul se cutremură și se zvârcolește – pentru că planurile lui Iahve împotriva Babilonului se pun în aplicare. El va transforma țara Babilonului într-un deșert; și nimeni nu va mai locui acolo!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

29 Se cutremură pământul și se zdruncină, căci planurile Domnului împotriva Babilónului se împlinesc, ca să facă din țara Babilónului un pustiu și să nu mai fie în el niciun locuitor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

29 Se clatină pământul, se cutremură, căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlinește și El va face din țara Babilonului un pustiu nelocuit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

29 Și țara se cutremură și este în chin de naștere! Căci planurile Domnului împotriva Babilonului se împlinesc ca să prefacă pământul Babilonului în pustie fără locuitor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Ieremia 51:29
25 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Cei ce te văd, mirați privesc Și plini de spaimă glăsuiesc: „Acesta este omul care Cutremura pământ și mare?


Se clatină din temelie Ca și un om prins de beție. Colibă tremurând în vânt, Pare acest întreg pământ. Cade; păcatul îl apasă; Să se ridice, nu-l mai lasă.


Dar Domnul este Dumnezeu, Căci El este Cel viu, mereu. El este Cel adevărat Și este veșnic Împărat. Dacă Se mânie Preasfântul, Va tremura întreg pământul Și neamurile au să fie Lovite de a Lui urgie, Iar pe pământ nici un om nu-i, Să sufere urgia Lui.”


Din pricina mâniei Lui Și a urgiei Domnului, Ea o să fie pustiită Și nu va mai fi locuită. În urmă, toți aceia care Vor trece, ca din întâmplare Pe lângă Babilon, mirați, Se vor uita și-nspăimântați Vor fluiera, când vor vedea Rănile ce le va avea.


Apoi, voi pune sabia Ca împotrivă să le stea Prorocilor ce se vădesc Numai minciuni că prorocesc Și-i fac, pentru-ale lor cuvinte, Precum sunt cei lipsiți de minte! Apoi, voi pune sabia Ca împotrivă să le stea Vitejilor cari sunt ai lui, Și-ncremeni-vor locului!


Cel care e încoronat În Babilon drept împărat, Aude vestea, se-ngrozește, Vlaga din brațe-l părăsește Și-l doare spaima ce îl paște, Ca pe-o femeie care naște…


Să ascultați dar, negreșit, Ce hotărâre a rostit Domnul și planurile Lui În contra Babilonului, Precum și a țării pe care Neamul Haldeilor o are! „Iată, îi voi târî apoi, Asemeni unor slabe oi! Cu-adevărat, îi pedepsesc Și casele le pustiesc.


De strigătul luării lui – Luării Babilonului – Pământul e cutremurat. Un țipăt mare s-a iscat, Plin de durerea tuturor, În țările neamurilor.”


Din tine n-au să se mai scoată Pietre alese, să se poată Pune drept vârf unghiurilor Ce sunt ale clădirilor. Din tine, scoase, n-au să fie Nici pietre pentru temelie, Căci o ruină o să fii, De-acum și până-n veșnicii. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit…”


În contra lui, le pregătiți Pe neamuri și să îi vestiți Pe împărații Mediei, Pe-ai lor cârmuitori, pe cei Cari căpetenii se vădesc Și pe cei care locuiesc În tot cuprinsul țărilor Aflate-n stăpânirea lor!


Morman de dărmături, astfel, Are ca să ajungă el, O vizuină doar, în care, Culcuș, numai șacalul are, Pentru că nicicând – negreșit – N-o să mai fie locuit. Are s-ajungă o pustie Și de batjocură-o să fie.


Cetățile-i, într-un târziu, Ajuns-au toate, un pustiu, Pământ uscat și pustiit, O țară de nelocuit, Un loc pe unde nimenea, Să treacă, nu mai îndrăznea.


„Doar sforăitul cailor Se-aude amenințător, De către Dan și ne-ncetat Răsună al lor nechezat. Întreaga țară se arată De spaimă-a fi cutremurată. Iată că vin aceia care, Țara o-nghit cu tot ce are. Cetățile le înghițesc, Cu toți cei ce le locuiesc.”


Cutremurate-n față-i sânt Și cerul și acest pământ Și soarele de-asemenea. Luna se-ntunecă și ea, Iar ale bolții mândre stele Își pierd luminile și ele.


Nu o să fie, oare, iară, Cutremurată-ntreaga țară, Din pricina ăstor mișei, Iar toți locuitorii ei Nu vor jeli, fără-ncetare? N-o să se umfle țara, oare, Precum un râu, săltându-se Și-n urmă pogorându-se Asemeni apelor pe care Râul Egiptului le are?”


El a strigat, cu glasu-i tare: „Căzut-a Babilonul mare! Lăcaș, al dracilor, e el, Și închisoare e, astfel, A duhurilor necurate, A păsărilor întinate, Precum și-a păsărilor care Urâte sunt, la-nfățișare.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ