Ieremia 50:27 - Biblia în versuri 2014

²⁷ Prindeți toți taurii aflați În el și îi înjunghiați! E vai de ei, căci – negreșit – Vremea pedepsei a venit!

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²⁷ Ucideți-i toți tăurașii! Să se ducă să fie înjunghiați! Vai de ei, căci le-a venit ziua! A sosit vremea pedepsei lor!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁷ Omorâți-i toți taurii! Să se ducă la înjunghiere! Vai de ei, pentru că le-a expirat timpul existenței! A venit vremea să fie pedepsiți!»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁷ Nimiciți toți taurii și faceți-i să coboare spre înjunghiere! Vai de ei, căci a venit ziua lor, timpul pedepsirii lor!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁷ Ucideți-i toți taurii și înjunghiați-i! Vai de ei! Căci le-a venit ziua, vremea pedepsirii lor!

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁷ Junghiați‐i toți taurii; să se pogoare la junghiere! Vai de ei! Căci le‐a venit ziua, vremea cercetării lor.

Ieremia 50:27 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 18:20

Neamuri care vor fi venit În urmă-i, vor cădea-n uimire Când vor vedea a lui pierire – Iar cel cu care-a viețuit, De groază, fi-va cotropit.

Psalmi 22:12

Iată că m-au înconjurat Tauri furioși care-au plecat Din al Basanului ținut. Roată, în juru-mi, au făcut Și simt cum carnea-mi se-nfioară Văzându-i cum mă împresoară.

Psalmi 37:13

Dar Dumnezeu râde de ei Văzând ceea ce plănuiesc.

Isaia 21:12

„Iată că dimineața vine, Dar noaptea – încă – se mai ține” – A zis străjerul. „Dacă vreți Să mă-ntrebați, voie aveți. Acum, întoarceți-vă dar, Și-apoi veniți să-ntrebați iar.”

Isaia 34:6

Plină de sânge-i sabia, Pe care Domnul o avea. Tăișul ei, ce strălucește, Uns cu grăsime se vădește. Grăsimile berbecilor – Aflate pe rărunchii lor Au uns tăișul sabiei – Pe care sângele – de miei Și cel de țapi – o colorează În roșu, parcă scânteiază. Domnul, un mare praznic, ține – Cu jertfe și la Boțra vine Căci în Edom, în timpu-acel, Pornit-a marele măcel.

Isaia 34:7

Bivolii cad răpuși și-apoi – Alături – cad tauri și boi. Sângele curge, ca o apă, Și-ntreaga țară o adapă Țărâna este frământată Și-i cu grăsimi amestecată.

Ieremia 12:3

Doamne, Tu mă cunoști, mă vezi Și, inima, mi-o cercetezi. Astfel Tu Doamne știi prea bine Că a mea inimă-i cu Tine. De-aceea, eu Te rog apoi, Să-i iei asemeni unor oi Ce trebuie-a fi adunate Spre a fi duse și tăiate. Vreau, pentru ziua de măcel, Să-i pregătești Doamne, astfel!

Ieremia 25:34

Strigați și gemeți voi, păstori! Ai turmei povățuitori, Jos, la pământ, vă prăvăliți Și în cenușă vă-nveliți! Venit-au zilele în care Nu mai aveți nici o cruțare. Iertare, nu mai căpătați Acum, ci fi-veți judecați. Căci astăzi, am să vă zdrobesc Și la pământ vă prăbușesc, Asemenea unui vas care, Cândva, fusese la preț mare.

Ieremia 27:7

Astfel, oricare-mpărăție Va fi supusă-n fața lui, Precum și-n fața fiului Și al nepotului ce-l are, Până veni-va vremea-n care Și țara lui are să fie Supusă de o-mpărăție Și de un neam cu mult mai mare, Ce se va dovedi mai tare.

Ieremia 46:21

Iată că simbriașii Lui – Adică ai Egiptului – Sunt ca vițeii îngrășați Și-n al lui mijloc sunt aflați. Dar ei dau dosul, lasă tot Și fug, pentru că nu mai pot, În nici un fel, piept a mai ține. Asupra lor, iată că vine Ceasul și clipa pedepsirii, Căci zi e, a nenorocire!

Ieremia 48:10

Să fie blestemat cel care Va împlini, cu nebăgare De seamă, lucrul Domnului! Cuvintele blestemului Să îl ajungă pe acel Cari, sabia, de la măcel, Și-o va opri! Netulburat,

Ieremia 48:15

Moabu-i nimicit acum Iar ale lui cetăți sunt fum. Întreaga-i tinerime, iată, S-a prăbușit înjunghiată, Așa precum a cuvântat Cel care este Împărat Iar Numele-I nepieritor Este de „Domn al oștilor”.”

Ieremia 48:44

Cel cari de groază a fugit, Cade în groapă, negreșit. Cel cari din ea s-a ridicat, Sigur, de laț n-a mai scăpat. Căci Eu, să vină, am făcut, Peste-al Moabului ținut Și peste toți oamenii lui, Anul pedepsei Domnului.”

Ieremia 50:11

„Pentru că voi vă veseleați Necontenit, când jefuiați Tot ceea ce se dovedea Că este moștenirea Mea! Ca o juncană, voi săreați, Mereu, în iarbă! Nechezați Asemeni unor armăsari Ce se vădeau focoși și tari!”

Ieremia 50:31

„Iată că am necaz pe tine!” – Zisese Domnul cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu. „Iată că ziua a sosit, În care fi-vei pedepsit!

Ieremia 51:40

„Iată, asemeni mieilor Duși la tăiere, îi pogor, Și-asemenea berbecilor Precum și-asemeni țapilor.

Plângerile 1:21

M-au auzit c-am suspinat, Dar nimeni nu m-a mângâiat. Vrăjmașii mei primit-au știre Despre a mea nenorocire Și bucuria i-a umplut În clipa-n care au văzut Cum că necazul care vine, Asupra mea, e de la Tine. Însă eu știu că va apare Și pentru ei, o zi în care Tu îi vei face ca să fie Și ei, atunci, asemeni mie.

Revelația 18:10

La depărtare doar, vor sta Și, înspre ea, se vor uita, Speriați, ca nu cumva să cadă, Chinului ei, cu toții, pradă. Atât doar au să spună: „Vai! Tu, Babilonule, erai Cetatea cea frumoasă, mare! Erai cetatea cea mai tare! Într-o clipită numai – iată – Ajuns-ai a fi judecată!”

Revelația 19:17

În urmă, mi s-a arătat Un alt înger, care a stat Apoi, în față-mi, în picioare. El era așezat în soare, Iar păsărilor ce-au zburat, Prin ceruri, astfel le-a strigat: „Veniți aici! Vă adunați Cu toate, să vă ospătați! Căci Dumnezeu, pe fiecare, Vă cheamă la ospățu-I mare!