Ieremia 50:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ Iată, pe Israel, apoi, Îl voi aduce înapoi, Pentru că pe a lui pășune, După aceea, îl voi pune. Va sta-n Basan și în Carmel, În Efraim și-apoi, la fel, În Galaad o să mai pască Și foamea o să-și potolească.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁹ Pe Israel însă îl voi aduce înapoi la pășunea lui; el va paște pe Carmel și pe Bașan; își va potoli foamea pe dealurile Efraimului și Ghiladului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ Dar pe Israel îl voi aduce înapoi la pășunea lui. El va paște pe Carmel și pe Basan. Își va atenua foamea pe dealurile Efraimului și pe ale Ghiladului.»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Îl voi face pe Israél să se întoarcă la pășunea lui și va paște pe Carmél, în Basán și pe muntele lui Efraím și în Galaád se va îndestula sufletul lui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Voi aduce înapoi pe Israel în pășunea lui; va paște pe Carmel și pe Basan și își va potoli foamea pe muntele lui Efraim și în Galaad.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁹ Și voi întoarce pe Israel la pășunea sa și va paște pe Carmel și pe Basan și sufletul lui se va îndestula pe muntele lui Efraim și în Galaad.

Ieremia 50:19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Esdra 2:1

Iată-i pe cei care scăpară Și cari – în a lui Iuda țară – Din Babilon s-au întors iar. Pe-aceștia, Nebucadențar, Care fusese împărat, În Babilon i-a strămutat.

Кынтаря кынтэрилор 6:5

Întoarce-ți ochii de la mine, Căci ei mă tulbură – știi bine! La părul tău, privesc și-n urmă Gândul mă duce la o turmă De capre care s-a oprit Și-apoi odihnă a găsit Pe înălțimea muntelui, Pe piscul Galaadului.

Isaia 33:9

Țara jelește, întristată. Plin de rușine se arată Libanul și adânc tânjește. Pustiu Saronul se vădește. Iată, frunza Basanului, Precum și a Carmelului, Se scutură și-ncet s-a dus.

Isaia 35:2

Florile-o vor acoperi Și veselă ea va sări, Cântând toată a ei ființă Și chiuind de biruință, Pentru că are a-i fi dată Slava Libanului, urmată De strălucirea din Carmel Și din Saron, văzând astfel, Slava și măreția care Doar Domnul Dumnezeu o are.

Ieremia 23:3

„Eu Însumi Mă voi fi-ngrijit, De rămășița cea pe care Sărmana Mea turmă o are. În țările în care voi Mi-ați risipit bietele oi, Voi merge să Mi le adun Ca laolaltă să le pun. Le voi aduce înapoi Și pe pășunea lor, apoi, Am să le-așez, să le-ngrijesc Să crească și să le sporesc.

Ieremia 3:18

Iuda va fi cu Israel Și împreună vor veni, Din nord, pentru a stăpâni Țara care fusese dată Pentru ai lor părinți, odată.

Ieremia 30:10

N-ai teamă Iacove, îți zic! Apoi, și ție, Israel, Îți spun: nu te speria, de fel! Din țara cea îndepărtată – Unde te-am izgonit odată – În cari ajuns-a ca să fie Sămânța ta dusă-n robie, Cu mâna Mea te izbăvesc. Iată că Eu – Domnul – voiesc Ca-n vremurile de apoi, Pe Iacov să-l aduc ‘napoi, Ca să-i dau liniște și tihnă. Nicicând, apoi, a lui odihnă Nu se va tulbura vreodat’.

Ieremia 30:18

Domnul mai zise: „Înapoi I-aduc pe prinșii de război, Cari se vădesc ai cortului Lui Iacov. De lăcașul lui, Mi-e milă Mie și voiesc – Iarăși – cetatea s-o zidesc, Pe culmile cele pe care I-a fost întâia așezare. Casa-mpăratului, zidită, Va fi din nou și locuită Așa după cum se știa Că înainte era ea.

Ieremia 30:7

Vai! Ziua ‘ceea este mare. Cu altă zi, seamăn, mai are? Lovit e Iacov, în obraz, De vremea ‘ceea de necaz. Dar Iacov fi-va izbăvit, Din vremea ‘ceea, negreșit.

Ieremia 31:14

Căci cu grăsime, de îndat’, Are să fie săturat Și sufletul preoților. Îl satur pe al Meu popor, Cu bunătățile pe care Cel ce îi este Domn le are.”

Ieremia 31:25

Voi răcori sufletul care E chinuit de sete mare, Iar sufletul înfometat Are să fie săturat.” –

Ieremia 31:6

Are să vină ziua când Străjerii vor porni, strigând, Prin muntele lui Efraim: „Hai, în Sion să ne suim, La Cel care este mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!

Ieremia 32:37

„Am să îi strâng pe toți și-apoi Îi voi aduce înapoi, Din toate țările în care I-a izgonit mânia-Mi mare. Aici, ei au să locuiască Și liniște au să găsească.

Ieremia 46:27

Tu Iacove, tu rob al Meu, Să nu te temi în ceasul greu! Să nu te sperii Israele, În ceasurile cele rele, Căci însoțit vei fi mereu, De către Mine! Astfel, Eu – Pe tine – te voi fi scăpat, Din ăst pământ îndepărtat Și izbăvită o să fie A ta sămânță, din robie. Iacov se va întoarce-apoi, În a lui țară, înapoi, Și-o să trăiască liniștit. De teamă, nu va fi pândit, Căci nu va mai fi nimenea Să-i risipească liniștea.”

Ieremia 50:6

„Poporul Meu ajuns-a-n urmă, Să fie precum e o turmă De oi pierdute, rătăcit De cei care l-au păstorit. Aceia cari îl păstoreau, Pe munți și dealuri îl purtau Și mult ei l-au îndepărtat, Încât staulul l-au uitat.

Езекиел 11:17

De-aceea, tu să le mai spui: „Iată cuvântul Domnului, Cuvântul Celui cari mereu E-adevăratul Dumnezeu: „În vremurile de apoi, Vă voi aduce înapoi, Din locu-n care vă găsiți Azi, printre neamuri, risipiți, Căci a lui Israel moșie, Dată-ndărăt, o să vă fie.

Езекиел 36:24

„Căci dintre neamuri, mai apoi, Eu vă voi scoate și-napoi Am să v-aduc, ca să stați iară, Cu toții, în a voastră țară.

Езекиел 36:33

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „În ziua-n care o să fiți, De făr’delege, curățiți, Au să vă fie, iar, zidite Cetățile și locuite,

Езекиел 38:8

Apoi, din ale vremii file, Smulse vor fi mai multe zile Și ai să fii în fruntea lor. Vei merge cu al tău popor, Asupra țării, peste cei Cari sunt locuitori ai ei, Care de sabie-s scăpați Și dintre neamuri sunt luați, Șezând pe munții cei pe care Țara lui Israel îi are. Munții aceștia, precum știi, Mai multă vreme-au fost pustii. Însă atunci, pe culmea lor, Are să șeadă-acel popor Cari dintre neamuri e luat, Spre-a fi acolo, așezat. El, locuință, va avea Și-n liniște are să stea.

Езекиел 47:18

În partea de la răsărit, Unde Havranul e găsit Și cu Damascul și – la fel – E Galaad și Israel, Hotar, Iordanul o să fie. Acest hotar are să vie Din miazănoapte, negreșit, Mergând până la răsărit, Căci trebuie acest hotar S-ajungă până la Tamar. Acesta este stabilit A fi hotar în răsărit.

Miheia 7:14

Paște-Ți poporul Tău cel drag! Ți-l paște, cu al Tău toiag, Căci a Ta turmă se arată Și moștenire, totodată. Șade-n pădurea din Carmel Și singur e poporu-acel. Pe culmile Basanului Și ale Galaadului, Să pască, precum a făcut În vremile care-au trecut.”

Miheia 7:18

Dar care Dumnezeu, sau cine Se mai aseamănă cu Tine, Nelegiuirile iertând Și cu privirea-apoi trecând Păcatele cele pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare, Cei care sunt o rămășiță De-a moștenirii Tale viță? Iată dar că a Lui mânie Nu o să țină pe vecie, Căci o plăcere mult mai mare, Găsește El, în îndurare!

Zaharia 10:10

Îi voi aduce înapoi De prin Egipt; de-asemenea, I-aduc și din Asiria, Și în Liban am să îi pun Și-n Galaad am să-i adun, Încât ținuturile-acele Se vor vădi mici a fie ele, Pentru al lor mare popor.

Numeri 32:1

Fiii lui Ruben, vite-aveau. Fiii lui Gad, și ei creșteau Vite atunci. Lor le-a plăcut Ținutul care l-au văzut. În el, acesta cuprindea Țara lui Iaezer, și-avea Și țara Galaadului. Când au văzut întinsul lui,

Numeri 32:4

Alcătuiesc țara lovită De Dumnezeu și nimicită, Față de-ntreaga adunare. Noi am văzut ce bunuri are, Și credem că sunt potrivite Pășunile ei, pentru vite.”

Iosua 17:15

Iosua zise: „Am aflat Că sunteți mulți. Deci, să intrați Iute-n pădure, s-o tăiați Ca să vă faceți loc apoi, Și-o să-ncăpeți, astfel, și voi, În țara Fereziților, Precum și-a Refaimiților; Pentru că după cum vorbiți, Prea strâmt, acuma, îl găsiți Voi, muntele lui Efraim.”