Ieremia 44:2 - Biblia în versuri 20142 „Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis așa: „Voi ați văzut Precum că Eu am abătut Nenorociri nenumărate Peste cetățile aflate În Iuda. Ați văzut dar voi, Peste Ierusalim, apoi, Ce mari necazuri am trimis. După cum dinainte-am zis, Astăzi sunt locurile-acele Niște ruine, iar în ele, Nimenea nu mai locuiește, Căci vorba Mea se împlinește. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească2 „Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ați văzut toată nenorocirea pe care am adus-o asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda. Iată-le că astăzi sunt niște dărâmături și fără niciun locuitor în ele, အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20182 „Iahve, Dumnezeul Armatelor, Cel care este Dumnezeul lui Israel, vorbește astfel: «Ați văzut toate dezastrele pe care le-am adus împotriva Ierusalimului și împotriva tuturor orașelor din teritoriul numit Iuda. Astăzi, ele au devenit niște zone devastate care sunt imposibil de locuit – အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20202 Așa vorbește Domnul Sabaót, Dumnezeul lui Israél: „Voi ați văzut tot răul pe care l-am făcut să vină asupra Ierusalímului și asupra tututor cetăților lui Iúda; iată, ele sunt astăzi un pustiu și nu este nimeni care să locuiască în ele! အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu2 „Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Ați văzut toate nenorocirile pe care le-am adus asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda: iată că astăzi ele nu mai sunt decât niște dărâmături și nimeni nu mai locuiește în ele အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19312 Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Ați văzut tot răul pe care l‐am adus asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda; și iată, astăzi sunt o pustie și niciun om nu locuiește în ele, အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Aflați că Domnul a văzut Totul și nu a mai putut Să rabde ceea ce făceați, Ce urâciuni înfăptuiați. De-aceea, El v-a pedepsit, Iar țara vi s-a pustiit, Căci o paragină e ea, Precum puteți bine vedea. O pricină doar de ocară Și de blestem e-a voastră țară, Pentru tot răul săvârșit De-al vostru neam, necontenit.
Tocmai pentru tămâia care Arsă a fost, de fiecare, Pentru că ați păcătuit Și pentru că nu ați voit S-ascultați glasul Domnului Și să vegheați la legea Lui Și la poruncile lăsate Vouă pentru a fi urmate, Să știți că a venit, apoi, Nenorocirea peste voi, Așa cum bine voi puteți, În astă zi, ca să vedeți.”
Dar țara trebuie să fie Lăsată ca să stea pustie, O vreme-n care, părăsită, Va fi, de ei – nelocuită – Ca să se bucure apoi, De ale ei Sabate. Voi, Pentru păcatul săvârșit, Pentru că ați nesocotit Poruncile ce vi le-am dat Și legile Mi le-ați călcat – Căci le-ați urât – aveți să fiți Îndatorați să le plătiți.
Totuși, cuvintele rostite, Poruncile orânduite Pe care Eu le-am dăruit Prorocilor ce M-au slujit, Nu i-au atins pe-acei pe care, Al vost’ popor, părinți, îi are? Atunci, ei s-au întors ‘napoi Și-n acest fel au zis apoi: „Domnul oștirii ne-a făcut Precum a spus de la-nceput, Căci după fapte, numai, are A-i răsplăti la fiecare!”