Ieremia 4:27 - Biblia în versuri 2014

²⁷ Domnul a zis: „Va fi lovită Țara și fi-va pustiită, Însă Eu am să Mă-ngrijesc, Ca nu de tot s-o nimicesc.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²⁷ Căci așa vorbește Domnul: „Toată țara va fi pustiită, însă n-o voi distruge complet.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁷ Iahve vă vorbește, zicând: «Toată țara va fi decimată și devastată; dar nu o voi distruge complet.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁷ Căci așa vorbește Domnul: «Toată țara va fi devastată, dar nu o voi face de tot».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁷ Căci așa vorbește Domnul: „Toată țara va fi pustiită, dar nu o voi nimici de tot.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁷ Căci așa zice Domnul: Toată țara va fi o pustie; dar nu voi nimici cu totul.

Ieremia 4:27 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Cronici 36:21

În felu-acesta, s-a-mplinit Cuvântul care-a fost rostit, De Domnul, prin prorocul Lui. Acel proroc al Domnului, Drept Ieremia, s-a chemat. Totul așa s-a întâmplat, Până când țara și-a ținut Sabatele ce le-a avut, Până când ea s-a odihnit Cât timp fusese pustiit Al ei ținut, și până când Ani șaptezeci s-au scurs, la rând.

Neemia 9:31

Însă, în bunătatea-Ți mare, Tu arătat-ai îndurare, Pentru că nu l-ai părăsit Și astfel nu l-au nimicit Vrăjmașii, căci ești iertător, Ești milostiv și-ndurător.

Isaia 17:6

Puține spice vor putea, Atuncea, a mai rămânea, La fel precum s-a întâmplat Când e măslinul scuturat: Pe vârf, doar două-trei măsline, Iar în frunziș se vor mai ține Vreo patru-cinci” – a zis Acel Cari Domn îi e, lui Israel.

Isaia 24:1

Iată că Domnul pustiește Țara – acum – și risipește Locuitorii locului.

Ieremia 18:16

Făcând ca țara lui să fie Batjocorită și pustie. Cei cari, prin ea trec, sunt uimiți Și dau din cap, nedumeriți.

Ieremia 25:11

Paragină și o pustie, Țara ajunge-va să fie, Iar neamurile-n ea aflate, În Babilon vor fi mutate Șapte decenii împlinite, Și-acolo fi-vor înrobite.

Ieremia 30:11

Eu sunt cu tine, ne-ncetat. Iată că Eu te însoțesc Mereu, ca să te izbăvesc! Popoarele ce te-au robit – La care fost-ai risipit – Iată că am să le zdrobesc. Pe tine nu te nimicesc, Ci cu dreptate, ne-ncetat, De Mine fi-vei judecat, Căci nu pot – nu e-ngăduit – Ca să te las nepedepsit.”

Ieremia 4:20

Se-anunță grele strâmtorări, Dărâmături și încercări. Întreaga țară e lovită Puternic și e pustiită. Colibele sunt nimicite, Iar corturile năruite Într-o clipită! Până când

Ieremia 4:7

Leul se-aruncă-nfuriat, Din tufa-n care s-a aflat; Nimicitorul a pornit, Iar locul și l-a părăsit Căci vine ca să te lovească Și țara să ți-o pustiască. Cetățile sunt nimicite Și nu vor mai fi locuite.

Ieremia 44:6

De-aceea, Mi-au aprins mânia, Făcându-Mă să-Mi vărs urgia Pe ulițele ce străbat Ierusalimu-n lung și-n lat Și în cetățile pe care Țara lui Iuda le mai are. De-aceea, azi, se vede bine Că ele-s doar niște ruine Pustii, în care nimenea N-are putință să mai stea.”

Ieremia 46:28

„Tu Iacove, tu rob al Meu Să nu te temi, pentru că Eu, Cu tine sunt – necontenit. În locul-n cari te-am risipit, Pe orice neam îl nimicesc. Pe tine doar, te izbăvesc. Nu vei ajunge nimicit, Dar nici nu scapi nepedepsit. Am să-ți trimit pedeapsa Mea, Dar cu dreptate va fi ea, Pentru că nu e-ngăduit Ca să te las nepedepsit.”

Ieremia 5:10

„Grabnic, pe ziduri vă urcați, Dar nu de tot le dărâmați! Luați acești butuci, de-ndată, Căci nu ai Domnului se-arată!

Ieremia 5:18

Dar nici în zilele acele, Când vă vor paște vremuri grele”– Spusese Domnul – „Eu socot, Să nu vă nimicesc de tot.

Ieremia 7:34

Astfel, în Iuda, face-voi – Și în Ierusalim apoi – Să înceteze veselia Și-asemenea și bucuria. Cântec de mire și mireasă N-au să răsune-n orice casă, Căci toată țara o să fie, În vremea ‘ceea, o pustie!”

Ieremia 9:11

În vremea care o să vie, Ierusalimul va să fie Doar un morman de pietre-n care Șacalul locuință-și are. Cetățile-n Iuda zidite Vor fi cu toate, pustiite, Căci nimeni n-o să mai cuteze, În ele, ca să se așeze.

Plângerile 2:7

Domnul, apoi, Și-a lepădat Locașul sfânt și – negreșit – Altarul Și-a disprețuit. Palatele Sionului, În mâinile vrăjmașului – Pe urmă – Domnul le-a lăsat. În Casa Lui au răsunat Mari strigăte, triumfătoare, Ca-n zilele de sărbătoare.

Езекиел 11:13

Pe când acolo mă aflam Și-n felu-acesta proroceam, Pieri Pelatia, cel care, Părinte, pe Benaia-l are. Când lucru-acesta l-am văzut, Jos, la pământ, eu am căzut, Strigând la Domnul Dumnezeu: „Ah! Doamne, Dumnezeul meu! Vei nimici, în acest fel, Ce-a mai rămas, din Israel?”

Езекиел 20:17

Însă, cu milă am privit La ei, și nu i-am nimicit Când, în pustie, s-au aflat.

Езекиел 33:28

Întreaga țară o să fie Doar o întindere pustie. Tăria care o avea, Cu care mult se mai mândrea, Se va sfârși. Apoi la fel, Toți munții cei din Israel Au să ajungă pustiiți, Fiind de oameni ocoliți.

Езекиел 6:14

Al Meu braț amenințător Îl voi întinde-n contra lor, Pentru că vreau ca să le fie, Țara, deșartă și pustie – Chiar din pustie începând, Până la Dibla ajungând – Oriunde am să îi zăresc Că locuință își găsesc. Atuncea doar, vor ști că Eu Sunt al lor Domn și Dumnezeu.”

Levitic 26:31

Cetățile vor rămânea, Pustii și de-asemenea, Locașurile voastre sfinte Pustii vor fi – luați aminte! Apoi, mirosul cel plăcut, Pe cari tămâia l-a făcut, Eu n-am să vi-l mai mirosesc.

Levitic 26:44

Când al lui Israel popor, În țările vrăjmașilor, Are să fie-mprăștiat, De Mine nu va fi uitat: Nu am să-l leapăd chiar de tot; Nu-l voi urî – căci Eu nu pot – Până-ntratât, încât să vreau Ca legământul care-l au Cu Mine – prin cuvântul Meu – Să îl desfac și-n urmă, Eu S-ajung să-i șterg de pe pământ, Căci Dumnezeul lor, Eu sânt.

Țefania 1:18

Aurul ce îl vor avea Și-argintul lor, de-asemenea, Nu vor putea să-i izbăvească, Atunci când are să sosească, În lume, ziua Domnului. De focul geloziei Lui, Întreaga țară mistuită Are a fi și nimicită, Cu toți cei care se vădesc Că pe al ei cuprins trăiesc.