Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Ieremia 37:17 - Biblia în versuri 2014

17 Dar Zedechia-a pus să-l cheme, În taină, și l-a întrebat: „Ai vreun cuvânt ce ți-a fost dat Din partea Domnului, apoi, Care-i anume pentru noi?” Atunci, răspunse Ieremia, Către-mpăratul Zedechia: „Am un cuvânt pentru-mpărat: Află că tu ai să fii dat În mâna celui cari, pe tron, Este aflat în Babilon!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

17 Apoi regele Zedechia a trimis după el, iar Ieremia a fost adus la palat. Acolo regele l-a întrebat în secret: ‒ Ai vreun cuvânt din partea Domnului? Ieremia a răspuns: ‒ Da. Apoi a zis: ‒ Vei fi dat în mâinile împăratului Babilonului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Apoi regele Zedechia a trimis pe cineva să meargă la Ieremia ca să îl aducă de acolo. Astfel, el a fost adus la palat. Acolo, regele l-a întrebat în secret: „Ai vreun cuvânt din partea lui Iahve?” Ieremia i-a răspuns: „Da. Vei ajunge prizonierul regelui Babilonului!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Regele Sedecía a trimis să fie adus [Ieremía]. Apoi l-a întrebat regele în casa lui în secret: „Este vreun cuvânt de la Domnul?”. Ieremía a zis: „Este. Vei fi dat în mâna regelui din Babilón”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Împăratul Zedechia a trimis să-l aducă și l-a întrebat în taină la el acasă. El a zis: „Ai vreun cuvânt din partea Domnului?” Ieremia a răspuns: „Da.” Și a adăugat: „Vei fi dat în mâinile împăratului Babilonului!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Și Zedechia, împăratul, a trimis și l‐a scos. Și împăratul l‐a întrebat în ascuns în casa sa și a zis: Este vreun cuvânt de la Domnul? Și Ieremia a zis: Este. Și a adăugat: Vei fi dat în mâna împăratului Babilonului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Ieremia 37:17
25 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Mica ajunse la-mpărat Și-atunci Ahab l-a întrebat: „În Galaad, să ne urcăm – Ramotul să-l eliberăm – Sau să mă las? Cum e mai bine? Mica a spus: „Domnu-i cu tine Și iată, a găsit cu cale, Să îl dea pradă, mâinii tale.”


Când auzi al său răspuns, De-un gând Ahab a fost pătruns Și zise: „Oare-acest cuvânt A fost rostit de Domnul Sfânt? Mă îndoiesc. De-aceea spun: De câte ori vrei să te pun, Să juri, pe Numele Cel Sfânt Al Domnului, că ăst cuvânt Ce l-ai rostit e-adevărat?”


Toți fiii împăratului Au fost uciși, în fața lui. Pe Zedechia l-au luat, Ochii i-au scos și l-au legat Cu lanțuri de aramă, grele. Legat cu lanțurile-acele – La fel ca prinșii de război – La Babilon, l-au dus apoi.


Domnul a spus: „Fii liniștit, Pentru că fi-vei fericit, În viitor. Am să-i silesc, Pe cei care te dușmănesc, S-ajungă-a se ruga de tine, Când timpul de necazuri vine!


Pe Zedechia – cel aflat, În Iuda, pus ca împărat – Pe slugile-mpăratului Și pe întreg poporul lui – Care de ciumă au scăpat, De sabie și n-au picat Uciși de foame și nevoi, Am să îi las s-ajungă-apoi, Pe mâinile celui aflat În Babilon, drept împărat. Acolo, Nebucadențar O să îi prigonească iar. Cu sabia o să-i omoare Și nu vor mai avea scăpare.


Dar ca smochinele acele Ce nu se pot mânca de rele Ce se vădesc, va fi cel care, Drept Zedechia, nume are Și este-n Iuda împărat. La fel se va fi întâmplat Cu căpeteniile lui, Cu a Ierusalimului Popor, care, o rămășiță, Va fi, din a lui Iuda viță, Trăind aici, în țara lui, Precum și-n a Egiptului.


Nu mai e loc de-adăpostit Pentru cei care s-au vădit A fi ai turmelor păstori! Nici pentru povățuitori Nu se mai află vreo cărare Sau vreo portiță de scăpare!


În mare grabă, Zedechia Trimise pe Iucal – cel care, Pe Șelemia, tată-l are – Precum și pe Țefania – Pe fiul lui Maaseia, Preotul – să-i ducă solia Pân’ la prorocul Ieremia Și să îi spună, mai apoi: „Să mijlocești tu, pentru noi, La Cel care este mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu.”


Atuncea, despre Ieremia, Spuse-mpăratul Zedechia: „În mâna voastră-i el. Vă zic Că eu nu pot să fac nimic, În contra voastră, niciodat’!”


Însă Haldeii i-au simțit Și-n urmărire au pornit. Ei l-au ajuns pe împărat Și-n urmă l-au înconjurat În câmpul Ierihonului, Iar oastea împăratului, Înspăimântată, a fugit, Lăsându-l singur, părăsit.


Nenorocirile ce vin Asupra lor, șireag se țin. Zvon după zvon aduce știre, Mereu, doar de nenorocire. Ei, pe proroci, i-au căutat Și cer vedenii, ne-ncetat. Dar iată că ai lor preoți Nu mai știu Legea și-apoi toți Bătrânii lor, de-asemenea, Nu mai pot, sfaturi, ca să dea.


Balaam se-ntoarse înapoi Și la Balac, a mers apoi. El sta lângă arderea lui, Cu toți capii Moabului. Balac, îndată, l-a-ntrebat: „Ce ți-a spus Domnul? Ce-ai aflat?”


Căci împăratul se temea, De el, fiindcă l-a găsit A fi un om neprihănit Și sfânt. Când vorba-i asculta, În cumpănă, pe gânduri, sta, Și încerca să-l ocrotească, Neștiind ce să hotărască.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ