Ieremia 31:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ Aud, pe Efraim bocind Și printre scâncete vorbind: „A Ta pedeapsă m-a atins, Ca pe un junc ce-i nedeprins A trage-n jug. Întoarce-mă, La Tine și ajută-mă Să mă întorc, spre Tine, eu, Căci îmi ești Domn și Dumnezeu!

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁸ L-am auzit într-adevăr pe Efraim văitându-se: «M-ai disciplinat, ca pe un vițel care nu este obișnuit cu jugul și am fost disciplinat. Întoarce-mă Tu, și mă voi întoarce, fiindcă Tu ești Domnul, Dumnezeul meu.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ Este adevărat că l-am auzit pe Efraim văitându-se: «M-ai pedepsit ca pe un vițel neînvățat să tragă la jug; și am suportat astfel pedeapsa Ta. Întoarce-mă Tu; și mă voi întoarce – pentru că Tu ești Dumnezeul meu care se numește Iahve.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ Îl aud pe Efraím plângându-se: «M-ai mustrat și am fost mustrat ca un vițel neînvățat; întoarce-mă și mă voi întoarce pentru că tu ești Dumnezeul meu!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Aud pe Efraim bocindu-se: ‘M-ai pedepsit și am fost pedepsit ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă Tu, și mă voi întoarce, căci Tu ești Domnul Dumnezeul meu!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ Am auzit cu adevărat pe Efraim plângându‐se: Tu m‐ai mustrat și am fost mustrat, ca un junc nedeprins la jug. Întoarce‐mă, și mă voi întoarce, căci tu ești Domnul Dumnezeul meu!

Ieremia 31:18 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 5:17

„E fericit omul certat De Dumnezeu. Neîncetat, Să prețuiești mustrarea Lui.

Psalmi 118:18

De Domnul fost-am pedepsit, Dar ca să mor n-a-ngăduit.

Psalmi 119:67

Atuncea când smerit eram, Fără de țintă rătăceam, Însă acuma mă silesc, Al Tău Cuvânt să Îl păzesc.

Psalmi 119:75

Dreaptă – mereu – s-a dovedit Că este a Ta judecată. Doar din credincioșie, iată, Știu bine că am fost smerit.

Psalmi 31:15

În mâna Ta e a mea soartă. De grijă – Doamne – Tu îmi poartă. De-ai mei vrăjmași și de cei care Mă prigonesc fără-ncetare, Scapă-mă Doamne, nu mai sta!

Psalmi 32:9

Nu v-arătați nepricepuți Precum catârii sunt făcuți, Sau cum sunt caii cei struniți Cu frâul ori sunt stăpâniți Cu o zăbală care-i ține Legați, departe stând, de tine.

Psalmi 80:19

Doamne, mereu să iei aminte, La ruga noastră cea fierbinte: Doamne, ridică-ne și-apoi Să lumineze peste noi Lumina de pa a Ta față, Căci iarăși vom fi plini de viață Și va scăpa al Tău popor, O, Doamne al oștirilor.

Psalmi 80:3

Doamne, ridică-ne și-apoi, Să lumineze peste noi Lumina de pe a Ta față, Căci iarăși vom fi plini de viață Și va scăpa al Tău popor!

Psalmi 80:7

Doamne, mereu să iei aminte La ruga noastră cea fierbinte: Doamne, ridică-ne și-apoi Să lumineze peste noi Lumina de pa a Ta față, Căci iarăși vom fi plini de viață Și va scăpa al Tău popor, O, Doamne al oștirilor.

Psalmi 85:4

Doamne, Tu care ești mereu, Al mântuirii Dumnezeu, Întoarce-Te iarăși spre noi! Fă să-nceteze, mai apoi, Îngrozitoarea Ta mânie Și peste noi să nu mai vie!

Psalmi 94:12

Ferice e de omul care, Parte – de-a Ta pedeapsă – are Și de cel care – ne-ncetat – Doamne, de Tine-i învățat În Legea Ta și-l întărești

Proverbe 26:3

Așa precum este știut, Biciul e pentru cai făcut; Frâul este pentru măgar, Nuiaua fiind, așadar, Un sfetnic bun – mângâitor – Pe spatele nebunilor.

Proverbe 29:1

Un om, care s-a-mpotrivit Mustrărilor, va fi zdrobit.

Proverbe 3:11

Cât de mustrarea Domnului Precum și de pedeapsa Lui, Te sfătuiesc să chibzuiești Și să nu le disprețuiești.

Isaia 1:5

Spuneți dar, ce pedepse noi Să vă mai dea Domnul, când voi, Neîncetat, vă dovediți Că sunteți tot mai răzvrătiți? Tot capul e bolnav și iată, Pe moarte inima se-arată!

Isaia 51:20

Mustrați, de către Dumnezeu, Plini de mânia Domnului, Fiind asemeni cerbului Care în laț este căzut, La fel, feciorii ți-au zăcut Pe lângă ziduri, leșinați, Pe ulițe împrăștiați.

Isaia 53:7

Atunci când fost-a chinuit, Atunci când era asuprit, N-a deschis gura. Ca un miel Dus la tăiere, era El, Sau ca o oaie ce pătrunde În fața celui care tunde. Nici un cuvânt, El nu a zis, Iar gura Lui nu s-a deschis.

Isaia 63:16

Însă cu toate-acestea, iată, Tu Doamne ești al nostru Tată. Căci Avraam nu ne-a știut, Israel nu ne-a cunoscut. Tu Doamne, numai, Te vădești Precum că al nost’ Tată ești, Căci Tu ești Cel care ne știe Din veșnicie-n veșnicie. Știut ești, de către popor, Fiind „Al nost’ Mântuitor”.

Isaia 9:13

Căci nici poporul nu voiește Ca la Cel care îl lovește Să se întoarcă înapoi, Cătând pe al său Domn apoi.

Ieremia 17:14

„Doamne mă vindecă, de-ndat’, Și-atuncea fi-voi vindecat! Mă mântuiește, negreșit, Și-atuncea fi-voi mântuit! Căci pentru mine, Domnul meu, Slavă, doar Tu îmi ești, mereu!

Ieremia 2:30

„Degeaba Eu M-am repezit Și pe-ai voști’ fii i-am pedepsit, Căci nimenea, mustrarea Mea, N-a vrut, în seamă, să o ia. Sabia voastră i-a mâncat Pe-ai voști’ proroci, neîncetat, Ca și un leu nimicitor, Picat asupra prăzilor.

Ieremia 3:25

Acum, nouă ni se cuvine Să ne culcăm doar în rușine, Să ne-nvelim doar cu ocară, Căci am păcătuit, în țară, Față de Cel care, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu. Părinții au păcătuit Și-n urma lor, noi – negreșit – Din anii cei de tinerețe Și până azi, la bătrânețe, Pentru că nu am căutat, Al Său glas, să-l fi ascultat.”

Ieremia 31:6

Are să vină ziua când Străjerii vor porni, strigând, Prin muntele lui Efraim: „Hai, în Sion să ne suim, La Cel care este mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!

Ieremia 31:9

Vine plângând acel popor Și în mijlocul rugilor, Îl duc la apele bogate. Picioarele le sunt purtate Pe un drum neted. Când pășesc, Oamenii nu se poticnesc. Tatăl lui Israel sunt Eu, Iar cel dintâi născut al Meu E Efraim!” Seama luați

Ieremia 5:3

„Doamne, dar nu văd ochii Tăi, Care e adevărul, oare? Tu îi lovești, fără-ncetare, În timp ce ei – pot ca să zic – Precum că n-au simțit nimic. Tu-i nimicești, fără măsură, Dar ei nu iau învățătură, Ci capătă o-nfățișare Cari, decât stânca, e mai tare Și nu-nțeleg că e mai bine Să se întoarcă iar, la Tine.”

Plângerile 5:21

Spre Tine-ntoarce-ne și-apoi, La Tine alerga-vom noi! Mai dă-ne zile, bunăoară, Precum au fost odinioară!

Езекиел 20:43

În ea, vă veți aduce-aminte De ce-ați făcut mai înainte, De felu-n care v-ați purtat, De felu-n care v-ați spurcat Și vouă înșivă, de voi, Vi se va face scârbă-apoi, Din pricina păcatelor Și a fărădelegilor Pe care le-ați făcut mereu.

Daniel 9:13

Nenorocirea a venit, Exact așa precum s-a zis Și cum, în Lege, Moise-a scris. Însă tot nu ne-am rugat noi, La Domnul Dumnezeu apoi, Și nici de la nelegiuire Nu ne-am întors a noastră fire. La adevărul Tău, curat, Aminte, noi nu am luat.

Osea 10:11

E Efraim, ca o mânzată Care, la jug, e învățată, Căreia-i place-a treiera Grâul. Frumos, gâtu-i era, De-aceea, i l-am și cruțat. Dar Efraim va fi-njugat. Iuda-i pentru arat adus, Iar Iacov, la grăpat, e pus.

Osea 4:16

Iată că-ntregul Israel Dă din picioare-acum, la fel Ca o mânzată dovedită Precum că este ne-mblânzită. Și pe pășuni întinse, el, Păscut să fie, ca un miel, De către Domnul Dumnezeu!

Osea 5:15

În locuința Mea, apoi, Mă voi întoarce înapoi, Până când ei mărturisesc Că vinovați se dovedesc Și până când – apoi – vor vrea Să caute iar, Fața Mea. Când în necaz ei au să fie, Grabnic la Mine au să vie.”

Iona 3:10

Domnul, din ceruri, a văzut Tot ce făceau și I-a părut Rău că voia să-i nimicească. A hotărât să-i izbăvească De răul ce l-a plănuit. A Lui iertare-au dobândit Cetatea și cu toți acei Ce-au fost locuitorii ei.

Țefania 3:2

Ea nu știe, seamă să țină – Nicicând – de glasu-acela care, O mustră pentru-a ei purtare Și nu se-ncrede-n Dumnezeu, Cel care îi e Domn, mereu.

Maleahi 3:16

Atunci, cei care-au arătat Teamă de Domnul, au venit Și între ei au povestit, Căci deseori se adunau Și unul altuia-și vorbeau. Domnul, la ale lor cuvinte, Îndată a luat aminte Și-a poruncit ca să se scrie O carte care-apoi să fie Un semn de amintire pus Și-n fața Domnului adus, Pentru toți oamenii din lume Care se tem de al Lui Nume.

Maleahi 4:6

El, inima părinților, Va-ntoarce-o spre copiii lor, Iar pe copii îi face-apoi Să se întoarcă înapoi Spre-ai lor părinți de-asemenea, Pentru ca la venirea Mea, Țara să nu o pedepsesc Și cu blestem să o lovesc!”

Numeri 2:18

Către apus, să poposească – Cu tabăra – acela care, În Efraim, e cel mai mare. Acela-i Elișama, iată; Iar Amihud îi este tată. Acolo, steagul, și-l va pune Și-n juru-i, oastea, să-și adune.

Luca 1:17

Va merge-n fața Domnului, În duhul și puterea lui Ilie, spre-a putea, apoi, Ca să întoarcă înapoi, Inimile părinților, Spre fiii și fiicele lor; Ne-ascultătorii, la umblare Pe-a înțelepților cărare, Precum cei ce-s neprihăniți, Ca astfel – bine pregătiți – Să fie toți ai Domnului, Într-un norod, pe voia Lui.”

Luca 15:20

Îndată, el s-a și sculat Și, către casă, a pornit. Când, de departe, l-a zărit, Părintele s-a-nduioșat Și-n fața lui a alergat, Grăbindu-se, cât a putut. Pe-al său grumaz, el a căzut Și, cu mult drag, l-a sărutat.

Fapte 3:26

Domnul, pe Robul Său, Iisus, Trimisu-L-a – precum a spus – Întâi la voi, ca să lucreze Și să vă binecuvinteze; Să vă întoarceți înapoi De la fărădelegi apoi.”

Filipeni 2:13

Pentru că numai Dumnezeu E Cel care lucrează-n voi, Dând fiecăruia apoi – După plăcerea Lui – voință, Înfăptuire, biruință.

Evrei 12:5

Și ați uitat de sfatul dat, Ca unor fii, neîncetat: „Tu fiule, să te ferești, Mereu, să nu disprețuiești, Nicicând, pedeapsa Domnului; Apoi, nici sub mustrarea Lui, Nu-ți pierde inima, căci El

Revelația 3:19

Eu mustru și îi pedepsesc, Pe cei pe care îi iubesc. De râvnă, plin să te vădești De-acum, și să te pocăiești!