Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Ieremia 31:14 - Biblia în versuri 2014

14 Căci cu grăsime, de îndat’, Are să fie săturat Și sufletul preoților. Îl satur pe al Meu popor, Cu bunătățile pe care Cel ce îi este Domn le are.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

14 Voi sătura cu grăsime sufletul preoților, iar poporul Meu se va sătura cu bunătatea Mea“, zice Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Voi sătura cu abundență sufletul preoților; iar poporul Meu se va sătura cu bunătatea Mea.” Acesta este mesajul venit de la Iahve.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Voi îndestula sufletul preoților de grăsime și-l voi sătura pe poporul meu cu bunătatea mea” – oracolul Domnului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Voi sătura de grăsime sufletul preoților și poporul Meu se va sătura de bunătățile Mele”, zice Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și voi sătura sufletul preoților cu grăsime și poporul meu se va sătura de bunătatea mea, zice Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Ieremia 31:14
32 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Doamne, vino să afli tihnă, La locul Tău, pentru odihnă. Adă – cum ai găsit cu cale – Chivotul măreției Tale! Înveșmântați în mântuire, Fie-ai tăi preoți. Fericire, Să aibă prea iubiții Tăi, Și bucurii, pe-ale lor căi!


Astfel, întregul nost’ popor, Cu cetele Leviților, Pun în cămările pe care Casa lui Dumnezeu le are, Daruri care din grâu sunt date, Din must și untdelemn luate. Tot în acele cămări sânt Uneltele Templului sfânt; Apoi, lângă acestea, stau Și preoții cari slujbe au, Cu ceata ușierilor, Precum și-a cântăreților. Astfel, am hotărât apoi, Precum că nimeni dintre noi Nu va lăsa Casa pe care Al nostru Dumnezeu o are.


Iată că El a adăpat Sufletul celui însetat Și bunătăți a dăruit Celui care a flămânzit.


Toți credincioșii au să vie Cu strigăte de bucurie. Iată dar ce am să mai fac: Pe ai săi preoți îi îmbrac În straie mândre și bogate, Din mântuire doar, lucrate.


Cei cari sunt preoți prin menire, Se-mbrace în neprihănire, Iar credincioșii Tăi să vie Cu strigăte de bucurie!


Încredințat sunt că, mereu – În nevinovăția mea – Să Îți văd fața, voi putea. De-ndată ce-o să mă trezesc, Eu, chipul Tău, am să-l zăresc Și-n fiecare zi, astfel, Voi fi sătul, privind la El.


Al desfătărilor șuvoi Îi va scălda-n undele sale, Căci din belșugul Casei Tale, Cu toții fi-vor săturați Și au să fie adăpați.


În felu-acesta Te privesc Atuncea când eu mă găsesc În sfântul Tău locaș, voind Să Îți văd slava și tânjind Să văd puterea Ta cea mare.


Sufletu-mi este săturat – Precum te saturi de bucate Grase, miezoase, minunate – Și-atunci, pe buze au să-mi vie Doar strigăte de bucurie, Prin care-am să Te laud eu.


Când sunt în așternutul meu, De Tine doar îmi amintesc Și doar la Tine mă gândesc,


Ferice celui ce-i ales, Care de Tine-a fost cules Să umble înaintea Ta Și-n ale Tale curți va sta! Noi – de sfințenia cea pe care Doar Templul Tău cel sfânt o are, De binecuvântarea-aflată În Casa Ta cea minunată – O să ne săturăm, mereu.


Iată, dreptatea Domnului Pășește înaintea Lui Și-apoi de pasul Lui se ține, Pentru că pe-a Sa urmă vine.


Ne satură pe fiecare, De bunătatea Ta cea mare Și plină doar de bucurie A noastră viață să ne fie.


„Eu intru în grădina mea, Soro mireaso și din ea, Smirna o voi culege, care Multe miresme în ea are. Am să mănânc, după plăcere, Și fagurele meu de miere. Apoi, așa precum vreau eu, Beau vinul și laptele meu…” „Haideți prieteni și mâncați! Cu dragoste vă îmbătați!”


Acum, Domnul oștirilor A pregătit popoarelor, Pe acest munte, ospăț mare, Unde primi-vor fiecare, Bucate bune și gustoase, Pline de măduvă, miezoase. De vinuri vechi și limpezite, Acestea fi-vor însoțite.


În timp ce voi veți fi numiți Drept preoți ai lui Dumnezeu, Căci o să Îl slujiți, mereu. A neamurilor bogăție, Numai la voi, are să vie, Iar cu a lor fală, apoi, Aveți ca să vă făliți voi.


Voi răcori sufletul care E chinuit de sete mare, Iar sufletul înfometat Are să fie săturat.” –


Când acea vreme o să vină, Astă cetate va fi plină De slavă și are să-Mi fie O pricină de bucurie, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ. Ele afla-vor, cu mirare, Despre tot binele pe care Eu am să-l fac. Vor fi uimite Și-au să rămână-ncremenite, Când au să vadă fericirea Ce o voi da și propășirea.”


Iată, pe Israel, apoi, Îl voi aduce înapoi, Pentru că pe a lui pășune, După aceea, îl voi pune. Va sta-n Basan și în Carmel, În Efraim și-apoi, la fel, În Galaad o să mai pască Și foamea o să-și potolească.


Oile Mele se adună Să pască pe-o pășune bună, Iar stâna lor va fi la fel, Pe munți-nalți, din Israel. Acolo, vor avea odihnă Căci parte vor avea de tihnă În staulul cel nou făcut, Care se va vădi plăcut. Pășuni bogate-s lângă el, În marii munți, din Israel.


Spuneți-Mi dar, mai era oare – Cumva – sămânță în grânare? Din rodul viei, negreșit, Nimic nu ați mai dobândit. N-a mai legat rod nici smochinul, Nici rodiu-apoi, și nici măslinul. De-acuma, parte veți avea De binecuvântarea Mea.”


Ferice celor însetați Și celor ce-s înfometați După neprihănire! Ei Au s-o primească. Apoi cei


Vreau, Dumnezeu, pentru vecie, Ca binecuvântat să fie – El, Tatăl Domnului Iisus, El, Dumnezeul Cel de Sus – Care, de noi, S-a îndurat Și, binecuvântări, ne-a dat, Care au fost duhovnicești, În locurile Lui, cerești, În Fiul Său, Hristos Iisus.


Astfel, o să ajungeți voi, Să înțelegeți, mai apoi, Dragostea cea nespus de mare, Pe care doar Hristos o are – Care întrece-n cunoștință Orișice formă de știință – Și-n urmă, o să vă vădiți Precum că plini aveți să fiți, De toată plinătatea care, Al nostru Dumnezeu o are.


Despre Neftali, a vorbit: „El e sătul și copleșit De multă binecuvântare, Dată de Dumnezeu. El are Să stăpânească-nspre apus Și miazăzi.” Apoi a spus


Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;


Tu ai făcut, din ei, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu, O minunată-mpărăție De preoți, care au să vie – Căci rânduiți astfel, ei sânt – Să-mpărățească, pe pământ!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ