Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Ieremia 23:11 - Biblia în versuri 2014

11 Prorocii lor și-ai lor preoți, Stricați, se dovedesc, cu toți. „Căci a lor răutate, iată, Și-n Casa Mea este aflată” – Spusese Domnul despre ei.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

11 „Căci atât profetul, cât și preotul sunt stricați. Chiar și în Casa Mea le-am găsit răutatea“, zice Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Atât profetul, cât și preotul, și-au stricat comportamentul. Iahve zice: Chiar și în casa Mea le-am găsit răutatea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Și profetul, și preotul sunt rătăciți; chiar și în casa mea am găsit răutatea lor – oracolul Domnului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 „Prorocii și preoții sunt stricați; le-am găsit răutatea chiar și în Casa Mea”, zice Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Căci și prorocul și preotul sunt nelegiuiți. Chiar și în casa mea am aflat răutatea lor, zice Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Ieremia 23:11
24 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Apoi, a mai zidit altare, Oștirii cerului, pe care, În jurul Casei Domnului, Le-a înălțat, căci Casa Lui, Avut-a două curți. În ele, Erau altarele acele.


Pentru-al său idol, a cerut, Un chip cioplit a fi făcut. Pe acel idol l-a adus, Iar casa-n care-apoi l-a pus E tocmai cea de care zise Domnul, atuncea când vorbise Cu David și cu-al său fecior, Cu Solomon. El le-a zis lor: „În astă casă, care – iată – E la Ierusalim aflată, Voiesc, de-acum, a fi mereu, Un loc să-Mi pun Numele Meu. Din semințiile pe care Neamul lui Israel le are, Ierusalimul l-am cules, Căci pentru Mine l-am ales.


La fel făcură și cei cari Erau, peste popor, mai mari. De ei se-alăturară toți Cei care se vădeau preoți. Prin ceea ce au făptuit, Fărădelegi au săvârșit, Sporind păcatul, fiecare, Prin urâciunile pe care, Necontenit, ei le-au făcut, Precum la neamuri au văzut. Au pângărit Casa pe care Domnu-n Ierusalim o are, Deși ea, Lui, i-a fost gătită, Fiind de Dumnezeu sfințită.


Astfel, dintre-ai preoților Feciori, unii se dovedeau, Femei străine, că aveau. Iată-i dar, pe acei bărbați Cari cu străine-s însurați: Dintre-ai lui Iosua-i cel care, Pe Ioțadac, părinte-l are; Din frații săi: Maaseia, Eliezer, Ghedalia Și cu Iarib. Ei s-au legat


Poporul Meu cel prea iubit, Pe care Eu l-am sprijinit, Oare ce crezi că ar putea Să săvârșească-n Casa Mea? Mânați de-ale lor rele firi, Vor făptui nelegiuiri? Sau juruințele-nălțate, Oare, vor fi îndepărtate? Sau carnea sfântă, va putea Îndepărtată a fi ea? Sau oare, vor îndepărta Tot răul dinaintea ta? Atuncea, tu – neîndoios – Poți spune că ești bucuros!


„Văzând fapta prorocilor, A zis Domnul oștirilor: „Pelin, drept hrană, vor avea Și apă otrăvită-or bea, Căci prin proroci – pe care-i știm Că sunt azi în Ierusalim – Nelegiuirea, negreșit, Întreaga țară a-mpânzit.”


Ci idolii și i-au adus Și-n a Mea Casă și i-au pus – Acolo unde e chemat Numele Meu, neîncetat – Și-au spurcat Templul Domnului.


Minciuni, prorocii prorocesc, Iar preoții le folosesc Pentru a stăpânii în pace. Poporului Meu mult îi place Lucrul acesta. Dar apoi – În urmă – ce veți face voi?”


„Poporul Meu ajuns-a-n urmă, Să fie precum e o turmă De oi pierdute, rătăcit De cei care l-au păstorit. Aceia cari îl păstoreau, Pe munți și dealuri îl purtau Și mult ei l-au îndepărtat, Încât staulul l-au uitat.


„De la cel mic, pân la cel mare, Lacom se-arată fiecare. De la proroc – fără-ndoială – Și pân’ la preot, toți înșeală.


Copiii care au ieșit, Din Iuda, au păcătuit, Căci urâciuni ei au adus Și în a Mea Casă le-au pus, În casa peste cari, mereu, Este chemat Numele Meu. Prin felu-n care au lucrat Ei, a Mea Casă, au spurcat.


De-aceea, le voi da de veste, Precum că ale lor neveste – În urmă – le vor fi luate Și altora le vor fi date. Ogorul ce al lor era Dat o să fie, altora. De la cel mic, pân’ la cel mare, Lacom se-arată fiecare. De la proroc – fără-ndoială – Și pân’ la preot, toți înșeală!


Uită-te Doamne și privește La ceea ce se săvârșește: Ai mai făcut, oare – cumva – În ăst fel, Tu, la cineva? Când oare, s-a mai întâmplat, Femeile să fi mâncat Până și carnea pruncilor Ce-s rod al pântecelor lor, Pe cari cu drag i-au dezmiermat? Când oare s-a mai întâmplat, Măcelăriți să fie toți – Atât proroci, cât și preoți – Chiar în Locașul sfânt pe care Domnul în astă lume-l are?


După ce ele au jertfit Pe ai lor prunci, idolilor – Mânate-apoi de firea lor – Spre sfântul Meu Locaș plecară, În acea zi, și Mi-l spurcară. Iată dar, ceea ce-am văzut, În Casa Mea, că au făcut.


Mai mult, cei care Leviți sânt, Dar care s-au îndepărtat De Mine și nu M-au urmat – Purtându-se-ntru tot la fel Ca întreg neamul Israel – Își vor purta pedeapsa lor, Pedeapsa făr’delegilor Și a păcatelor pe care Le făptuise fiecare.


Se tot făleau, în a lor viață, Doar cu podoaba lor măreață, Cu care-n urmă au făcut Icoanele ce le-au avut – Icoana urâciunilor, Precum și-a idolilor lor. De-aceea, iată ce voi face: În scârbă doar, le-o voi preface.


În a lor față, se aflau Mai mulți bătrâni, care erau Din Israel. În număr deci, Se ridicau la șaptezeci. În al lor mijloc se vădea Că se afla Iazania Cari, lui Șafan, îi e fecior. În mâinile bătrânilor, Cădelnițele fumegau. În acest fel, nori groși scoteau, Mereu, cădelnițele-acele, Căci se ardea tămâie-n ele.


M-a dus, în urmă, de îndată, În curtea înăuntru-aflată – Curte a casei Domnului. În fața ușii Templului – În locul ce se află chiar Între pridvor și-ntre altar – Eu am văzut mai mulți bărbați Că la un loc sunt adunați. Cei care-acolo se aflau, Cam douăzeci și cinci, erau. Acea mulțime, am văzut Cum că cu dosul a șezut Spre Templu și că a privit, Cu fața, înspre răsărit, Căci toți erau închinători, În fața soarelui, în zori.


Iată că toți aceia cari Sunt căpitanii ei cei mari, Cu niște lei se-asemuiesc, Care necontenit răpesc. Judecătorii ei, toți – iată – Drept lupi de seară se arată, Cari nu mai lasă – ne-ndoios – Până la ziuă, nici un os.


Sunt ușuratici cei pe care, Cetatea, drept proroci, îi are, Pentru că ei se dovedesc Înșelători, când prorocesc. Preoții ei nu iau aminte Și astfel, lucrurile sfinte Le pângăresc, neîncetat, Căci peste Lege au călcat.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ