Ieremia 23:11 - Biblia în versuri 201411 Prorocii lor și-ai lor preoți, Stricați, se dovedesc, cu toți. „Căci a lor răutate, iată, Și-n Casa Mea este aflată” – Spusese Domnul despre ei. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească11 „Căci atât profetul, cât și preotul sunt stricați. Chiar și în Casa Mea le-am găsit răutatea“, zice Domnul. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201811 Atât profetul, cât și preotul, și-au stricat comportamentul. Iahve zice: Chiar și în casa Mea le-am găsit răutatea. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202011 Și profetul, și preotul sunt rătăciți; chiar și în casa mea am găsit răutatea lor – oracolul Domnului. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu11 „Prorocii și preoții sunt stricați; le-am găsit răutatea chiar și în Casa Mea”, zice Domnul. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193111 Căci și prorocul și preotul sunt nelegiuiți. Chiar și în casa mea am aflat răutatea lor, zice Domnul. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Pentru-al său idol, a cerut, Un chip cioplit a fi făcut. Pe acel idol l-a adus, Iar casa-n care-apoi l-a pus E tocmai cea de care zise Domnul, atuncea când vorbise Cu David și cu-al său fecior, Cu Solomon. El le-a zis lor: „În astă casă, care – iată – E la Ierusalim aflată, Voiesc, de-acum, a fi mereu, Un loc să-Mi pun Numele Meu. Din semințiile pe care Neamul lui Israel le are, Ierusalimul l-am cules, Căci pentru Mine l-am ales.
La fel făcură și cei cari Erau, peste popor, mai mari. De ei se-alăturară toți Cei care se vădeau preoți. Prin ceea ce au făptuit, Fărădelegi au săvârșit, Sporind păcatul, fiecare, Prin urâciunile pe care, Necontenit, ei le-au făcut, Precum la neamuri au văzut. Au pângărit Casa pe care Domnu-n Ierusalim o are, Deși ea, Lui, i-a fost gătită, Fiind de Dumnezeu sfințită.
Poporul Meu cel prea iubit, Pe care Eu l-am sprijinit, Oare ce crezi că ar putea Să săvârșească-n Casa Mea? Mânați de-ale lor rele firi, Vor făptui nelegiuiri? Sau juruințele-nălțate, Oare, vor fi îndepărtate? Sau carnea sfântă, va putea Îndepărtată a fi ea? Sau oare, vor îndepărta Tot răul dinaintea ta? Atuncea, tu – neîndoios – Poți spune că ești bucuros!
Uită-te Doamne și privește La ceea ce se săvârșește: Ai mai făcut, oare – cumva – În ăst fel, Tu, la cineva? Când oare, s-a mai întâmplat, Femeile să fi mâncat Până și carnea pruncilor Ce-s rod al pântecelor lor, Pe cari cu drag i-au dezmiermat? Când oare s-a mai întâmplat, Măcelăriți să fie toți – Atât proroci, cât și preoți – Chiar în Locașul sfânt pe care Domnul în astă lume-l are?
În a lor față, se aflau Mai mulți bătrâni, care erau Din Israel. În număr deci, Se ridicau la șaptezeci. În al lor mijloc se vădea Că se afla Iazania Cari, lui Șafan, îi e fecior. În mâinile bătrânilor, Cădelnițele fumegau. În acest fel, nori groși scoteau, Mereu, cădelnițele-acele, Căci se ardea tămâie-n ele.
M-a dus, în urmă, de îndată, În curtea înăuntru-aflată – Curte a casei Domnului. În fața ușii Templului – În locul ce se află chiar Între pridvor și-ntre altar – Eu am văzut mai mulți bărbați Că la un loc sunt adunați. Cei care-acolo se aflau, Cam douăzeci și cinci, erau. Acea mulțime, am văzut Cum că cu dosul a șezut Spre Templu și că a privit, Cu fața, înspre răsărit, Căci toți erau închinători, În fața soarelui, în zori.