Ieremia 18:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ Totuși, Eu n-am fost ascultat De-al Meu popor, căci M-a uitat, Spre-a se-nchina idolilor, Arzând tămâie-n cinstea lor. Căile vechi, le-a părăsit Și pe-alte drumuri a pornit. A apucat căi nebătute Ce îi erau necunoscute,

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁵ Căci poporul Meu M-a uitat și aduce tămâie idolilor de nimic. Aceștia i-au făcut să se împiedice pe căile lor, pe vechile cărări, pentru a umbla pe poteci și pe drumuri nebătătorite,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ Dar oamenii care formează poporul Meu M-au uitat; și aduc tămâie (pe care o închină în cinstea) idolilor. Acești idoli i-au făcut să se împiedice pe drumurile lor, pe vechile poteci; și astfel au ajuns să meargă pe trasee și pe drumuri nebătătorite.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ Totuși, poporul meu m-a uitat, au ars tămâie deșertăciunii, i-au făcut să cadă pe căile lor, pe cărările de altădată, mergând pe cărările unui drum neumblat.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ Totuși poporul Meu M-a uitat și aduce tămâie idolilor; s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări și a apucat pe cărări și drumuri nebătute,

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁵ Căci poporul meu m‐a uitat: au ars tămâie deșertăciunii și i‐au făcut să se poticnească pe căile lor, pe cărările cele vechi, ca să umble pe cărările unui drum nebătut,

Ieremia 18:15 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Neemia 9:17

Să Te asculte, n-au mai vrut. Minunile ce le-au făcut Le-au dat uitării, vrând apoi Ca în robie, înapoi, Să se întoarcă. Căutară Alți căpitani de-și așezară. Dar Doamne, Tu Te-ai arătat Gata să ierți, căci ești bogat În bunătate. Te-ai vădit Îndurător – necontenit – Și milostiv; căci Ți-a păsat De ei și-astfel, nu i-ai lăsat

Isaia 3:12

Pe-al meu popor îl asupresc Niște copii și-l stăpânesc Niște femei. Popor al meu, Cârmuitorii tăi, mereu, Te duc în rătăcire mare Și pustiesc a ta cărare!

Isaia 41:29

Iată că toți sunt un nimic. Lucrările lor, pot să zic, Zadarnice-s – fără-ndoială – Iar idolii, suflare goală!”

Isaia 57:14

Și El a zis: „Un drum, croiți! Grabnic, o cale pregătiți! Luați dar, piedicile care, Pe drum, poporul Meu le are!

Isaia 62:10

Treceți pe porți! Un drum croiți Și-o cale să îi pregătiți Poporului! S-o curățați De pietre și să ridicați Un steag anume pus, sub soare, Să fluture peste popoare!

Isaia 65:7

Pentru nelegiuirea care A săvârșit-o fiecare, Pentru ceea ce-au făptuit Ai voști’ părinți, când au trăit – Care pe munți-nalți s-au dus, Unde tămâie au adus Și care M-au batjocorit Pe înălțimi, necontenit – O să le fie măsurată O plată binemeritată, Pentru tot ceea ce-au făcut În vremea care a trecut.”

Isaia 9:16

Cei care sunt în fruntea lui – Și duc poporu-n rătăcire – Și cei care, cu bună știre, Se lasă-a fi povățuiți De toți acești nelegiuiți, Pierduți vor fi, pentru vecie.

Ieremia 1:16

Căci judecățile rostite, De Mine, fi-vor împlinite, Pentru că ei M-au părăsit Și răutăți au săvârșit: Tămâie dăruit-au ei, În fața altor dumnezei Și-n urmă toți s-au închinat La idolii ce i-au lucrat

Ieremia 10:15

Un dumnezeu, mare sau mic, Este un lucru de nimic. El este numai o lucrare Ce se vădește-nșelătoare Și are să se prăpădească, Pedeapsa când o să lovească.

Ieremia 11:12

Cetățile cele pe care Țara lui Iuda-n ea le are Și oamenii pe care-i știm Că azi sunt în Ierusalim Au să se ducă la acei Pe care îi cred dumnezei – La cei pe care îi cinsteau Și pentru cari tămâie-ardeau – Însă aceia n-au să poată, Din strâmtorare să îi scoată.

Ieremia 11:13

Câte cetăți, azi, Iuda are, Atât de mulți sunt și cei care Se cheamă dumnezei și sânt În Iuda, pe al său pământ. Sunt în Ierusalim altare, Atâtea câte uliți are Și toate fost-au ridicate, La idoli spre a fi-nchinate, Să poată lumea să se ducă, Tămâie, Baalilor, s-aducă.”

Ieremia 11:17

Căci Domnul oștii te-a sădit Și tot El cheamă, negreșit, Nenorocirea care vine Și se abate peste tine, Din pricina răului cel Din Iuda și din Israel. Căci Baalilor le-ai dat tămâie Și ai stârnit a Mea mânie.”

Ieremia 13:25

Iată-ți dar soarta-n viitor, Partea pe care ți-o măsor, Pentru că tu ai arătat Cum că pe Mine M-ai uitat, Iar toți ai tăi știu să își pună Speranțele, doar în minciună.

Ieremia 16:19

„Doamne, cetatea mea cea tare, Tăria și a mea scăpare! Toate popoarele ce sânt La marginile de pământ, La Tine vor veni să spună: „Iată că numai o minciună, Părinții noștri-au moștenit! Idoli deșerți ei au slujit, Ce nu le-au fost de ajutor!

Ieremia 17:13

Doamne, nădejdea cea pe care Neamul lui Israel o are! Cei ce Te părăsesc pe Tine Acoperiți sunt, de rușine.” „Cei care, de la Mine, cată – Necontenit – să se abată, Scriși au să fie, pe pământ, Că-L părăsesc pe Domnul Sfânt, Pe Cel care – din veșnicie – Este izvor de apă vie.”

Ieremia 18:14

Dar stânca, în ogoare-aflată, Va părăsi oare, vreodată, Zăpezile Libanului? Sau seacă apa râului, Cea proaspătă și curgătoare, Ce vine de la depărtare?

Ieremia 19:5

Multe-nălțimi ei au zidit, Pe care-n urmă au jertfit Pe fiii și fiicele lor. I-au dat în cinstea Baalilor, Drept jertfe care se socot A fi drept ardere de tot. Ăst lucru nu l-am poruncit Nicicând, și nu l-am rânduit, Căci nici prin gând nu Mi-a trecut, Așa ceva, să fi cerut.

Ieremia 2:13

„Iată că-ntreg poporul Meu Mare păcat a săvârșit Și-al său păcat e îndoit. L-au părăsit pe Domnul lor – Pe al apelor vii izvor – Și-n urmă puțuri și-au săpat, În care apa nu a stat.”

Ieremia 2:19

Tu însuți doar, te pedepsești Și iată, singur te lovești Cu răutatea ta cea mare Și necredincioșia-ți tare. Vei ști, astfel, cât e de rău, Să-L părăsești pe Domnul tău. Vedea-vei dar, că nu e bine Că n-ai avut teamă de Mine. Așa a spus cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.”

Ieremia 2:32

Mireasa-și uită brâul oare, Sau fata ale ei odoare? Dar Eu, de-un timp îndelungat, Am fost, de-al Meu popor, uitat.

Ieremia 3:21

„Un vuiet mare se pornește, De pe-nălțimi și se-ntețește. Sunt plânsete și rugi pe care, Le-nalță spre a lor iertare, Toți fiii cei din Israel, Pentru că au uitat de Cel Care le este Dumnezeu Și ajutor le-a fost, mereu.

Ieremia 44:25

Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Iată, mărturisit-ați voi, Cu ale voastre soațe-apoi, Precum că ați înfăptuit Cuvintele ce le-ați rostit, Pentru că zis-ați: „Noi dorim – Cu toții – ca să împlinim, Mereu, al nostru jurământ! Vrem să ne ținem de cuvânt, Tămâie să îi închinăm Și băutură să-i turnăm, Împărătesei cea pe care Înaltul cerului o are!”

Ieremia 51:18

Sunt un nimic idoli-acei: Numai lucrări de râs sunt ei. Pedeapsa vine peste fire, Iar ei pier, cu desăvârșire!

Ieremia 6:16

„Așa vorbește Dumnezeu: „Un sfat, voiesc să vă dau Eu: Ieșiți în drumuri, vă uitați Jur împrejur și întrebați: „Care este vechea cărare Și care-i calea bună, oare?” Umblați pe ea și-o să găsiți Odihna care o doriți, Odihna bună, cea de care, Sufletul vost’, nevoie, are!” Dar ei răspund, la vorba Mea: „Nu vrem ca să umblăm pe ea!”

Ieremia 7:9

Ce faceți voi? Curviți, furați, Știți să ucideți, strâmb jurați, Tămâie-aduceți Baalilor, Vă-nchinați dumnezeilor Pe care nu i-ați cunoscut!

Езекиел 21:15

Pentru că vreau să-i îngrozesc În inimi și să înmulțesc Numărul celor hărăziți A fi de sabie loviți, De-aceea tras-am sabia Și-i voi amenința cu ea, La toate porțile, de-ndată. Vai! Ascuțită se arată, Căci pregătită-i de măcel Și fulgeră al ei oțel.

Езекиел 36:15

Nu vei mai auzi – de-acum – Batjocurile, nicidecum, Și nici ocara tuturor Popoarelor neamurilor. De-aceea, n-ai să-ți mai lovești Neamul și n-ai să-l nimicești” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.

Osea 11:2

Cu cât prorocii îi chemau, Cu-atât mai mult se depărtau. Tămâie-au dus idolilor Și au dat jertfe Baalilor.

Osea 2:13

Pentru acele zile când Mergea, tămâie, aducând ‘Naintea Baalilor, doresc – Acuma – să o pedepsesc. Pentru acele zile când – După ibovnici, alergând – Cu salbă mândră se gătea Și-n nas verigă își punea, Am să o pedepsesc, de-ndat’. O pedepsesc, căci M-a uitat! Așa va fi căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Osea 2:6

De-aceea, iată, drept măsură, Mulți spini voi aduna acum Și astupa-voi al ei drum. Un zid, pe drum, o să-ntâlnească Și calea n-o să-și mai găsească.

Maleahi 2:8

Din cale, voi v-ați abătut Și-apoi din Lege ați făcut Doar un prilej care să dea, La mulți, putința de-a cădea, Iar legământul încheiat Cu Levi, voi l-ați încălcat” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Matei 15:6

Să vă dau sprijin”, e scutit De ceea ce a poruncit Domnul, atunci, referitor La cinstirea părinților; Și astfel, voi ați desființat Cuvântul care v-a fost dat, De Dumnezeu, și-ați întărit

Romani 14:21

E bine, carne – dacă vrei – Să nu mănânci, și să nu bei Nici vinuri, ci să te ferești Și, ne-ncetat, să te păzești De orice lucru care, rău, Este văzut, de frate’ tău, Fiind prilej de poticnire, Sau de cădere, ori slăbire.

Deuteronom 32:21

La gelozie – ne-ncetat – Aceștia M-au întărâtat, Prin tot ce nu e Dumnezeu. Prin idolii deșerți, mereu, Au vrut a Mă întărâta. De-acum, și Eu voi căuta Să-i întărât la gelozie Și să stârnesc a lor mânie, Printr-un popor cari nu-i popor Și printr-un neam neștiutor.