Ieremia 17:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Ceea ce tu ai moștenit – Prin bunătatea Mea cea mare – Îți voi lua, fără cruțare. Am să te fac să îi slujești Pe cei pe cari îi dușmănești. Iată că te voi scoate-afară Și te voi duce într-o țară Îndepărtată, neștiută, Ce nu îți este cunoscută. Tu ai aprins focul pe care Apriga Mea mânie-l are. Îl faci să ardă-ntotdeauna, Căci ai păcătuit într-una.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁴ Din vina ta vei pierde moștenirea pe care ți-o dădusem. Te voi face să slujești dușmanilor tăi într-o țară pe care nu o cunoști, căci ai aprins focul mâniei Mele, care va arde pentru totdeauna“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Vei pierde moștenirea pe care ți-o dădusem. Și acest lucru se va întâmpla din vina ta! Te voi face să slujești dușmanilor tăi într-o țară pe care nu o cunoști – pentru că ai aprins focul mâniei Mele; și el va arde pentru totdeauna!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Tu vei pierde, din cauza ta, moștenirea ta pe care ți-am dat-o și te voi face să le slujești dușmanilor tăi într-o țară pe care nu o cunoști, pentru că ai aprins focul mâniei mele, care va arde fără încetare.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Din vina ta vei pierde moștenirea pe care ți-o dădusem; te voi face să slujești vrăjmașului tău într-o țară pe care n-o cunoști, căci ai aprins focul mâniei Mele, care va arde totdeauna.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Și tu, de la tine însuți, te vei lăsa de moștenirea ta pe care ți‐am dat‐o; și te voi face să slujești vrăjmașilor tăi în țara pe care n‐o cunoști, căci ați aprins un foc în mânia mea și va arde în veac.

Ieremia 17:4 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

1 Regi 9:7

Atuncea fi-veți nimiciți Din țara care ați primit-o Și din părinți ați moștenit-o. De-asemeni, fi-va lepădată Casa aceasta, închinată Numelui Meu – Casa pe care Eu am sfințit-o-n adunare. De râs, ajunge-va, astfel, Printre popoare, Israel.

2 Regi 25:21

Iar împăratu-a poruncit Să îi ucidă, negreșit. Astfel, la Ribla – în Hamat – Uciși au fost, cu toți, de-ndat’. Iuda ajunse ca să fie Luat și dus în grea robie.

Neemia 9:28

Dar când odihnă au avut Din nou, cu toți au început, Legea, de-a nu Îți asculta Și-a face rău în fața Ta. Atuncea, Tu i-ai părăsit Și-ai lor vrăjmași i-au stăpânit. Iarăși, la Tine au strigat, Iar Tu, din nou, i-ai ascultat, Căci îndurare ai vădit, Pentru că iar i-ai izbăvit. De multe ori, poporul Tău Față de Tine-a făcut rău. Dar Tu, mereu, l-ai ajutat.

Isaia 14:3

Când îți va da Domnul odihnă Și ai s-ajungi a găsi tihnă În urma frământării tale Și-a trudei de pe a ta cale – Date de greul jug purtat, În vremea-n cari rob te-ai aflat,

Isaia 30:33

De multă vreme-i pregătit Un rug, pentru-mpărat gătit. Adânc și lat este făcut Căci din belșug lemne-a avut. Suflarea Domnului, furioasă – Precum șuvoiul de pucioasă – Asupră-i vine, îl cuprinde Cu valul ei și îl aprinde.”

Isaia 5:25

Peste popor are să vie – Astfel – a Domnului mânie. Mânia Lui o să-l lovească, Încât o să se zguduiască Munții în temelia lor, Iar trupurile morților Întinse-n ulițe-au să fie, Precum noroiul de pe glie. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este, de furie, cuprins, Pentru că încă e întins.

Isaia 50:11

Voi – care faceți foc și știți, Mereu, ca să îl întețiți, Punând tăciuni – să căutați, Doar în lumină să umblați – Doar în lumina cea pe care, Focul, făcut de voi, o are. Din a Mea mână, vor veni Toate și se vor împlini, Pentru ca să ajungeți voi, Să zaceți în dureri apoi.”

Isaia 66:24

„Când vor ieși, îi vor vedea Pe cei cari înaintea Mea S-au răsculat, cum au pierit. Viermele ce i-a mistuit Nu va muri; nici focu-n care Arde-vor ei, fără-ncetare, Nu se va stinge niciodată. O pricină de groază – iată – Ajunge-vor ei ca să fie, Pentru orice făptură vie.”

Ieremia 12:7

„Mi-am părăsit casa și iată, Și moștenirea, totodată. Mi-am dat iubita la acei Ce se vădeau dușmani ai ei.

Ieremia 15:14

Rob te voi duce ca să fii, Într-un ținut ce nu îl știi Și vei ajunge stăpânit De cei care te-au dușmănit, Pentru că iată, s-a aprins A Mea mânie ce s-a-ntins Asupră-vă, nimicitoare, Și nu aveți nici o scăpare!”

Ieremia 16:13

De-aceea, Eu vă voi muta Din astă țară și veți sta În altă țară, neștiută, Care vă e necunoscută, Pe care nu o cunoșteau Ai voști’ părinți, pe când trăiau. Veți sluji altor dumnezei Și vă veți închina la ei, Pentru că nu veți mai avea Parte, de îndurarea mea!”

Ieremia 18:23

Doamne, știi că au uneltit Și să mă prindă au voit. De-aceea, Doamne nu-i ierta! Nu șterge, dinaintea Ta, Al lor păcat! Fie loviți Și-n față-Ți, zacă prăbușiți! Lucrează împotriva lor Și-arată-Te necruțător, Atunci când vei găsi cu cale S-aduci vremea mâniei Tale!”

Ieremia 2:14

Rob cumpărat e Israel, Sau e, în casă, născut el?” Atunci, de ce-a ajuns să cadă, În urmă, Israel drept pradă?”

Ieremia 21:12

„Casă-a lui David! Domnul Sfânt Îți spune-acum, acest cuvânt: „Dreptate, faceți – de îndat’ – Din zorii zilei, ne-ncetat! Scăpați-l pe cel asuprit, De cel care l-a prigonit, Ca nu cumva, altfel, să vie Asupră-vă a Mea mânie, Să se aprindă ca un foc Și-apoi să spulbere ăst loc, Din pricina răului care Îl săvârșiți, fără-ncetare!

Ieremia 22:28

Cel cari Ieconia-i numit Este un vas disprețuit? Este un vas ce-i sfărâmat? Este un lucru ne-nsemnat, Fără de preț? De ce-s luați El și ai lui, și-s aruncați Pe un pământ necunoscut, În care ei nu s-au născut?

Ieremia 5:19

Dacă atunci veți fi mirați Și dacă o să întrebați: „De ce ne face Dumnezeu, Lucrul acesta, tot mereu?”, Le voi răspunde: „Negreșit, După cum voi M-ați părăsit – Ca să slujiți alți dumnezei Și să vă închinați la ei – Am să vă las și Eu, să fiți, În altă țară, înrobiți Și să slujiți străinilor!”

Ieremia 5:29

„Și-atunci, să nu îi pedepsesc, Când aste rele făptuiesc?” – A-ntrebat Domnul. „Pot să spun Că n-am, pe ei, să Mă răzbun?

Ieremia 7:20

De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Am să revărs a Mea mânie, Precum și-ntreaga Mea urgie – De-ndată – peste acest loc Și astfel am să ard cu foc Copacii toți de pe câmpie, Roadele scoase de sub glie, Oameni și dobitoace. Iată, Focul porni-va dintr-odată, Întreaga țară o va-ncinge, Va arde și nu se va stinge.”

Plângerile 1:12

„Priviți-mă acuma, bine, Voi ce-ați trecut pe lângă mine Și spuneți de, asemenea, E vreo durere, cu a mea, Cu cea pe cari o sufăr eu, Căci sunt lovit de Domnul meu Și-ajuns sunt de a Lui urgie, În zilele Lui de mânie!

Plângerile 5:2

Niște străini au dobândit Ceea ce noi am moștenit! Casele noastre le-au luat Cei cari în alte țări au stat!

Езекиел 21:31

În contra ta are să vie Focul, aprins de-a Mea urgie Și-a Mea mânie înfocată Asupra ta va fi vărsată. Pradă te dau, acelor care Doar sfâșie fără-ncetare Și cari, mânați de a lor fire, Lucrează numai nimicire.

Езекиел 7:24

Popoarele cele mai rele, Am să le-aduc, fiindcă ele, În stăpânire, vor putea, Casele lor, ca să le ia. Mândria celor tari, voiesc – Acuma – să o stăvilesc. Locașurile lor – vădite Drept sfinte – fi-vor pângărite.

Deuteronom 28:25

Domnul va face – nevăzut – Să fii de-ai tăi vrăjmași, bătut. Pe-un drum le vei ieși-n ‘nainte, Însă pe șapte – ține minte! – Tu vei fugi, din fața lor. O groază-n ochii tuturor – În ale lumi-mpărății – Neîncetat, tu ai să fii.