Ieremia 13:27 - Biblia în versuri 201427 Ce preacurvii ai săvârșit, Pe toate Eu ți le-am zărit. Nechezături, scoase de tine – De-asemenea – nu-Mi sunt străine. Curviile nelegiuite – Nenumărate – săvârșite Pe dealuri, dar și pe câmpie, Toate-Mi sunt cunoscute Mie. Și urâciuni – câte-ai făcut – Pe toate Eu ți le-am văzut. Ierusalime, vai de tine! Nu înțelegi că este bine, Acuma, să te curățești? Oare, cât timp mai zăbovești?” အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească27 adulterele și nechezăturile tale, desfrânările tale nerușinate! Am văzut spurcăciunile tale de pe dealuri și din câmpii. Vai de tine, Ierusalime! Cât timp vei mai sta în necurăție?“ အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201827 Astfel vor fi vizibile adulterele și nechezaturile tale, acele fapte imorale pe care le-ai făcut! Am văzut faptele tale scârboase comise pe dealuri și în câmpii. Vai de tine, Ierusalim! Cât timp vei mai sta în mizerie?»” အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202027 Faptele tale de adulter, nechezatul tău, pofta desfrânării tale, am văzut pe coline și în câmpie ororile tale. Vai de tine, Ierusalíme! Până când nu te vei purifica? အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu27 Am văzut preacurviile și nechezăturile tale, curviile nelegiuite pe dealuri și în ogoare, ți-am văzut urâciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te curățești? Cât vei mai zăbovi?” အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193127 Am văzut urâciunile tale: preacurviile tale și nechezările tale, destrăbălarea curviei tale pe dealuri, pe câmp. Vai de tine, Ierusalime! Nu vei fi curățit… cât va mai fi? အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Ieremia 13:27
32 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ
Pentru nelegiuirea care A săvârșit-o fiecare, Pentru ceea ce-au făptuit Ai voști’ părinți, când au trăit – Care pe munți-nalți s-au dus, Unde tămâie au adus Și care M-au batjocorit Pe înălțimi, necontenit – O să le fie măsurată O plată binemeritată, Pentru tot ceea ce-au făcut În vremea care a trecut.”
Poporul Meu cel prea iubit, Pe care Eu l-am sprijinit, Oare ce crezi că ar putea Să săvârșească-n Casa Mea? Mânați de-ale lor rele firi, Vor făptui nelegiuiri? Sau juruințele-nălțate, Oare, vor fi îndepărtate? Sau carnea sfântă, va putea Îndepărtată a fi ea? Sau oare, vor îndepărta Tot răul dinaintea ta? Atuncea, tu – neîndoios – Poți spune că ești bucuros!
Eu am jurat și-aveam de gând Să-i duc în țara minunată Ce trebuia a le fi dată. Atuncea, ei și-au aruncat Ochii spre dealuri și-au cătat Orice copac verde, stufos, Ca să-și aducă – ne-ndoios – Acolo, jertfele pe care Le voiau daruri de mâncare, Jertfe prin cari M-au mâniat. De-asemenea și-au mai lăsat Miresme-n locurile-acele, Pe cari le-au ars și-apoi, prin ele, Gânditu-s-au că au putut Să facă un miros plăcut. Adus-au și câte-o măsură Din jertfele de băutură.
Așa a zis Cel cari mereu E Domn precum și Dumnezeu: „Vai de cetatea care – iată – Este de sânge însetată! Vai de căldarea ‘ceea plină În care se află rugină, Însă rugina de pe ea, Nici cum nu poate să se ia! Mergeți dar, la cazanu-acel: Scoateți bucățile din el! Deci una după alta, voi Scoateți bucățile apoi, Fără a pune – se-nțelege – Sorți-ntre ele a alege.
Când ai voști’ oameni au să cadă, În al vost’ mijloc, morții, pradă, Când morții voști’ vor fi aflați Printre altare-mprăștiați Și printre toți idolii lor Pe culmile dealurilor, Pe munți-nalți și semețiți Sau sub copacii înverziți, Precum și sub acei stejari, Stufoși, cu ramurile mari – Adică unde își ardeau Tămâia ce o aduceau, Prin care, un miros plăcut, Pentru-ai lor idoli au făcut – Atuncea doar, vor ști că Eu Sunt al lor Domn și Dumnezeu.
ကြော်ငြာတွေ