Ieremia 13:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ Ce ai să zici, când se vor ține A fi mai mari, puși, peste tine, Străini pe cari obișnuiai Ca drept prieteni să îi ai? N-au să te ia dureri pe care Doar ceasul nașterii le are?

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²¹ Ce vei spune când El îi va pune conducători peste tine pe cei pe care i-ai obișnuit să-ți fie prieteni apropiați? Nu te vor cuprinde durerile, ca pe o femeie la naștere?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ Ce vei spune când Iahve îți va desemna conducători pe aceia pe care i-ai determinat să îți fie prieteni apropiați? Oare nu vei avea dureri ca o femeie în timp ce naște?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ Ce vei spune când te va pedepsi, pentru că tu i-ai învățat să fie căpetenii de încredere peste tine? Oare nu te vor apuca dureri cumplite ca pe femeia care naște?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ Ce vei zice când va pune mai-mari peste tine pe străinii aceia pe care i-ai obișnuit să-ți fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile, cum apucă pe o femeie la naștere?

Traducere Literală Cornilescu 1931

²¹ Ce vei zice când va pune cap peste tine pe acei pe care i‐ai învățat să‐ți fie prieteni de aproape? Oare nu te vor apuca dureri ca pe o femeie în facere?

Ieremia 13:21 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Regi 16:7

Ahaz, solie, a trimis La Tiglat-Pileser și-a zis: „Află acum, că robul tău E apăsat de-un mare rău. Vino și scapă-mă de-ndat’, Din mâna celui ce-mpărat E-n Siria și de acel Cari stăpânește-n Israel! Căci amândoi s-au însoțit Și peste mine-au năvălit.” Tiglat-Pileser stăpânea Atunci, peste Asiria.

Isaia 10:3

„Hai spuneți, ce veți face oare, Voi toți, atunci, în ziua-n care Veni-va, ca și un șuvoi, Pedeapsa morții, peste voi?” La cine-oare-o să fugiți Ca ajutor să dobândiți?” „Unde veți pune, la păstrare, A voastră bogăție, mare?”

Isaia 13:8

Toți oamenii sunt năpădiți De spaime și sunt chinuiți De mari dureri. Spasmele lor Sunt ca ale femeilor, La naștere. Încremenesc, Unii la alții când privesc, Iar fața li se înroșește Și precum focul se vădește.

Isaia 21:3

Când aste lucruri le-am văzut, Inima mea s-a și umplut De mari neliniști. De îndat’, Niște dureri m-au apucat, Asemenea celor pe care Doar ceasul nașterii le are. De zvârcoliri, nu am putut Să mai aud. Nici n-am văzut Nimic, căci m-a împiedicat Tremurul ce m-a apucat.

Ieremia 2:25

Nu îți lăsa picioarele Goale, când arde soarele! Nu îți lăsa gâtul uscat, Fiind de sete încercat! Dar zici: „Degeaba! Nu voiesc, Căci dumnezei străini iubesc. Ei îmi sunt dumnezeii mei Și vreau a merge după ei.”

Ieremia 22:23

Chiar de-n Liban tu locuiești Și cuib în cedri-ți rostuiești, Vei geme de-o durere mare Cum ceasul nașterii doar are.”

Ieremia 30:6

Mergeți, căci trebuie-ntrebat, Dacă nu naște vreun bărbat! De ce, bărbații voștri au, Pe coapse, mâinile și stau Asemenea femeilor În ceasul chinurilor lor, Când vremea facerii sosește? Fața, de ce, le-ngălbenește?

Ieremia 38:22

„Toate nevestele pe care, În casă, încă, le mai are Cel care este așezat În Iuda, ca și împărat, Vor fi luate de cei cari În Babilon sunt cei mai mari. Nevestele-au să te jelească Și-n acest fel au să vorbească: „Prietenii te-au înșelat Și-n urmă, te-au înduplecat. Dar când, picioarele-n noroi Ți se-afundară, mai apoi, Prietenii te-au părăsit Și-n mare grabă, au fugit!”

Ieremia 4:30

Tu, pustiito, ce vei face? Cârmâzul vrei să te îmbrace. Cu aur ai să te gătești, Iar ochii ți-i sulemenești. Degeaba însă tu lucrezi Și vrei să te-nfrumusețezi. Ai tăi ibovnici se vădesc Precum că te disprețuiesc Și-n fiecare dimineață Vor ca să ieie a ta viață.

Ieremia 4:31

Căci Eu aud țipătul care Doar chinul facerii îl are. E țipătul cel de durere, Pe care nașterea îl cere. Cea cari dă glas țipătului, Este fiica Sionului. Ale ei brațe, tremurând, Se-ntind când zice suspinând: „Nenorocită sunt și mor De mâna ucigașilor!”

Ieremia 48:41

Nici Cheriotul n-a scăpat Pentru că și el e luat. Cetățile cele-ntărite Fost-au, cu toate, cucerite, Iar inima străjerilor Din al Moabului popor Este ca a unei femei În ceasul chinurilor ei, Când prinsă-i de dureri pe care Doar vremea facerii le are.

Ieremia 5:31

Minciuni, prorocii prorocesc, Iar preoții le folosesc Pentru a stăpânii în pace. Poporului Meu mult îi place Lucrul acesta. Dar apoi – În urmă – ce veți face voi?”

Ieremia 6:24

„La vuietul venirii lor, Scade tăria brațelor Și-o groază mare-apoi ne paște, Ca pe femeia care naște.”

Езекиел 28:9

În fața ucigașului – Atuncea – tu o să mai spui: „Sunt Dumnezeu”, măcar că ești Un om doar? O să mai vorbești În felu-acesta, când, la tine, Cel care te ucide vine?

Matei 24:8

Dar toate-aceste lucruri sânt, Începerea durerilor.

1 Tesaloniceni 5:3

Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.