Hagai 2:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Cu grindină, am aruncat În grâul ce l-ați semănat; Și cu rugină l-am lovit Și cu tăciune, negreșit. Cu toate-acestea însă, voi Nu v-ați întors la Mine-apoi.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁷ Am lovit toate lucrările mâinilor voastre cu filoxeră, mălură și grindină, dar tot nu v-ați întors la Mine“, zice Domnul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ V-am lovit cu rugină în grâu, cu tăciune și cu grindină. Am lovit tot ce reprezenta lucrul făcut cu mâinile voastre. Și totuși, nu v-ați întors la Mine. Acesta este reproșul pe care vi-l face Iahve!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ V-am lovit cu tăciune, cu mană și cu grindină pe voi și toată lucrarea mâinilor voastre, dar voi nu [v-ați întors] la mine – oracolul Domnului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ V-am lovit cu rugină în grâu și cu tăciune și cu grindină; am lovit tot lucrul mâinilor voastre. Și cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine’, zice Domnul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ V‐am lovit cu arsură în grâu și cu pălitură și cu grindină în tot lucrul mâinilor voastre: și tot nu v‐ați îndreptat către mine, zice Domnul.

Hagai 2:17 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Deuteronom 28:22

Lovit vei fi tu, cu lingoare Și cu căldură arzătoare, Cu friguri și cu obrinteală, Cu secetă; fără-ndoială, Rugină-n grâu ți se va pune Și-apoi în urma ei, tăciune. Acestea te vor urmări, Până, din lume, vei pieri.

Hagai 1:11

Am chemat seceta în țară. Ea, peste munți, se-ntinde iară, Acoperind – la al Meu semn – Roade, grâu, must și untdelemn, Precum și lucrul mâinilor Făcut de-ntregul vost’ popor.”

Hagai 1:9

„Iată, la mult v-ați așteptat, Însă puțin ați căpătat. Eu am suflat ce ați adus Acasă și-astfel, tot s-a dus. De ce?” – a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are. „Din pricină că dărâmată – Acum – Îmi este Casa, iată, În timp ce-aleargă fiecare, Doar după casa ce o are.

1 Regi 8:37

Când foamete are să fie, Când valul ciumei o să vie Sau când rugina va cădea, Tăciunele de-asemenea, Ori când lăcuste-au să apară Făcând mare prăpăd în țară, Sau de cumva vrăjmașul rău Va-mpresura poporul Tău – În țara lui, sau în cetate – Când bolile nenumărate Se vor abate peste el, Sau când urgii, de orice fel, Îl vor lovi, atunci – cumva –

Ieremia 5:3

„Doamne, dar nu văd ochii Tăi, Care e adevărul, oare? Tu îi lovești, fără-ncetare, În timp ce ei – pot ca să zic – Precum că n-au simțit nimic. Tu-i nimicești, fără măsură, Dar ei nu iau învățătură, Ci capătă o-nfățișare Cari, decât stânca, e mai tare Și nu-nțeleg că e mai bine Să se întoarcă iar, la Tine.”

Revelația 2:21

I-am dat o vreme, să-și găsească O cale, să se pocăiască De relele ce le-a făcut, Dar ea, cu nici un chip, n-a vrut!

Amos 4:6

„Iată, și Eu, din partea Mea, La voi trimis-am foametea. Peste cetăți ea a căzut. Lipsă de pâine ați avut, Însă la Mine, înapoi, Tot n-ați vrut să vă-ntoarceți voi!”

Ieremia 3:24

Idolii, însă, au mâncat Tot ce-au muncit și-au adunat Părinții noști’: au mâncat boi, Au mâncat turmele de oi, Au mâncat floarea fiilor Precum și a fiicelor lor.

Isaia 62:8

Pe dreapta Lui, Domnu-a jurat Și-n acest fel a cuvântat: „Grâul, de pe al tău ogor, Nu-l voi mai da vrăjmașilor Și nici străinii n-au să vie Ca să bea vin, din a ta vie, Vin pentru care te-ai trudit Și pentru care-ai ostenit.

Isaia 42:25

De-aceea, peste Israel, Mânia Și-a vărsat-o El Și a trimis asupra Lui, Asprimile războiului. Astfel, războiul s-a aprins Și-ntreg poporul l-a cuprins. L-a ars apoi, dar Israel Nu a luat seama la El.”

Isaia 37:27

Locuitorii lor, fricoși, Se vor uita neputincioși, Înspăimântați și îngroziți, Fiind de teamă-nmărmuriți. Ca iarba fragedă fi-vor Ca și verdeața din ogor, Ca iarba de pe-acoperiș – Care-nfrunzește pe furiș – Precum e grâul cel uscat, ‘Nainte de a fi-nspicat.

Isaia 9:13

Căci nici poporul nu voiește Ca la Cel care îl lovește Să se întoarcă înapoi, Cătând pe al său Domn apoi.

Psalmi 78:46

Cum prăzi ale omizilor Ajunseră holdele lor, Iar munca le-a ajuns să cadă, Roiului de lăcuste, pradă;

Iov 36:13

Furioși sunt cei nelegiuiți: Atunci când sunt înlănțuiți, Nu strigă către Domnul lor

2 Cronici 28:22

Pe când era mai strâmtorit Ahaz, iar, a păcătuit Față de Domnul, căci s-a dus

2 Cronici 6:28

Când foamete are să fie, Când valul ciumei o să vie, Ori când rugina va cădea, Sau mălura de-asemenea, Ori când lăcuste-au să apară Făcând mare prăpăd în țară, Sau de cumva vrăjmașul rău Va-mpresura poporul Tău – În țara lui, sau în cetate – Când bolile nenumărate Se vor abate peste el, Sau când urgii de orice fel Îl vor lovi, atunci – cumva –

Geneza 42:27

Spre casă, cu un singur gând: De-a reveni cât mai curând, Cu Beniamin. Când s-a-nserat, Ei s-au oprit de-au înnoptat, Găsind un loc adăpostit. Unul, atunci când a voit, Nutreț, măgarului, să dea, Umblă la sac, căci trebuia Să îl dezlege. A-nlemnit, Argint, pe grâu, când a găsit.

Geneza 42:23

În evreiește, au vorbit. De Iosif, nu s-au mai ferit Crezând că nu-i înțelegea – Căci Iosif, când cu ei vorbea, Avea și un traducător.

Geneza 42:6

Iosif era atunci, mai mare, În țară. El era cel care, Grâne vindea, norodului. Frați-au venit și-n fața lui, S-au închinat, pân’ la pământ.

Isaia 28:2

Iată că de la Domnu-apare Un om puternic, un om tare. Ca o furtună o să vie. Va fi precum o vijelie, Ca și o rupere de nor, Ca și șuvoiul apelor. Cununa are s-o lovească Și la pământ o s-o trântească.

Psalmi 128:2

Atunci ești bine, fericit Și bucuros de ce-ai muncit.

Hagai 1:6

Deși voi mult ați semănat, Puțin ați strâns și ați mâncat. Sătui, însă, tot nu sunteți. Sete vă e, degeaba beți. Cu straie v-ați înfofolit, Însă tot nu v-ați încălzit. Cel cari simbrie dobândește, În pungă spartă o zvârlește!”

Hagai 2:16

La o grămadă, ei știau Că douăzeci măsuri aveau; Dar când au fost la numărat Zece grămezi doar s-au aflat. La teasc, apoi, când se duceau Și cincizeci de măsuri puneau, Cu toți văzut-au – la sfârșit – Cum că în teasc nu s-au găsit Măsurile cele cincizeci Care s-au pus, ci douăzeci.

Maleahi 3:11

Pe cel care mănâncă-apoi, (Lăcusta) îl cert, pentru voi, Să nu mai fie nimicit Ceea ce câmpul a rodit, Nici roadele cele bogate Care de viță au fost date” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.