Habacuc 2:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Precum e cel semeț sau beat, Neliniștiți s-au arătat Cei mândri, căci gurile lor, Spre locuința morților, Necontenit, se tot lărgesc. Nesățioși se dovedesc, Precum e moartea, căci ar vrea Să strângă – dacă ar putea – Popoarele neamurilor.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁵ Într-adevăr, vinul îl trădează pe omul arogant și nu stă liniștit. El își mărește pofta ca Locuința Morților și este nesățios ca moartea, atunci când strânge la sine toate națiunile și adună la sine toate popoarele.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Desigur, vinul este seducător; iar cel mândru este arogant și nu stă liniștit în locuința lui. Își mărește aspirațiile lui negative – ca iadul și ca moartea. Nu poate fi săturat. Își adună toate națiunile și strânge pentru el toate popoarele.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Într-adevăr, vinul îl înșală pe cel viteaz și pentru cel mândru nu este liniște. Sufletul lui se lărgește ca Șeólul, este ca moartea și nu se satură. Adună la el toate neamurile, reunește la sine toate popoarele.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Ca și cel beat și semeț, cel mândru nu stă liniștit, ci își lărgește gura ca Locuința morților, este nesățios ca moartea, așa că pe toate neamurile vrea să le strângă la el și toate popoarele le trage la el.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Și mai mult, vinul este înșelător: el este un bărbat mândru și nu se ține acasă, își întinde sufletul ca Șeolul și este nesățios ca moartea; și își adună toate neamurile la el și își îngrămădește toate popoarele la el.

Habacuc 2:5 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Regi 14:10

Tu, oștile Edomului – Precum aflat-am – le-ai bătut Și văd că a și început Să-ți crească inima. Mai bine – Cred eu – că este, pentru tine, La a ta casă de vei sta Mândrindu-te cu slava ta. De ce vrei să stârnești un rău – Acuma – peste capul tău, Prin cari distrusă o să fie Și a lui Iuda-mpărăție?”

Psalmi 138:6

Domnul e sus, dar – negreșit – Vede pe cel ce e smerit Și îl cunoaște de îndat’, Pe cel care e îngâmfat.

Proverbe 20:1

Vinul batjocură stârnește, Iar gălăgia o-ntețește – La un ospăț sau la chef mare – Doar băutura ce e tare. Cel ce se-mbată, pot a spune Că, e lipsit de-nțelepciune.

Proverbe 21:24

Se cheamă batjocoritor, Cel mândru și trufaș și rău: El va trudi, în lucrul său, Aprins de a lui îngâmfare.

Proverbe 27:20

Cum locuința morților Și-adâncul înfiorător Nu pot să fie săturate, Asemenea sunt însetate Privirile oamenilor, Căci nesătui sunt ochii lor.

Qohelet 5:10

Cel cari argintul l-a iubit, Nicicând nu e sătul de el; La fel este și cu acel Cari bogăția o iubește, Căci la nimic nu-i folosește. De-aceea, hotărât pot spune Că este o deșertăciune.

Isaia 14:6

Cel care, în urgia lui, Popoarele pământului Le-a tot lovit peste obraz – Mereu, și nu le-a dat răgaz – E prigonit, fără cruțare. E prigonit acela care, Popoarele pământului Le supunea-n mânia lui.

Isaia 16:6

„Am auzit de fudulia, De îngâmfarea, de trufia, De lăudăroșenia mare Pe cari mândrul Moab o are.”

Isaia 2:17

Mândria omului vădită, În acea zi, va fi smerită. Trufia lui nemăsurată, În acea zi, va fi plecată, Pentru că fi-va înălțat Doar Domnul nostru, ne-ncetat.

Isaia 21:5

Ei întind masa și se-așează, În timp ce străjile veghează. În jurul mesei, cu toți stau, Mănâncă liniștiți și beau… Însă de-odat’, s-a auzit Un strigăt care-a poruncit: „Sus voievozi, și fiecare Să-și ungă scutul ce îl are!”

Isaia 5:14

De-aceea, împotriva lor, Și locuința morților Își va deschide a ei gură Și-și va lărgi, peste măsură, Gâtlejul, ca să se pogoare În ea, tot ce avea sub soare Sionul: a lui măreție, Neprețuita-i bogăție Și lumea sa gălăgioasă, Veselă, mândră și făloasă.

Isaia 5:8

Cei cari de pofte – prinși – se lasă Și-nșiră casă lângă casă, Lipind ogor lângă ogor – Sporind mereu averea lor În mijlocul țării – să știe Că vai de ei are să fie!

Ieremia 25:9

Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.

Ieremia 50:29

Pe-arcași, degrabă, să-i chemați! Veniți voi cei ce încordați Arcul și stați în jurul lui – În jurul Babilonului – Să nu scape nimeni, din el! Să-l răsplătiți și voi, la fel Cu faptele ce le-a făcut! Căci după cum este știut, El, cutezanță, a vădit, Astfel încât s-a semețit Față de Domnul, de Acel Cari Sfânt îi e, lui Israel!”

Ieremia 51:39

Călduri de vin, când vor avea, Mai mult am să le dau să bea, Beția ca să le sporească Și astfel să se veselească Pentru ca somnul să le vie Și-apoi să doarmă, pe vecie.”

Habacuc 1:15

Cu undița, îi prinde el Și-i trage-n mreaja lui, astfel. De-aceea, el se veselește Și bucuria-l năpădește.

Habacuc 1:17

De-aceea, o să se grăbească, Mereu, mreaja să își golească Și neamuri va înjunghia Fără ca milă a avea?

Habacuc 2:4

Sufletul i s-a îngâmfat Și-n el, prihana s-a aflat; Doar prin credință – negreșit – Trăi-va cel neprihănit.

1 Tesaloniceni 4:11

În liniște, să căutați Ca să trăiți, necontenit – Așa precum v-am sfătuit – Lucrând, cu mâna, fiecare, După priceperea ce-o are.

Iacov 4:6

Dar, de la El, în schimb, ne vine Un har, în mai mare măsură. De-aceea zice, în Scriptură, Că „stă-mpotrivă Dumnezeu, La toți cei mândri, dar – mereu – El le dă har celor smeriți”.