Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Filipeni 4:1 - Biblia în versuri 2014

1 „De-aceea, frații mei iubiți – De mine-atât de mult doriți, Căci voi sunteți cununa mea Și bucuria-asemenea – Rămâneți tari, vă îndemn eu, În Domnul nostru, tot mereu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

1 De aceea, frații mei preaiubiți și dragi, bucuria și coroana mea, așa să rămâneți tari în Domnul, preaiubiților!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Deci, frații mei dragi și iubiți, rămâneți cu o mare stabilitate în (ce privește relația voastră cu) Stăpân(ul nostru). Voi sunteți bucuria și recompensa mea!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Așa încât, frații mei iubiți și doriți, bucuria și coroana mea, rămâneți astfel statornici în Domnul, iubiții mei!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

1 Astfel, fraţii mei iubiţi şi doriţi, bucuria şi cununa mea, stăruiţi în Domnul, preaiubiţilor!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 De aceea, preaiubiții și mult doriții mei frați, bucuria și cununa mea, rămâneți astfel tari în Domnul, preaiubiților!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Filipeni 4:1
35 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Voi doar, mereu, să încercați În vrednic chip, să vă purtați, Față de Evanghelia care, Domnul Iisus Hristos o are, Ca astfel, chiar dacă sosesc – Sau chiar de am să mă găsesc Departe, undeva, de voi – Să pot ca să aud apoi, Că într-un singur duh aflați, Rămâneți tari și că luptați, Mereu, pentru credința care, Această Evangheli-o are,


„Vegheați! – acesta-i sfatul meu; Tari – în credință – fiți, mereu; Necontenit, oameni să fiți Și, ne-ncetat, să vă-ntăriți!


Ținând Cuvântul vieții, sus, În ziua lui Hristos Iisus, Ca să mă laud, așadar, Că nu mi-a fost truda-n zadar.


În Domnul – trebuie să știi – Mereu ca să nădăjduiești! În inimă să te-ntărești Și cu nădejdea-n Domnul stând, Îmbărbătează-ți al tău gând!


De-aceea, vă îndemn, dragi frați, Ca, neclintiți și tari, să stați; În lucrul Domnului, apoi, Necontenit, sporiți dar, voi, Pentru că astă osteneală Nu-i în zadar, fără-ndoială.”


Martor îmi este Dumnezeu, Că vă iubesc, pe toți, mereu – Cu o iubire de nespus – În Domnul nost’, Hristos Iisus.


Să nu se-arate șovăirea, Când ținem la mărturisirea Nădejdii noastre – ne-ndoios – Pentru că este credincios Cel ce-a făcut făgăduința, Dacă ne vom păstra credința.


Anume, grijă va avea, Atuncea, El, ca să le dea, Viața cea veșnică, cerească, Celor ce au să dovedească Precum că ei au căutat, Prin stăruință, ne-ncetat, În bine doar – strunindu-și firea – Slava și cinstea, nemurirea.


Iisus, atunci când a văzut, Chiar și Iudei, că L-au crezut, A zis, referitor la ei: „Voi fi-veți ucenicii Mei, Doar dacă, în cuvântul Meu, O să rămâneți, tot mereu.


„Te sfătuiesc, copilul meu, Ca tu să te-ntărești, mereu, În minunatul har, de sus, Cari este în Hristos Iisus.


Să știți, că el dorea fierbinte, Ca să vă vadă, dinainte, Pe voi, și-acum era mâhnit Căci ați aflat ce-a suferit, Fiind bolnav. E-adevărat,


Și-n parte, chiar ați cunoscut – Căci laudă, vă suntem noi, Precum o să ne fiți și voi Motiv de laudă, nespus, În ziua Domnului Iisus.


Acolo, el a fost pătruns De harul cari l-a revărsat Domnul, din cer, și i-a-ndemnat Pe toți, ca hotărâți, mereu, Să stea lipiți, de Dumnezeu.


Pe-apostoli, ei îi ascultau Și, împreună, stăruiau În dreapta lor învățătură Și în frățeasca legătură. Tot împreună se aflau Și-atunci când pâinile frângeau, Obișnuind să se adune, Spre-a se uni, în rugăciune.


Cei ce se-ncred în Dumnezeu N-au să se clatine. Mereu, Ei sunt asemeni muntelui Cel mare al Sionului Și întăriți ei au să fie, De către Domnul, pe vecie.


Dar voi, cari dinainte știți Acestea, vreau să vă păziți Și nu cumva, să vă lăsați Târâți, de toți acești stricați, În rătăcirea lor și-apoi, Tăria, să vi-o pierdeți voi;


Deci, dacă noi am căpătat Un Mare Preot, însemnat, Cari cerurile-a străbătut – Căci El este, cum am văzut, Iisus, Fiul lui Dumnezeu – Va trebui să stăm, mereu, Tari, în mărturisirea care Am căpătat-o fiecare.


Căci ne-am făcut – neîndoios – Părtași ai lui Iisus Hristos, Dacă păstrăm pân’ la sfârșit, Al nostru crez, nezguduit – Încrederea ce am avut, În inimi, de la început.


Deci, fraților, rămâneți tari Și-nvățăturile pe cari Voi, prin viu grai, le-ați auzit – Sau prin scrisori le-ați dobândit – Să le păziți, fără-ncetare, Ținând, de ele, fiecare.


Epafra, cari e-al vostru frate, Vă spune multă sănătate. El, rob al lui Hristos apoi, Mereu, se luptă pentru voi, În rugăciune, ca să fiți, În acest fel, desăvârșiți, Făcând, cu-ncredere, mereu, Doar voile lui Dumnezeu.


„Rămâneți tari! Nu vă lăsați Iar, de robie, subjugați!


Și-au întărit, în calea lor, Sufletul ucenicilor. Să stăruie, i-au îndemnat – Toți – în credință, ne-ncetat, Spunând că-n cer, la Dumnezeu, Doar prin necazuri și prin greu, Putem pătrunde. Când sfârșiră,


Și-n inimi să vă întăriți, Fără prihană dovediți, În fața Tatălui de Sus Și-a Domnului Hristos Iisus, Precum și a poporului Alcătuit de sfinții Lui.”


Pe voi, lumea vă va urî Din pricina Numelui Meu, Însă acela – vă spun Eu – Cari va răbda pân’ la sfârșit, Are să fie mântuit.


Unde-i scrisoarea, să mi-o pună Pe umăr, ca pe o cunună, S-o port legată de-a mea frunte?! Unde-i?! Să vină să mă-nfrunte!


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ