Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Fapte 7:39 - Biblia în versuri 2014

39 Părinții noștri, în pustie, N-au ascultat, ci înapoi – În inimi – s-au întors apoi, Către Egipt. Ei au cârtit

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

39 Strămoșii noștri însă n-au vrut să-l asculte, ci l-au respins și, în inimile lor, s-au întors în Egipt.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

39 Strămoșii noștri au refuzat să îl asculte și l-au desconsiderat. Apoi, în inimile lor, ei s-au întors în Egipt

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

39 Părinții noștri nu au voit să-i dea ascultare, ci i s-au împotrivit în inimile lor și s-au întors spre Egipt,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

39 Pe acest Moise n-au vrut să-l asculte părinţii noştri şi l-au respins întorcându-şi inimile spre Egipt

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

39 Părinții noștri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit și, în inimile lor, s-au întors spre Egipt

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Fapte 7:39
15 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Abiatar nu a mai stat, Ci a ieșit de la-mpărat Și a pornit spre Anatot. De-atunci, din slujba de preot, El a fost scos, căci s-a-mplinit Cuvântul care-a fost rostit Asupra casei cea pe care Eli, în Israel, o are. Acest cuvânt al Domnului, Rostit asupra casei lui, La Silo-a fost, în vremea-n care Eli fusese preot mare; Iar Solomon a împlinit Ceea ce Domnul a vestit.


În tabără când s-au aflat, Geloși apoi s-au arătat Pe Moise și Aron. Atunci,


„Dar cum de n-am murit loviți, De Dumnezeu, când, înrobiți, Noi, încă, în Egipt eram Și când, în oale, noi aveam Carne, putând ca să mâncăm Pâine și să ne săturăm? Căci în pustiu, ne-ați adus voi, Ca să pierim de foame-apoi.”


Poporu-acela, chinuit De sete, iarăș’ a cârtit, Contra lui Moise, și a spus: „De ce-n pustie, ne-ai adus? De ce ai vrut ca să ieșim Noi, din Egipt? Ca să pierim De sete-aici, acum, cu toți, Cu turme, fii și cu nepoți?”


Iată că noi ne-am amintit De felu-n care ne-am hrănit Când încă, în Egipt, eram. Mulți pești, atuncea, noi mâncam, Care nimic nu ne-au costat; Și castraveți, noi am mâncat, Și pepeni câți am vrut; apoi, Ceapă și praz și usturoi.


Lui Dumnezeu; toți au cârtit, Contra lui Moise, întrebând: „Spune-ne dar, ce ai de gând? De ce ai scos acest popor, Din țara Egiptenilor? Ce faci cu noi? Nimeni nu știe! Vrei să pierim, toți, în pustie? Nu vezi că, pâine, nu avem, Că nu-i nici apă, ca să bem? De hrana proastă, ce-am primit, Și sufletul ni s-a scârbit!”


Dar, cel care l-a asuprit Pe celălalt, l-a îmbrâncit Zicând: „Ești tu stăpânitor?! Ești, peste noi, judecător?!


În toate – duhurile lor – Supuse sunt, prorocilor.


Galaad era căsătorit, Iar soața lui i-a dăruit Doi fii la început, fii cari – Atuncea când s-au făcut mari – Pe Iefta nu l-au suferit Și astfel, ei l-au izgonit, Spunându-i: „Pleacă de la noi, Căci parte, n-o să ai apoi, La moștenire, niciodată, În casă la al nostru tată, Pentru că știi – de bună seamă – Căci nu avem aceeași mamă!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ