Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Fapte 19:21 - Biblia în versuri 2014

21 Pavel, după ce-a făptuit Aceste lucruri, s-a gândit, Ca la Ierusalim, să plece, Urmând, în al său drum, a trece – Întâi – prin Macedonia Și prin Ahaia. Își zicea: „Va trebui, după aceea, Să văd și Roma.” De aceea,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

21 După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel și-a pus în gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și Ahaia. El își zicea: „După ce voi merge acolo, trebuie să văd și Roma“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 După ce s-au întâmplat aceste lucruri, Pavel a decis să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și prin Ahaia. El zicea: „După ce voi ajunge acolo, trebuie să vizitez și Roma.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 După ce s-au întâmplat acestea, Paul a hotărât în duh ca, trecând prin Macedónia și Aháia, să meargă la Ierusalím, zicându-și: „După ce voi fi fost acolo, trebuie să văd și Roma”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

21 Când s-au terminat toate acestea, Pavel a hotărât, în Duhul Sfânt, să străbată Macedonia şi Ahaia şi să meargă apoi la Ierusalim, zicând: „După ce ajung acolo trebuie să văd şi Roma”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel și-a pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și Ahaia. „După ce voi merge acolo”, își zicea el, „trebuie să văd și Roma.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Fapte 19:21
31 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Dar cine, oare, a vestit Ceva, care s-a împlinit, Fără de voia Domnului Și fără de porunca Lui?


Și, la Filipi, am mers – cetate Care-i mai mare între toate Cetățile, cum am văzut, Aflate în acel ținut Macedonean; de-asemenea, Și colonie este ea, A Romei. În Filipi, am stat


Când, în Ahaia, Galion Ocârmuia, la unison, Iudeii, toți, s-au răsculat; Pe Pavel, ei l-au înhățat Și l-au târât apoi, pe dată, La scaunul de judecată,


Și-a zis: „Eu sunt grăbit să plec, Căci trebuie să îmi petrec Această sărbătoare mare – Deci sărbătoarea viitoare – Cu frații, la Ierusalim. Dar sper să ne reîntâlnim, Dacă vrea Domnul, căci apoi, Mă voi întoarce iar, la voi.” Sfârșit-a ce-a avut de spus,


El l-a trimis, pe Timotei Și pe Erast, să meargă ei ‘Nainte-n Macedonia, El rămânând în Asia,


Cetatea fost-a tulburată. Au năvălit toți, într-un gând, În teatru, după ei târând, Pe doi Macedoneni – cei care Mergeau cu Pavel, în lucrare. Gaiu și Aristarh erau Aceia care-l însoțeau Pe Pavel; ei au fost aduși La teatru și, în față, puși.


Pavel s-a hotărât să plece Și, pe lângă Efes, a trece Fără a se opri aici. El nu voia a pierde nici Prea multă vreme-n Asia, Grăbit fiind, căci își dorea Ca la Ierusalim să fie, Când Cincizecimea o să vie.


Împins de duhul, plec la drum, Către Ierusalim, cu toate Că nu știu, încă, ce se poate


Când ne văzură că sosim, Cu bine, la Ierusalim, Toți frații ne-au întâmpinat, Cu bucurie, de îndat’.


Găsitu-i-am pe ucenici, Și șapte zile-am stat la ei. Lui Pavel, ucenici-acei, Prin Duh, i-au spus să nu suim, Cumva, către Ierusalim.


În noaptea care a urmat, Domnul, din cer, S-a arătat Lui Pavel și i-a spus: „Vorbește, Necontenit, și îndrăznește! Căci precum ai mărturisit, Atuncea, când tu ai vorbit, Chiar la Ierusalim, de Mine, La fel aștept Eu, de la tine, Să faci, la Roma, când sosești. Cu îndrăzneală, să vorbești!”


Către Italia, apoi, S-a hotărât, să mergem noi. Pavel, atunci, a fost luat – Cu alți câțiva cari s-au aflat Închiși – și dați unui sutași Din fruntea cetei de ostași Augusta. Iuliu, s-a numit Acel sutaș. La Adramit,


„Tu, Pavele, teamă să n-ai, Pentru că trebuie să stai, La Roma, ca să îi vorbești Cezarului. Astfel, primești Pe toți cei cari te-au însoțit La drum, căci ți i-a dăruit Chiar Dumnezeu.” Așa mi-a spus Îngeru-acel, apoi, s-a dus.


Când noi, la Roma, am sosit, Sutașu-ndată i-a luat, Pe-ntemnițați, și-apoi i-a dat Pe mâna căpitanului Străjerilor palatului. Lui Pavel, i-a îngăduit Să stea-ntr-un loc deosebit. Unui ostaș, la-ncredințat, În paza cărui, l-a lăsat.


Pentru că iată, eu doresc, Necontenit, să vă-ntâlnesc, Să pot ca să vă dau apoi – Atunci când voi veni la voi, Cândva – un dar duhovnicesc, Prin care să vă întăresc,


Multe momente au fost când, Iată, că am avut de gând Ca să ajung până la voi Și să culeg vreun rod apoi, Așa precum am mai făcut Cu alții, însă, n-am putut. De câte ori am încercat, Fost-am, mereu, împiedicat.


Vreau să v-aduc la cunoștință, Că am o aprigă dorință Ca să ajung să vă-ntâlnesc Și, Evanghelia, s-o vestesc Printre voi toți – dragii mei frați – Care, la Roma, vă aflați.”


Prin Macedonia, vreau eu, Ca să mai trec, în drumul meu, Și cred doar că, abia apoi, Am să ajung și pe la voi.


Dar dacă Domnul o să vrea, Curând, curând, ne vom vedea Și-atuncea, nu vreau ca s-ascult Vorbe, ci vreau să văd mai mult: Să văd puterea adunată, De cei cu inima-ngâmfată.


Că vom putea atuncea – știm – Ca Evanghelia, s-o vestim Și în ținuturile care Le-aveți, dincolo de hotare, Fără ca să pătrundem noi, În lucrul altuia apoi, Căci nu vrem să ne lăudăm, De-a gata, când, ceva, luăm.


„La paisprezece ani, apoi, Luat-am drumul înapoi, Către Ierusalim, urmat Și de Barnaba. L-am chemat, Atuncea, și pe Tit, cu mine.


Pildă, ajuns-ați, astfel, voi, Pentru toți credincioși-apoi, Cari, în Ahaia, viețuiesc, Și pentru cei care trăiesc Acum, în Macedonia.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ