Fapte 16:29 - Biblia în versuri 2014

²⁹ Când temniceru-a auzit Aceste vorbe, a cerut O lumânare și-a văzut Că totu-i precum i s-a spus. Speriat, atuncea, el s-a dus, La Pavel și Sila. Apoi, Îndată-n fața celor doi, Jos, la pământ, s-a aruncat;

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²⁹ Atunci gardianul a cerut făclii, s-a repezit înăuntru și a căzut tremurând înaintea lui Pavel și a lui Silas.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁹ După ce a cerut o torță, șeful închisorii s-a dus repede jos unde erau Pavel și Sila și a căzut la picioarele lor, tremurând.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁹ Atunci el a cerut o lumină, a alergat înăuntru și, tremurând, s-a aruncat înaintea lui Paul și a lui Síla.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁹ El a cerut o lumină şi s-a repezit înăuntru şi, tremurând, a căzut la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁹ Atunci, temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru și, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel și ale lui Sila,

Fapte 16:29 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 119:120

De a Ta frică, bunăoară, Întregul trup mi se-nfioară, Iar carnea-mi este-nspăimântată De a Ta dreaptă judecată.

Psalmi 99:1

Al nostru Domn e Împărat Și-mpărățește așezat Pe heruvimi. În fața Lui, Popoarele pământului Cuprinse sunt de tremurat, Căci tot pământu-i clătinat.

Isaia 60:14

Picioarele. Fiii pe care Asupritorul tău îi are, Spre tine fi-vor îndreptați Și-n față îți vor sta plecați. Cei care te-au disprețuit Spre tine se vor fi grăbit. ‘Nainte-ți se vor aduna Și-n față-ți se vor închina. Vei fi, în gura orișicui, Drept o „Cetate-a Domnului”, „Sionul Sfântului pe care Neamul lui Israel Îl are”.

Isaia 66:2

Iată că tot ce ați văzut, De către Mine s-a făcut, Căci toate-au căpătat ființă Numai după a Mea dorință. Spre cel ce suferă, voiesc – În vremea ‘ceea – să privesc Și spre cel care s-a vădit Că are sufletul mâhnit Știind ca de cuvântul Meu Teamă să aibă, tot mereu.

Isaia 66:5

„Să ascultați Cuvântul Lui, Voi cari, Cuvântul Domnului L-ați ascultat, umpluți de teamă, Și L-ați luat mereu în seamă. Iată ce zic ai voștri frați, De care sunteți alungați Și care vă urăsc mereu, Din pricina Numelui Meu: „Domnul să facă – dacă poate – Ca slava Lui să se arate, Să vă vedem, când o să vie, Că plini sunteți de bucurie!” Dar rușinați se pomenesc Cei care astfel vă vorbesc!

Ieremia 10:10

Dar Domnul este Dumnezeu, Căci El este Cel viu, mereu. El este Cel adevărat Și este veșnic Împărat. Dacă Se mânie Preasfântul, Va tremura întreg pământul Și neamurile au să fie Lovite de a Lui urgie, Iar pe pământ nici un om nu-i, Să sufere urgia Lui.”

Ieremia 5:22

Nu vreți, de Mine, a vă teme? Nu tremurați, în orice vreme, În fața Mea?” – Domnul a spus. „Eu sunt Acel care a pus Nisipul drept hotar la mare Și să îl treacă, voie, n-are. Ale ei valuri, fioroase, Se-arată-a fi neputincioase. Urlă, se-nfurie și pleacă, Dar peste el nu pot să treacă.

Daniel 6:26

Voiesc ca pe întinderea Ce-o are-mpărăția mea, Voi să vă temeți, tot mereu, De Cel ce-i este Dumnezeu Lui Daniel, căci bine știu Că El e Dumnezeul viu, Cari dăinuiește pe vecie. Nicicând, a Lui Împărăție, Nu are să se nimicească, Pentru că n-o să se sfârșească În veac mărita-I stăpânire Întinsă peste-ntreaga fire.

Fapte 16:19

Când au văzut ce s-a-ntâmplat, Stăpânii roabei au știut, Că un câștig le-a dispărut. De-aceea, ei au alergat, Pe Pavel, de l-au înhățat – Și-apoi, pe Sila – și i-au dus Până-n piață, și i-au pus, În mâinile fruntașilor.

Fapte 16:28

Atuncea, Pavel i-a vorbit: „Să nu îți faci, cumva, vreun rău, Ci sabia, la locul său, Așeaz-o! Nimeni n-a fugit!”

Fapte 24:25

Când de neprihănire-a spus Pavel, precum și de-nfrânare, De judecata viitoare, Felix îi zise îngrozit: „Azi e destul cât am vorbit. Du-te, căci o să mai vorbim, Când alt prilej o să găsim. Am să te chem și iar vom sta, Atenți, și te vom asculta.”

Revelația 3:9

Iată, acuma, îți dau Eu, O parte dintre cei pe care, Satan, în sinagogă-i are, Care își spun că sunt Iudei, Dar mint, pentru că nu sunt. Ei, De-acuma, vor veni la tine, Ca la picioare-ți, să se-nchine, Și vor pricepe, negreșit, Ce mult, pe tine, te-am iubit.