Fapte 14:26 - Biblia în versuri 2014

²⁶ De-acolo, cu corabia, În Antiohia, apoi, Se reîntoarseră cei doi, De unde-n grija harului Cel nesfârșit al Domnului, Au fost, și ei, încredințați – Pentru lucrăi – de către frați.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²⁶ iar de acolo au plecat pe mare spre Antiohia, locul de unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu în vederea lucrării pe care o îndepliniseră.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁶ Apoi și-au continuat drumul deplasându-se cu corabia spre Antiohia. Astfel au ajuns în locul din care plecaseră după ce fuseseră predați harului lui Dumnezeu pentru această misiune.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁶ de acolo s-au îmbarcat pentru Antiohía, de unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o împliniseră.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁶ De acolo, s-au îmbarcat spre Antiohia, unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu pentru lucrarea ce-au împlinit-o.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁶ De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredințați în grija harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o săvârșiseră.

Fapte 14:26 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Fapte 11:19

Aceia ce s-au risipit, Atunci când s-a dezlănțuit Prigoana care l-a răpus Pe Ștefan, iată că s-au dus De-ajunseră-n Fenicia, Cipru și Antiohia. Acești-au propovăduit, Mereu, pe unde s-au oprit, Cuvântul, numai la Iudei;

Fapte 11:20

Dar fost-au câțiva, dintre ei, Care, din Cipru, se trăgeau; Alți-n Cirena locuiau. În Antiohia-au venit Și-acolo, au mărturisit Și Grecilor, despre Iisus – De Evanghelia Lui, le-au spus.

Fapte 11:23

Acolo, el a fost pătruns De harul cari l-a revărsat Domnul, din cer, și i-a-ndemnat Pe toți, ca hotărâți, mereu, Să stea lipiți, de Dumnezeu.

Fapte 11:26

Cu sine-n Antiohia. Un an întreg, ei au luat, Parte, la adunări, și-au dat Învățătură, tuturor. Aicea – ucenicilor – Întâia oară, li s-a dat, Un nume nou. Ei s-au chemat „Creștini”. Deci, a pornit ăst nume, Din Antiohia, în lume.

Fapte 11:27

În Antiohia, sosiră Niște proroci, care veniră De la Ierusalim. Acei

Fapte 14:19

Din Antiohia, veniră Niște Iudei, cari se grăbiră S-aprindă ura gloatelor, În contra apostolilor. Cu pietre, Pavel fu lovit, Și-apoi, crezând că a murit, L-au scos afară din cetate.

Fapte 14:21

Au câștigat mulți ucenici, Când, Evanghelia, au vestit. Sfârșind, cei doi au revenit, La Listra, în Iaconia, Apoi în Antiohia

Fapte 14:23

Pentru Biserici, rânduiră Prezbiteri. Apoi, s-au rugat, Au ținut post și i-au lăsat În grija Domnului, în care Se încrezuse fiecare.

Fapte 15:22

Apostolii îl ascultară, Prezbiterii seama luară Și-apoi, Biserici-au vorbit; Iar, în final, toți au găsit Că trebuie ca să aleagă Pe câțiva inși, care să meargă – Pe lângă Pavel și Barnaba – Să ducă dar, cu toată graba, În Antiohia, de-ndată, Decizia ce-a fost luată. Astfel, din frați, au fost găsiți, Ca fiind cei mai potriviți, Iuda – cel cari s-a mai chemat Barsaba – și a fost urmat De Sila. Acești doi bărbați, Erau de vază, între frați.

Fapte 15:30

Rămas bun, după ce-și luară, De la Biserică, plecară Spre Antiohia, de-ndată, Unde, mulțimea adunată Îi aștepta, cu nerăbdare. Au dus scrisoarea, după care,

Fapte 15:40

Pavel, de Sila însoțit – După ce-n grija harului Cel nesfârșit al Domnului, De frați, a fost încredințat – La drum plecă, ne-ntârziat.

Fapte 20:32

Ne despărțim, acuma, noi, De-aceea-n mâna Domnului Precum și a Cuvântului Harului Său, vă las, cu bine, Căci El doar poate, pe oricine, Ca sufletește, să-l zidească Și poate să-l învrednicească, La moștenire, cu cei sfinți.

Romani 15:19

Fie prin semnele făcute, Ori prin minunile văzute, Sau poate prin puterea mare, Pe care Duhul Sfânt o are. De la Ierusalim plecând, Prin țările din jur trecând, Pân’ la Iliric, am umblat Și-am răspândit, neîncetat, Această Evanghelie care E-a lui Hristos. Cu-nfrigurare,

2 Corinteni 1:12

„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.

Galateni 2:11

„Când a venit Chifa apoi, În Antiohia, la noi, În față-i, m-am împotrivit, Căci el era de osândit.

Coloseni 1:25

Slujbaș al ei, iată că eu Am fost ales, a fi, mereu, După acea isprăvnicie Care îmi este dată mie, De Dumnezeu dar, pentru voi, Ca eu să întregesc apoi, Printre ființele ce sânt În lume-acum, al Său Cuvânt.

Coloseni 1:28

Pe El, Îl propovăduim Și, sfat, oricui, îi dăruim, Căci vrem ca să îi învățăm, Pe toți, și să-i înfățișăm, În urmă – în Hristos Iisus – Desăvârșiți. Iată, v-am spus

Coloseni 4:17

Către Arhip – dragii mei frați – În acest fel, să cuvântați: „Ia seama, slujba dată ție, Din partea Domnului, să fie Bine-mplinită, negreșit, În tot ceea ce ai primit!”

2 Timotei 4:2

Mereu, să propovăduiești Cuvântul și să stăruiești Asupra lui, necontenit, Atât la timpul potrivit, Precum și în orice răstimp Ce nu pare a fi la timp. Mustră și ceartă, cu măsură, Îndeamnă, dă învățătură, Împarte, tuturor, povețe Și le-nsoțește cu blândețe.