Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Fapte 13:22 - Biblia în versuri 2014

22 Fiind, apoi, înlăturat, În locu-i, David a venit, Despre cari a mărturisit Chiar Domnul: „Iată, am aflat Pe cineva, cu-adevărat, Pe gustul Meu, și știu că el Are să facă-n așa fel, Ca voia să Mi-o împlinească. David, el o să se numească, Și este al lui Iese fiu.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

22 Apoi l-a înlăturat pe Saul și l-a făcut pe David regele lor, mărturisind despre el astfel: „L-am găsit pe David, fiul lui Iese, un om după inima Mea. El va împlini toate planurile Mele“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Apoi El l-a îndepărtat (pe Saul) și le-a oferit pe David. Despre el a făcut următoarea afirmație: «L-am găsit pe David – fiul lui Iese – un om care Îmi satisface inima. El Îmi va îndeplini dorințele.»

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 După ce l-a înlăturat pe acesta, l-a ridicat pentru ei ca rege pe Davíd, despre care a dat mărturie, spunând: «L-am aflat pe Davíd, fiul lui Iése, un om după inima mea, care va împlini toată voința mea».

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

22 După ce l-a înlăturat pe Saul, Dumnezeu l-a ridicat pe David ca rege şi a dat mărturie despre el: L-am găsit pe David, fiul lui Iesei, un om după inima Mea, care va face toată voia Mea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 apoi l-a înlăturat și le-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: ‘Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.’

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Fapte 13:22
32 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Atunci, bărbații cei pe care Țara lui Iuda-n ea îi are, La David s-au înfățișat Și-apoi l-au uns ca împărat Peste-a lui Iuda seminție, Precum și peste-a lui moșie. David fusese înștiințat Că Saul fost-a îngropat, De către oamenii pe care, Iabes, din Galaad, îi are.


Nicicând, nu se va depărta, De a sa casă, harul Meu, Precum s-a întâmplat când Eu, Pe Saul, l-am îndepărtat, Când al Meu har i l-am luat, Și-n locul lui – văzut-ai bine – Precum că te-am ales pe tine.


Spune-i, lui David, robul Meu: „Așa vorbește Dumnezeu: „De la pășune te-am luat Și din păstor, te-am ridicat, Mai mare, peste-al Meu popor.


Precum făcuse tatăl său, El a făcut ce este rău, Mereu, în fața Domnului, Și-n acest fel, inima lui Nu a fost Domnului predată – Ca a lui David – al său tată.


Cât a trăit David sub soare, El, pentru Domnul, a făcut Tot ceea ce-I era plăcut, Umblând pe calea Domnului Și împlinind porunca Lui. Numai o dată a greșit, Atunci când a păcătuit Față de al său slujitor – Din ramura Hetiților – Cari Urie era chemat.


Saul fusese vinovat, Pentru că el n-a ascultat De Domnul și nu a păzit Ceea ce i s-a poruncit. Astfel, în ceea ce-a făcut El, sfatul, nu I l-a cerut Lui Dumnezeu, ci i-a cătat Pe cei cari morții au chemat Și-ale lor sfaturi le-a primit. Din astă pricină-a murit.


Boaz, pe-Obed, l-a căpătat, Din cari Isai s-a întrupat.


„Iată dar, ce făcut-am Eu: Totuși am uns un Împărat – Chiar în Sion – muntele Meu.” Unsul, astfel, a cuvântat:


Atunci rup legământul Eu, Făcut cu David, robul Meu, Și-ai lui urmași n-au să mai fie Pe scaunul cel de domnie. Atunci, rup legământul Meu, Pe care l-am încheiat Eu, Cu cei care Îmi sunt preoți, Precum și cu Leviții toți.


Atunci doar, lepăda-voi Eu, Pe Iacov și pe robul Meu – Pe David – și nu voi avea Grijă, ca înaintea Mea, Sămânța lor mereu să fie, Pe scaunul cel de domnie Ce-i al stăpânitorilor Puși peste-al lui Avram popor, Peste al lui Isac și apoi Peste-al lui Iacov. Înapoi, I-aduc pe cei ce se vădesc Prinși de război și-i izbăvesc. În acest fel, de mila Mea, Parte – mereu – ei vor avea!”


Voi pune-n fruntea oilor, Mereu, doar un singur păstor. Acela este Robul Meu, David chemat, pe care Eu Îl pun în fruntea turmelor,


Se vor întoarce înapoi, Să-L cate pe Cel cari, mereu, E al lor Domn și Dumnezeu, Precum și pe-al lor împărat Care, drept David, e chemat. Vor tresări-n vremea din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Privind la Fața Domnului Și-apoi la bunătatea Lui.”


Așa cum fost-a rânduit De Domnul, David a slujit Celor din vremea sa. Apoi, El a murit și, înapoi, Pământului, fusese dat. Lângă părinți, înmormântat, A fost cuprins de putrezire.


Că Domnul, care-a cunoscut Ale lor inimi, a făcut Ca și ei, mântuiți, să fie, Lăsând, și peste ei, să vie, Din cer, al Său Duh Sfânt apoi.


Milă-naintea Domnului, Voind, apoi, să-I facă, Lui, O casă. Domnul l-a lăsat,


Dar dacă, rele, săvârșiți, Atunci încredințați să fiți, Precum că veți muri și voi, Și împăratul vostru-apoi.”


„Îmi pare rău că, împărat, Pe Saul, Eu l-am așezat, Pentru că iată – văd prea bine – Că se abate de la Mine Și nu ține cuvântul Meu, Să-l împlinească, tot mereu.” Când Samuel a auzit Aceste vorbe, s-a mâhnit Tare, în suflet, și-a strigat Întreaga noapte – ne-ncetat – La Domnul Dumnezeul său, Căci el se necăjise rău.


Căci și neascultarea, iată, E tot atât de vinovată, Precum, de vină, e ghicirea. De-asemenea, împotrivirea Nu-i mai puțin nevinovată, Decât e închinarea dată În fața terafimilor Și-a tuturor idolilor. Pentru că nu ai împlinit Poruncile ce le-ai primit Din partea Domnului, prin mine, Domnul se leapădă de tine – Precum și tu te-ai lepădat – Și nu vei mai fi împărat.”


Dar Samuel a zis apoi: „Nu merg cu tine, înapoi, Căci Dumnezeu te-a lepădat, Pentru că nu L-ai ascultat. N-ai să mai fii, în acest fel, Mai mare, peste Israel.”


„Cum s-a rupt haina, să știi bine, Că Domnul rupe, de la tine, Chiar astăzi – în același fel – Domnia, de pe Israel. N-ai să mai fii dar, împărat, Ci locul tău va fi luat, De un alt om, care – îți spun – Are să fie, mult mai bun, Decât ai arătat, vreodată, Că ai putea să fii tu. Iată,


Domnul S-a dus la Samuel Și îi vorbi, în acest fel: „Oare-ai să plângi, neîncetat, Pentru că Eu l-am lepădat Pe Saul, de la-mpărăție? Mult, plânsul tău o să mai ție? Ascultă dar, al Meu îndemn: „În corn, îți toarnă untdelemn Și du-te la Isai, cel care Este din Betleem. El are Un fiu, care Îmi e pe plac Și împărat am să îl fac, Căci vreau ca să domnească el – De-acuma – peste Israel.


Cu untdelemn, din cornul lui, S-a dus, îndată, Samuel, Să-l ungă pe băiatu-acel. La uns, atuncea, pe fecior, Acolo-n văzul fraților. În urmă, Duhul Domnului S-a așezat asupra lui Și de atuncea – negreșit – Și-n alte zile a venit Duhul, peste băiatu-acel, Ca să Se-așeze peste el, Spre-a-l întări, necontenit. David, feciorul s-a numit. Când Samuel a terminat Lucrul ce îi fusese dat De Dumnezeu, s-a-ntors apoi, Și-a mers la Rama, înapoi.


Când Samuel l-a auzit, În felu-acesta i-a vorbit: „De ce vii să mă-ntrebi, pe mine, Când Domnul nu mai e cu Tine, Și-acuma e vrăjmașul tău?


În felu-acesta a murit Saul, cel ce l-a însoțit, Cei trei feciori ce îi avea Și cel ce armele-i ducea.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ