Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Exodul 4:11 - Biblia în versuri 2014

11 Domnul a zis: „Cine-a făcut Gură, la om? Unul e mut, Sau altul surd e, din născare; Unul, poate, vedere n-are, În timp ce altul vede bine. Acuma, te întreb pe tine: Pe cei de care ți-am vorbit, Oare nu Eu i-am întocmit?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

11 Atunci Domnul l-a întrebat: ‒ Cine a făcut gura omului? Sau cine îl face mut, sau surd, sau cu vedere, sau orb? Oare nu Eu, Domnul?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Atunci Iahve l-a întrebat: „Cine a făcut gura omului? Cine a făcut pe om să fie mut sau surd, cu vederea sănătoasă sau orb? Oare nu Eu, Iahve, sunt Acela?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Domnul i-a zis: „Cine a pus omului gură? Și cine-l face mut sau surd, văzător sau orb? Oare nu eu, Domnul?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Și cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Și Domnul i‐a zis: Cine a făcut omului gură sau cine face mut sau surd sau văzând sau orb? Nu eu, Domnul?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Exodul 4:11
18 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Haidem, măsuri ca să luăm, Și limba să le-o încurcăm – Să nu poată să se-nțeleagă – De lucru, praful să se-aleagă!”


Te-ntreb: Îmi e, ceva, prea greu? Nu sunt Eu oare, Dumnezeu? Din nou, la anul, am să viu, Iar Sara va avea un fiu.”


La orbi – vedere – El le-a dat, Iar pe cei strâmbi i-a îndreptat. Oamenii cei neprihăniți, De către Domnul, sunt iubiți.


Deschide-mi gura și-atunci eu Am să Te laud, tot mereu.


Acela care a sădit Urechea, nu a auzit? Cel care, ochiul, l-a făcut, Se poate să nu fi văzut?


Ochiul cari să privească poate, Urechea ce aude toate, Făcute sunt de Dumnezeu.


Să deschizi ochii orbilor, Să-i scoți pe cei ce sunt legați Fiind în temnițe-aruncați, Să-i scapi pe cei ce se vădesc Că-n întuneric locuiesc.


De pe altar. Când mi-a atins Gura cu el, a cuvântat: „Nu te speria! Ești curățat! Acuma e îndepărtată A ta nelegiuire, iată, Și tot păcatul săvârșit, În acest fel e ispășit!”


Eu zis-am: „Doamne, mă gândesc Precum că nu știu să vorbesc, Căci un copil numai, sunt eu.”


Domnul, apoi, mâna Și-a-ntins Și buzele mi le-a atins, Zicând: „Iată, cuvântul Meu, În gura ta îl așez Eu.


Dar mâna Domnului venise, Seara, până când nu sosise Omul acel, și m-a făcut Atunci, ca să nu mai fiu mut, Pentru că gura îmi deschise, Iar acel om, în zori, venise.


Într-o cetate, cineva, Cu trâmbița, făr’ a speria Poporul ce se află-n ea? Sau în cetate, peste fire, Se lasă vreo nenorocire Pe care să n-o fi făcut Domnul și să n-o fi știut?


Orbii vederea-și capătă, Iar șchiopii nu mai șchioapătă; Surzii aud, sunt curățați Leproșii, morți-s înviați, Și Evanghelia se vestește Săracilor. Ferice este


Ascultă dar, cum ai să știi Că-i drept ce-am zis: mut ai să fii, Până se va fi petrecut Tot ce ți-am spus, căci n-ai crezut Cuvintele ce le vestesc, Care, la vreme, se-mplinesc!”


Iar Zaharia a simțit Că limba i s-a dezlegat Și graiul și-a recăpătat. Apoi, a tot vorbit mereu Și-a lăudat pe Dumnezeu.


Alții ziceau: „Nu a vorbit, Asemeni unui îndrăcit! Un drac poate avea putere, Ca să dea, orbilor, vedere?!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ