Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Exodul 25:31 - Biblia în versuri 2014

31 „Din aurul curat, apoi, Un sfeșnic să îmi faceți voi. Va fi, din aurul bătut, Dintr-o bucată – tot – făcut. Piciorul și cu fusul lui, Potirele sfeșnicului, Cu gămălii și flori lucrate – Dintr-o bucată – vor fi toate.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

31 Apoi să faci un sfeșnic din aur pur. Sfeșnicul să fie făcut din metal bătut. Piciorul, arborele, cupele, bobocii și petalele lui să fie dintr-o singură bucată cu el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

31 Apoi să faci din aur curat un suport pentru sursele de lumină. Piciorul și «arborele» lui să fie din aur bătut. Cupele, bobocii și petalele să formeze o singură piesă cu el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

31 Să faci un candelabru din aur curat; să fie făcut din aur masiv: piciorul, brațele, cupele, nodurile și florile lui să fie [din aur].

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

31 Să faci un sfeșnic de aur curat; sfeșnicul acesta să fie făcut de aur bătut: piciorul, fusul, potirașele, gămălioarele și florile lui să fie dintr-o bucată.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

31 Și să faci un sfeșnic de aur curat, sfeșnicul să fie făcut lucru bătut: fusul lui și brațele lui, potirașele lui și gămălioarele lui și florile lui să fie dintr‐o bucată.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Exodul 25:31
28 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Lemnul fusese încrustat Cu colocinți; s-au mai săpat Și flori deschise. Negreșit, Totul era acoperit Cu lemn, astfel că nimenea, O piatră, nu putea vedea.


Sub buza ei – au fost săpați Mulți colocinți și așezați Zece, la fiecare cot, Jur împrejur, conturul tot Fiind astfel ornamentat. Pe două rânduri s-au aflat Ăști colocinți, cu marea toată Turnați fiind dintr-o bucată.


Apoi, și sfeșnice-a făcut, Din aur, care au șezut În fața Locului prea sfânt. Zece, acestea-n număr sânt, Iar cinci erau la dreapta lui Și cinci la stânga Locului. Aceste sfeșnice erau Cu florile ce le-nsoțeau, Cu candele frumos lucrate Și cu mucările lor. Toate, Numai din aur, s-au turnat.


I-a dat chipul sfeșnicelor – Precum și greutatea lor – Care, din aur, se făceau, Cu candelele ce erau Pe-acele sfeșnice-așezate Și cari, din aur, sunt lucrate. I-a dat chipul sfeșnicelor – Precum și greutatea lor – Cari, din argint, se făureau Cu candelele ce erau Pe-acele sfeșnice-așezate, Fiind doar din argint lucrate. I-a dat chipul sfeșnicelor – Și întrebuințarea lor – Așa precum erau gândite, La slujbele deosebite.


În zori, precum și seara-apoi, Arderi de tot aducem noi, Pentru al nostru Dumnezeu. Tămâie ardem, tot mereu, Pentru cinstirea Domnului Și pâini punem ‘naintea Lui. Sfeșnicul cel de aur care, Doar candele, pe brațe, are, Aprins e-n fiecare seară, Până când zorile vin iară. Toate acestea le-mplinim, Pentru că astfel, noi păzim Poruncile ce le-am primit. Pe Domnul, voi L-ați părăsit.


Apoi și sfeșnice-a făcut, Sfeșnice care au șezut În fața Locului prea sfânt. Din aur doar, făcute sânt Aceste sfeșnice și-aveau Și candele ce le-nsoțeau. Ele erau frumos lucrate În aur, doar, fiind turnate. Aprinse candelele sânt, În fața Locului prea sfânt.


Apoi, sfeșnice, s-au turnat, Din aur, și le-a așezat În Templul Domnului Cel Sfânt. Zece acestea-n număr sânt, Iar cinci erau în dreapta lui Și cinci în stânga Templului.


Pe fus, sfeșnicul va avea Patru potire-asemenea. Ca floarea de migdal să fie, Și-n vârf să aibă gămălie.


Cu brațul – din acea bucată – Va trebui a fi lucrată Și gămălia lui. Făcut, Numai din aurul bătut, Totul va fi. Aur curat, Veți folosi, neîncetat.


Masa, uneltele din jur; Și sfeșnicul de aur pur, Cu tot tacâmul ce se cere; Altarul pentru tămâiere,


Sfeșnicul, candelele lui, Uneltele ce-l însoțesc Și untdelemnul, trebuiesc


Sfeșnicul, candele lui Și-uneltele au fost aduse, La Moise și în față-i puse, Cu untdelemnul cel pe care, În candele, sfeșnicu-l are.


Pe sfeșnicul de aur, are Să steie candelele care Vor arde, pe brațele lui, Mereu, în fața Domnului.”


„Ce vezi?” – atunci m-a întrebat. „Un sfeșnic” – am răspuns de-ndat’. „Ăst sfeșnic, precum am văzut, Din aur doar, era făcut. Deasupra lui, am observat Un vas că fost-a așezat, Cari plin cu untdelemn se-arată. Pe vasu-acela, mai văd – iată – Și șapte candele pe care Sunt șapte țevi. Sfeșnicul are


În grija lor, s-a-ncredințat Chivotul, masa și-au urmat Sfeșnicu-apoi, altarele, Iar la sfârșit uneltele Aflate-n slujba cortului, Perdeaua dinlăuntrul lui Și tot ce mai ținea de ea – Adică de acea perdea.


Sfeșnicul dar – cu tot ce are – În piele de vițel de mare, Trebuie-n urmă, îmbrăcat Și-apoi, pe targă, așezat.


Un alt covor – de-asemenea, Albastru – are să se ia. Cu el, va fi acoperit Sfeșnicul Meu și, negreșit, Și candelele ce le are, Mucările și cenușare Și vasele sfeșnicului, În care-i pus uleiul lui.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


Sfeșnicu-acel era lucrat – În totul – din aur bătut. Piciorul său era făcut Din aur, iar florile lui, La fel, asemeni chipului La care, Moise s-a uitat, Când Domnul i l-a arătat.


Într-adevăr, cum am văzut, Un cort, în urmă, s-a făcut. În două, el era-mpărțit; Partea din față s-a numit Drept „Locul Sfânt”. Aici ședea Sfeșnicul, masa, iar – pe ea – Fusese pâinea Domnului, De punere-naintea Lui.


Eu m-am întors și am privit, Să-L văd pe Cel ce mi-a vorbit. Plin de uimire, mă uitam, Căci șapte sfeșnice vedeam – Lucrate-n aur fiecare – Alcătuind o roată mare.


Iată ce taină-ascund în ele Grupul acel de șapte stele, Pe cari – așa cum ai văzut – În mâna dreaptă, le-am ținut, Și sfeșnicele arătate – Șapte la număr – și lucrate În aur: cele șapte stele Sunt șapte îngeri, pentru cele Șapte Biserici care sânt, Azi, pe al Asiei pământ; Iar sfeșnicele s-au vădit, Șapte Biserici, negreșit.”


Acum, de unde ai căzut, Te sfătuiesc să-ți amintești Și-ți spun ca să te pocăiești. La prima dragoste apoi, Întoarce-te tu, înapoi. Așa să faci, și va fi bine, Căci altfel, voi veni la tine Și am să iau sfeșnicul tău, Ca să îl mut din locul său. Ăst lucru, ai să îl pățești, În caz că nu te pocăiești.


Din jilțul de domnie, mare, Se auzeau, fără-ncetare, Tunete, glasuri, și țâșneau Fulgere care străluceau. În față-ntr-un anume loc, Se aflau șapte lămpi de foc, Care, cu flacără, ardeau. Aceste lămpi întruchipau Acele șapte Duhuri care, Al nostru Dumnezeu le are.


Iar candelele Domnului Încă ardeau, în fața Lui. Tânărul Samuel dormea, În Templu, unde se găsea Chivotul legământului.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ