Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Exodul 25:30 - Biblia în versuri 2014

30 Pe masă, veți fi așezat Pâini, pentru punere-nainte. Aceste pâini – să țineți minte – Pe masă se vor fi aflat, ‘Nainte-Mi puse, ne-ncetat.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

30 Vei pune pe masă pâinea prezentării, ca să fie continuu înaintea Mea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

30 Să pui pe masă pâinea reprezentativă (pentru triburile lui Israel), ca să fie permanent înaintea Mea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

30 Să așezi pe masă pâinile punerii înainte, ca să fie înaintea mea pururea!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

30 Să pui pe masă pâinile pentru punerea înainte, ca să fie necurmat înaintea Mea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

30 Și să pui pe masă pâine de punere înainte, înaintea mea necurmat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Exodul 25:30
20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

În urmă, Solomon a dat Poruncă, de a fi lucrat Altarul Casei Domnului Și masa pentru pâinea Lui. Masa și-altarul s-a turnat, Din aurul cel mai curat.


De-asemenea, ei îngrijeau De pâinile care erau La Casa Domnului aduse, Pentru a fi în față-I puse; Vegheau la a făinii floare, Din care, daruri de mâncare, Lui Dumnezeu I se-aduceau. Apoi, în grijă mai aveau – După cum Domnul a lăsat – Plăcintele fără-aluat, Turtele-anume rânduite, Coapte-n tigaie sau prăjite. Măsurile – precum se cere – Pentru lungime și-ncăpere, Care la Templu foloseau, Tot în a lor grijă erau.


Apoi, unii – dintre-ai lor frați – Fuseseră însărcinați Cu pâinea ce era adusă, Pâine ce trebuit-a pusă În fața Domnului. Deci ei – Adică oamenii acei – Erau din neamul lui Chehat Și făceau pâinea de Sabat.


În zori, precum și seara-apoi, Arderi de tot aducem noi, Pentru al nostru Dumnezeu. Tămâie ardem, tot mereu, Pentru cinstirea Domnului Și pâini punem ‘naintea Lui. Sfeșnicul cel de aur care, Doar candele, pe brațe, are, Aprins e-n fiecare seară, Până când zorile vin iară. Toate acestea le-mplinim, Pentru că astfel, noi păzim Poruncile ce le-am primit. Pe Domnul, voi L-ați părăsit.


În Tir, pe-atuncea, așezat Era Hiram, drept împărat. Când Solomon, soli, a trimis, Către Hiram, astfel, a zis: „Ascultă dar, cuvântul meu: Cum i-ai făcut tatălui meu – Lui David, căruia i-ai dat Lemne de cedru de-a-nălțat O casă pentru locuit – Te rog acuma, negreșit, Și mie să îmi faci la fel Și să-mi trimiți cedri, astfel.


Căci vreau, Numelui Domnului, Să Îi ridic o casă-a Lui, Pe cari s-o-nchin lui Dumnezeu, Unde apoi, să ard mereu, Tămâia cea mirositoare Și să aduc pâinea pe care O pun în fața Domnului. De-asemenea, în casa Lui, Jertfe-am s-aduc, ce se socot A fi drept ardere de tot. Aceste jertfe-s necurmate, Iar ele trebuie-a fi date În zorii zilei și-apoi iară, Atuncea când se face seară. Jertfele-acestea – ne-ncetat – Se dau și-n zile de Sabat, De lună nouă, după care Și-n fiecare sărbătoare A Domnului, ce-i rânduită, De legea Lui statornicită Pentru vecie-n Israel.


În cort, o masă va ședea; Unelte-aceasta va avea, Precum și drugi pentru mutare. Pe ea, vor sta pâinile care Se pun în fața Domnului.


Au adus masa; lângă ea, Uneltele ce le avea – Și pâinile – au fost aduse. Aceste pâini trebuiau puse, Mereu, în fața Domnului.


Pâinile-acolo le-a adus Și-apoi, pe masă, el le-a pus, Să fie-n fața Domnului, Precum cerea porunca Lui.


După aceea, să te duci, Căci masa vreau să o aduci. Pe ea, vei pune, negreșit, Tot ceea ce e rânduit. Apoi, sfeșnicul să îl pui Și-așează-i candelele lui.


Cari drept altar a semănat, Numai din lemn fiind lucrat. Trei coți, altarul, am văzut Că-n înălțime, a avut. Doi coți, avut-a în lungime Și încă doi coți în lățime. Omul acela m-a privit Și-n felu-acesta mi-a vorbit: „Aceasta-i masa Domnului, Aflată înaintea Lui!”


„Dar voi, însă, Îl pângăriți, Pentru că iată cum vorbiți: „Spurcată-i masa Domnului! Ce se aduce-n fața Lui Este mâncare fără preț Și vrednică e de dispreț!”


„Prin faptul că-Mi sunt închinate Numai bucate necurate, De către voi, pe-al Meu altar! Cu toate-acestea însă, iar Venita-ți și M-ați întrebat: „Dar, cu ce oare, Te-am spurcat?” Prin faptul că voi ați vorbit Și-ați zis: „E de disprețuit Ce este pus în fața Lui, Adică-n fața Domnului!”


Covoru-albastru să-l întindă, Astfel încât el să cuprindă Și masa ce se folosește La pâinea care trebuiește Pusă în fața Domnului. Să pună-apoi, deasupra lui, Străchini, cățuie, cești, potire, Cari date sunt spre folosire La jertfele de băutură. Apoi, lângă a lor măsură, Pusă urmează-a fi, de-ndată, Pâinea ce trebuie-așezată, Mereu, ‘naintea Domnului.


Fără a-i fi îngăduit, Pâinile-acelea le-a mâncat – Tocmai pe-acelea le-a luat – Aflate-n Casa Domnului Spre punere-naintea Lui, Deși doar preoții puteau Ca să le ia, căci drept aveau.


Într-adevăr, cum am văzut, Un cort, în urmă, s-a făcut. În două, el era-mpărțit; Partea din față s-a numit Drept „Locul Sfânt”. Aici ședea Sfeșnicul, masa, iar – pe ea – Fusese pâinea Domnului, De punere-naintea Lui.


Preotu-atuncea l-a privit Și-n felu-acesta, i-a vorbit: „Eu nu am pâine-obișnuită, Căci pâinea mea este sfințită. De-aceea-ți spun: ia seama bine! Dacă acei ce sunt cu tine – De-mpreunarea cu femei – Feritu-s-au, poți să o iei!”


David i-a zis preotului: „Nu-ți face griji, căci nimănui Nu îi fusese-ngăduit Lucrul acesta. Negreșit, Noi – de trei zile – am plecat, Și nimeni nu s-a-mpreunat – În timpu-acesta – cu femei. Curați sunt toți oamenii mei. Și dacă este necurată Fapta aceasta, atunci, iată, Va fi sfințită, negreșit, De către cel ce-a săvârșit Lucrul pe care mi l-ai spus.”


Atuncea, preotul s-a dus Până la masa Domnului, Și a luat, din fața Lui, Pâinea care a fost sfințită. Aceasta fost-a-nlocuită Cu pâine caldă, imediat Cum de pe masă s-a luat. Pâinea pe care a luat-o, Lui David, preotul i-a dat-o.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ