Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Exodul 23:24 - Biblia în versuri 2014

24 A te-nchina, să te păzești Și-asemenea să nu slujești, Cumva, la ai lor dumnezei! Nici în purtări, să nu te iei După popoarele acele. Să nu cumva să faci ca ele, Ci vreau ca să le nimicești. Oriunde ai ca să găsești, Ale lor capiști înălțate, De-ndat’ trebuie dărâmate.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

24 dar tu să nu te pleci înaintea dumnezeilor lor și să nu le slujești. Să nu urmezi faptele lor, ci să-i nimicești cu desăvârșire și să le dărâmi stâlpii sacri.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Dar tu să nu te apleci înaintea zeilor lor; și să nu li te închini. Să nu faci ce fac aceste popoare (în fața lor); ci să îi distrugi total și să le dărâmi pietrele (considerate) sacre.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Să nu te închini înaintea zeilor lor și să nu le slujești; să nu faci după cum fac ei, ci să demolezi și să distrugi stelele lor!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Să nu te închini înaintea dumnezeilor lor și să nu le slujești; să nu te iei după popoarele acestea în purtarea lor, ci să le nimicești cu desăvârșire și să le dărâmi capiștile.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

24 Să nu te pleci înaintea dumnezeilor lor și să nu le slujești și să nu faci după faptele lor ci să‐i nimicești cu desăvârșire și să le sfărâmi stâlpii.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Exodul 23:24
29 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Poporul, pe-nălțimi, s-a dus Și-a ars tămâie-acolo, sus, Așa precum obișnuiau Cei care-n țară locuiau, Chiar dacă neamurile-aflate, Au fost, de Domnul, alungate. Prin felu-n care s-au purtat, Pe Dumnezeu L-au mâniat.


Astfel, întregul Israel, Deprins-a obiceiuri noi, Pe care le-a luat apoi – În țara pe cari a primit-o – De la cei care-au locuit-o. Chiar dacă neamurile-aflate În țară, fost-au alungate De către Domnul Dumnezeu, Poporul a urmat, mereu, Doar obiceiurile lor, Precum și-ale-mpăraților Cari la domnie au venit Și-n Israel au stăpânit.


Orice-nălțime-a-ndepărtat; Stâlpi idolești a dărâmat; Iar Astarteele aflate, În țara lui, au fost tăiate. A sfărâmat, de bună seamă, Și șarpele cel de aramă Pe care Moise l-a făcut, Căci împăratul a văzut Că oamenii poporului Ardeau tămâie-n fața lui. Ba chiar și-un nume ei i-au pus Și astfel „Nehuștan” i-au spus, Dar Ezechia l-a zdrobit Și-afară-apoi l-a azvârlit.


Asemenea tatălui său, El a făcut ce este rău, Stârnind mânia Domnului, Dar nu ca și părinții lui. Stâlpii lui Bal, ce i-a-nălțat Ahab, întâi i-a răsturnat.


Asa, mereu, doar, a făcut Ceea ce Îi era plăcut Lui Dumnezeu. A scos afară


De la război, în a sa țară, Amația se-ntoarse iară, Luând cu el pe cei pe care Drept dumnezei Edomu-i are. În țara lui i-a așezat Și-n fața lor s-a închinat. Arzând tămâie-n cinstea lor, În fața-ntregului popor.


El a făcut ce este rău Față de Dumnezeul său, Precum popoarele aflate În țara lui și alungate De către Domnu-atunci când El, Țara a dat, lui Israel.


Ei, însă, nu au ascultat, Iar cel ce-n rătăcire-i trase, S-a dovedit a fi Manase, Care mai mult rău a făcut, Decât cel care – s-a văzut – Că neamurile îl făceau, Pe când în țară locuiau. De-aceea, Domnul – mâniat – În țară nu le-a mai lăsat Și-n locul lor ajunse-astfel, Să stea poporul Israel.


Nimic rău, nu voi pune eu, În fața ochilor. Mereu, Purtarea păcătoșilor, O voi urî. Ei nu se vor Lipi de mine, niciodată.


De-aceea, ia aminte bine: Să nu ai, afară de Mine, Alți dumnezei, cumva, vreodată.


La toate-acestea câte sânt, Să nu te-nchini – să te ferești – Și nu cumva să le slujești. Căci al tău Domn și Dumnezeu, Întotdeauna, voi fi Eu. Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cari pedepsește, ne-ndoios, Greșelile părinților, Până și în copiii lor – Al treilea și-al patrulea ram E pedepsit, din neam în neam, La toți cari ură Îmi nutresc.


Tot ce v-am spus Eu, să păziți. De-asemenea, să nu rostiți Numele altor dumnezei, Căci nu vreau să vorbiți de ei. Când gura voastră-o să vorbească, Numele lor, să nu-l rostească.”


Să nu faci legământ cu ei Și nici cu ai lor dumnezei!


În țara ta, nu vor ședea, Ca nu cumva-mpotriva Mea Ei să te facă să greșești – Adică să păcătuiești. Căci de slujești alți dumnezei, Ai fi la fel precum sunt ei. Dacă la tine îi vei ține, Vor fi o cursă, pentru tine.”


S-a dus, în urmă, și-a luat Vițelul și l-a aruncat În foc; apoi cenușa lui, Dată a fost, poporului, S-o bea – căci el a presărat-o Pe fața apei, când i-a dat-o.


Iată dar, ce pot Eu a-ți zice: Tu, nu numai că ai umblat Pe-ale lor căi neîncetat – Făcând tot ceea ce-ai văzut Precum că ele au făcut – Dar ca și cum te-ai fi gândit Că prea puține-ai săvârșit, Te-ai arătat și mai stricată Decât au fost ele, vreodată.


Inima-ntregului popor, A fi-mpărțită, se arată. Din astă pricină, el – iată – Are să fie pedepsit. Domnul surpa-va, negreșit, Altarele ce le-au ‘nălțat Și stâlpii ce i-au ridicat, În cinstea idolilor lor.


Nu faceți ceea ce-ați văzut Că, în Egipt, a fost făcut, În vremea-n care-ați locuit Acolo. Nu e-ngăduit, De-asemenea, să faceți voi Ceea ce veți vedea apoi, Că fac cei care locuiesc, În țara ce vi-o dăruiesc – În Canaanul către care, Eu vă conduc. Deci, grijă mare Va trebui să arătați Ca, de la ei, să nu luați Vreun obicei. Atenți să fiți:


„De-a face idoli, vă feriți! Nici chipuri, să nu vă ciopliți Și nici stâlpi, pentru amintire! Iată, vă dau acum de știre, Ca nu cumva să încercați – În țară – ca să ridicați Pietre ce sunt împodobite, Chipuri în ele-având cioplite, În fața cărora apoi, Spre-a vă-nchina, să mergeți voi! Aminte să luați, mereu, Că vă sunt Domn și Dumnezeu!


Rău au făcut, poporului, Femeile, căci l-au poftit La jertfele ce le-au gătit, Spre a-l cinsti pe zeul lor.


Va trebui să-i izgoniți Pe cei ce-n țară îi găsiți. Zdrobiți toți idolii pe care, Ciopliți în piatră, țara-i are. Icoanele ce le-au turnat Oamenii țării, imediat, Voiesc să fie nimicite. Toate-nălțimile menite Pentru-a aduce jertfe, voi O să le dărâmați apoi.


Altarele, să le surpați; Stâlpi idolești să dărâmați; De-asemenea, în orice loc, Copacii ardeți-i în foc Atuncea când o să aflați Că sunt, la idoli, închinați. Mai trebuie-a fi nimicite Și chipurile ce-s cioplite, Care, în țară, se găsesc Și-alți dumnezei închipuiesc. Să faceți astfel, ca să piară Numele lor, din acea țară.”


Iată dar, cum să vă purtați Cu-aceste neamuri: să surpați Altarele ce le-au zidit; Sfărmați stâlpii ce i-au cioplit Pentru-ai lor idoli și tăiați Pomii cari fost-au închinați Zeilor lor. Ardeți, în foc, Chipuri cioplite-n orice loc În care-aveți să le găsiți. Pe toate, să le nimiciți!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ