Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Exodul 15:27 - Biblia în versuri 2014

27 La drum, poporul a pornit, Și la Elim a poposit, Unde – din douășpe’ izvoare – Apa curgea-ndestulătoare. Lângă izvoarele de-aici, Creșteau șaptezeci de finici.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

27 Au ajuns la Elim, unde se găseau douăsprezece izvoare și șaptezeci de palmieri. Ei și-au așezat tabăra acolo, lângă ape.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare și șaptezeci de palmieri. Ei și-au stabilit tabăra acolo, lângă ape.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 Au ajuns la Elím și acolo erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de palmieri. Și-au așezat tabăra acolo, lângă ape.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de finici. Și au tăbărât acolo, lângă apă.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

27 Și au venit la Elim și acolo erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de finici; și au tăbărât acolo lângă ape.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Exodul 15:27
7 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Domnul m-a scos la pășunat Și-apoi, spre ape de odihnă El m-a purtat și mi-a dat tihnă.


Apoi, poporul a plecat, De la Elim, și a intrat Într-un pustiu. Sin se numea Locul acel și se găsea Între-al Elimului ținut Și-ntre Sinai. Timpu-a trecut, Și-a cinsprezecea zi venise Din luna ‘doua – ce sosise – De când poporul a putut – Din al Egiptului ținut – Să iasă, fiind izbăvit, De Domnul, care a lovit Egiptul și pe Faraon.


Izvorul mântuirii, iată, Vă va da apă-mbelșugată. Din el, apoi, cu bucurie, Voi o să scoateți apă vie.


Dar lângă apa râului, Pe toate malurile lui, Pomi roditori, doar, au să crească. Frunza n-o să le veștejească, Iar roada lor nu se sfârșește. În orice lună, se vădește, Precum că ei vor da, apoi, Alte și alte roade noi, Căci tot mereu, udați ei sânt, De apa din Locașul sfânt. Ceea ce au ei să rodească, Drept hrană, are să slujească, Iar frunzele lor se vădesc Că pentru leac se folosesc.”


Și la Elim au poposit, Unde, din douășpe’ izvoare, Apa curgea-ndestulătoare. Pe malul apelor de-aici, Erau șaptezeci de finici.


În mijlocul pieței, care, Cetatea-n interior o are – Pe malurile ce le-avea Râul acela – se zărea Al vieții pom, dând rod, mereu. Iar după cum văzut-am eu, Rodul pe cari l-a dăruit Al vieții pom, e felurit, Pentru că roadele acele, În număr, doisprezece-s ele. Pomul acesta minunat, Lună de lună, rod a dat. Frunzele lui sunt folosite, Pentru a fi tămăduite Neamuri, cu ele. Vă mai zic,


Pe jilțul destinat să fie, Drept scaunul pentru domnie – În mijloc chiar – e așezat Mielul, și-Acesta, ne-ncetat, O să le fie-n veci păstor Și va conduce gloata lor, Către al apelor izvoare, Care-s, de viață, dătătoare, Iar a lor lacrimă, mereu, Ștearsă va fi, de Dumnezeu.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ