Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Exodul 12:29 - Biblia în versuri 2014

29 Când miezul nopți a venit Peste Egipt, Domnu-a lovit Pe cei dintâi născuți ai lui: Din casa Faraonului – De pe-al său scaun de domnie – Pân’ la acel ce-a fost să fie Primul născut al celui care Era, atunci, în închisoare; Și-n neamul dobitoacelor Pieriră-ntâi născuții lor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

29 La miezul nopții, Domnul i-a lovit pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul său, până la întâiul născut al deținutului, care era în închisoare, și întâiul născut al tuturor vitelor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

29 La mijlocul nopții, Iahve „a lovit” toți prim-născuții din țara Egiptului, de la primul născut al faraonului care stătea pe tronul lui, până la primul născut al celui din închisoare și al tuturor vitelor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

29 La miezul nopții, Domnul i-a lovit pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraón, care ședea pe tronul său, până la întâiul născut al celui închis în temniță și până la toți întâii născuți ai animalelor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

29 La miezul nopții, Domnul a lovit pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care ședea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al celui închis în temniță și până la toți întâii născuți ai dobitoacelor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

29 Și a fost așa: la miezul nopții Domnul a lovit pe toți întâii născuți în țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon care ședea pe scaunul său de domnie până la întâiul născut al prinsului de război care era în închisoare și toți întâii născuți din dobitoace.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Exodul 12:29
27 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Dar neamul cari robi i-a luat, De Mine, fi-va judecat. Iar când ieși-vor din robie, Primi-vor multă bogăție, Dobândind multe avuții.


Toți, într-o clipă, vor muri. La miezul nopții va pieri Chiar un întreg popor. Cel tare Moare și el, deși nu are, Amestec, mâna omului;


Pe cei dintâi născuți pe care Țara Egiptului îi are, Domnul, din ceruri, i-a lovit Și-n felu-acesta au pierit.


El i-a lovit pe cei pe care, Întâi născuți, Egiptu-i are, Chiar de la oameni începând, La dobitoace ajungând.


Pe-Acela care i-a lovit Pe Egipteni și-a nimicit De-ndată, pe toți cei pe care, Întâi născuți, Egiptu-i are, Căci îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!


Când Domnul Și-a dezlănțuit Mânia, moartea i-a lovit, Fiind de molime mâncați.


Cum i-a lovit pe cei aflați Întâi născuți printre cei care, Locuitori, Egiptu-i are – Pârga puterilor lui Ham Și-a celor ce-s din al lui neam.


Domnul, lui Moise-i zise-apoi: „Înc-o urgie-aduce-voi, Peste Egipt și împărat. În urmă, vă va fi lăsat, Egiptul, să îl părăsiți. Ba mai mult, fi-veți izgoniți, Ca să plecați din țara lui.


Iată, în noaptea Paștelui, Eu, prin Egipt, am să pornesc, Pentru că am să îi lovesc Pe cei întâi născuți pe care, Acum, țara aceasta-i are, Oriunde sunt – în orice loc – Fie el om, sau dobitoc. Astfel, atunci – la acea dată – Eu am să fac o judecată, În contra zeilor pe care Țara Egiptului îi are. Va fi după al Meu cuvânt, Pentru că Eu doar, Domnul sânt.


Apoi, fiii lui Israel Plecară din locul acel, Făcând așa cum a dorit Domnul, Cel care le-a vorbit Prin Moise și Aron atunci, Când le dădea aste porunci.


S-a-mpotrivit Faraon, vrând Să ne oprească să plecăm, Domnul, căruia ne-nchinăm, Pe toți întâi născuții lui, Precum și pe-ai Egiptului, I-a omorât atunci, lovind Întâi pe oameni și sfârșind Cu dobitoacele lor. Eu, Jertfă-i aduc, lui Dumnezeu, Pe cei ce sunt întâi născuți – Pe toți cei care-au fost făcuți Întâi, ca parte bărbătească. Apoi, are să trebuiască Să îi răscumperi pe toți cei Întâi născuți, din fiii mei.


Să îți vorbesc, acuma, viu Și-ți spun: „Lasă-l pe al Meu fiu Să plece, ca să Îmi slujească! Dacă nu faci să se-mplinească Dorința Mea, precum am vrut, Atunci pe-ntâiul tău născut Îl voi ucide, negreșit!” Când Domul, vorba, a sfârșit,


A doua zi chiar, Domnu-a vrut Să facă ce-a zis și-a făcut Întocmai, precum a vestit. Turmele, toate, au pierit, Din țara Egiptenilor; Dar cele-ale copiilor Lui Israel, toate, scăpară Fără ca vreo vită să piară.


Aceștia vor fi strânși apoi, Vor fi luați prinși de război Și au să fie-ntemnițați În gherle, unde-or fi lăsați Mai multe zile-nlănțuiți, ‘Nainte de-a fi pedepsiți.


Plini de rușine și-nfruntați Vor fi cei cari sunt mâniați Pe tine. Fi-vor nimiciți, Cei ce-mpotrivă-ți sunt porniți.


Curând, cel ce-i încovoiat Sub fiare, fi-va dezlegat. În groapă, n-o să putrezească, Nici pâinea nu o să-i lipsească.


Zdrențe și-a pus la subsoară, Fiind, cu frânghii, tras afară, Din groapa-n care s-a aflat, Și-n curtea temniței lăsat.


Îndată, ei l-au înhățat Pe Ieremia și-au găsit O groapă-n cari l-au azvârlit. Groapa aceea se vădea Că era a lui Malchia – Adică a acelui care, Pe împărat, părinte-l are – Și fost-a-n curtea temniței. Cu frânghii, în adâncul ei, Pe Ieremia-l pogorâră, Așa după cum hotărâră. Cu toate că ea nu avea Apă, era noroi în ea, Încât prorocu-ajunse-apoi Să se afunde în noroi.


Ciuma, ‘naintea Lui, pășește Și molima-n urmă-I sosește.


Sioane, pentru tine-apoi, Am să-ți scot prinșii de război Din groapa-n care au căzut, În care, apă, n-au avut. Îi scap pe cei cari prinși îți sânt, Doar pentru al tău legământ, Pe care l-ai pecetluit Cu sânge, când l-ai întocmit.


Căci orșicare-ntâi născut Este al Meu. Cum ați văzut Când în Egipt ați locuit, În ziua-n care i-am lovit Pe-ntâi născuții țării, Eu – Mie – Mi-am închinat, mereu, Pe cei dintâi născuți, pe care Poporul Israel îi are – Fie din neamul omenesc, Fie din cel dobitocesc. Primii născuți, ai Mei sunt! Eu Sunt – și voi fi – Domnul, mereu.”


Egiptu-n doliu se găsea, În acel timp, căci își jelea Primii născuți care-au pierit, Pentru că Domnul i-a lovit; Și toți zeii Egiptului Simțit-au mâna Domnului.


Căci orișicare-ntâi născut Este al Meu – cum ați văzut – Chiar dacă-i fiul omului, Sau puiul dobitocului. Eu, Mie Mi i-am închinat Și, pentru Mine, i-am luat Atuncea chiar, în ziua-n care Lovit-am, fără de cruțare, Pe-ntâi născuții care sânt Din al Egiptului pământ.


Tot prin credință, a păzit El, Paștele, și-a folosit Stropirea sângelui; astfel, Nimicitorul – pe acel Care era întâi născut – Să îl lovească, n-a putut.


Și de Biserica celor Care au fost întâi născuți Și cari, în ceruri, sunt trecuți, Înscriși fiind, de Dumnezeu – Acela care e mereu, Singur și drept Judecător – De duhurile tuturor Celor ce sunt neprihăniți Fiind făcuți desăvârșiți,


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ