Evrei 9:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ În cea de-a doua, voie are – Să intre – doar preotul mare, O dată-n an, și nu oricum, Ci sânge-având, cu el acum, Ca să-l aducă, negreșit, Pentru păcatul săvârșit De sine însuși, după care, Pentru întreaga adunare – Pentru păcatele găsite Din neștiință-nfăptuite.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁷ însă în a doua încăpere intra numai marele preot, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care îl aducea pentru el însuși și pentru păcatele din neștiință ale poporului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Dar în a doua parte a lui intră numai marele preot, o singură dată pe an – și nu se duce acolo fără sânge. El oferă acel sânge înaintea lui Dumnezeu, pentru păcatele lui și apoi pentru ale oamenilor din popor care au păcătuit inconștient.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Dar în cel de-al doilea intră numai marele preot o dată pe an, nu fără sânge pe care îl oferă pentru sine și pentru greșelile din neștiință ale poporului.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁷ în cea de-a doua încăpere însă, intra numai marele preot doar o dată pe an, iar atunci venea cu sângele jertfei adus pentru sine şi pentru păcatele din neştiinţă ale poporului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Dar în partea a doua intră numai marele preot, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuși și pentru păcatele din neștiință ale norodului.

Evrei 9:7 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Samuel 6:7

Dar Dumnezeu, când l-a zărit, S-a mâniat și l-a lovit Pe Uza, pentru-al său păcat. Îndată, jos, el a picat – Lângă chivotul Domnului – Și a murit în fața lui.

2 Cronici 33:9

Ei, însă, nu au ascultat, Iar cel ce-n rătăcire-i trase, S-a dovedit a fi Manase, Care mai mult rău a făcut, Decât cel care – s-a văzut – Că neamurile îl făceau, Pe când în țară locuiau. De-aceea, Domnul – mâniat – În țară nu le-a mai lăsat Și-n locul lor ajunse-astfel, Să stea poporul Israel.

Psalmi 19:12

Dar cine are cunoștință, Când a greșit din neștiință? Mă iartă pentru ce-am făcut, Fără ca eu să fi știut!

Psalmi 95:10

Ani patruzeci, ei M-au scârbit, Încât ajuns-am de-am rostit În Mine: „Iată un popor Cari este neascultător, A cărui inimă-i vădită Precum că este rătăcită, Iar a Mea cale nu o știe.”

Exodul 30:10

Pentru-a altarului sfințire, Aron va face ispășire, Pe coarnele altarului. Va folosi, în slujba lui, Sângele jertfei ce s-a dat Ca ispășire de păcat. Printre ai voști’ urmași, mereu, Lucru prea sfânt – de Dumnezeu – Aceasta e considerată, Făcându-se – pe an – o dată.”

Isaia 28:7

Însă și ei sunt clătinați, De aburii de vin purtați Și amețit e fiecare, Căci bea o băutură tare. Și preoții și-aceia cari Proroci sunt, de băuturi tari Sunt îmbătați și-s stăpâniți De vin, căci umblă amețiți. Se clatină când prorocesc. Când judecă, se poticnesc.

Isaia 29:14

De-aceea, iată că voiesc, Pe-acest popor, să îl lovesc Din nou, cu semne minunate Și cu minuni adevărate Cum n-au mai fost nicicând și cari Vor fi din ce în ce mai mari, Astfel încât priceperea – Și-nțelepciunea-asemenea – Ale celor ce se vădeau Precum că înțelepți erau Și pricepuți, în a lui țară, Nu vor mai fi, căci au să piară. Ele, atunci, vor fi pierdute Și se vor face nevăzute.”

Isaia 3:12

Pe-al meu popor îl asupresc Niște copii și-l stăpânesc Niște femei. Popor al meu, Cârmuitorii tăi, mereu, Te duc în rătăcire mare Și pustiesc a ta cărare!

Isaia 9:16

Cei care sunt în fruntea lui – Și duc poporu-n rătăcire – Și cei care, cu bună știre, Se lasă-a fi povățuiți De toți acești nelegiuiți, Pierduți vor fi, pentru vecie.

Osea 4:12

Cel care e popor al Meu, Un lemn, întreabă, tot mereu, Iar un toiag se dovedește Precum că-i cel ce-i prorocește, Pentru că duhul de curvire Îl duce-acum în rătăcire Și e necredincios, mereu, Celui ce-i este Dumnezeu.

Levitic 16:34

Această lege, să se știe Că, veșnică, are să fie, Pentru poporu-acesta: iată, În fiecare an, o dată, O să se facă ispășire – Așa precum v-am dat de știre – Pentru întregul Israel.” Aron a împlinit și el, Ceea ce Domnu-a poruncit, Prin Moise-atunci când i-a vorbit.

Levitic 5:18

Cu un berbece, el să vină, Să îl dea jertfă, pentru vină. Berbecele – precum se știe – Fără cusur, voiesc să fie. El trebuie luat din turmă, Iar tu să-l prețuiești, în urmă. Preotul – prin a sa menire – Apoi va face ispășire, Pentru cel care a făcut Păcatul, fără a fi vrut, Și-n seamă, n-o să i se țină.

Amos 2:14

Să fugă, nu va mai putea Cel iute, orișicât ar vrea, Și nici puterea ce o are, N-o să-i slujească celui tare. Viteazul n-o să izbutească, Viața, ca să și-o izbăvească.

Numeri 15:25

Preotu-n urmă va avea Să facă, prin a sa menire, Pentru popor, o ispășire. Prin jertfele care s-au dat, Păcatul său va fi iertat, Pentru că n-a fost săvârșit De nimenea, în mod voit.

Efeseni 4:18

Având o minte-ntunecată Care, străină, se arată, De viața lângă Dumnezeu, Din pricina vălului greu Al neștiinței, ce-a venit Când inima li s-a-mpietrit.

Evrei 10:3

Dar, tocmai amintirea lor – Adică a păcatelor – Din an, în an, se înnoiește, Prin jertfa ce se dăruiește.

Evrei 6:19

Și cari îi este, omului, Drept ancoră sufletului, Nădejde neclintită, tare, Care, în Templu, e în stare Să treacă de acea perdea, Ce, înăuntru, se găsea,

Evrei 7:27

Cari nu putea avea nevoi, Ca și ceilalți preoți apoi – Adică nu are de dat Jertfe, pentru al Său păcat, Și nici pentru acele care, Norodul Său, acum, le are – Căci lucru-acesta l-a făcut O dată doar, la început, Când chiar pe Sine, El S-a dat, Drept jertfă, pentru-al nost’ păcat.

Evrei 9:3

În spate – după o perdea – „Locul prea sfânt” se întindea.