Evrei 5:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Iar după ce a fost făcut Desăvârșit, El a putut, Ca pentru toți aceia care Aveau să-i deie ascultare, Să se transforme-n urzitor Al mântuirii dată lor – Cari veșnică s-a dovedit –

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁹ și, fiind făcut desăvârșit, a devenit autorul unei mântuiri veșnice pentru toți cei care ascultă de El,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Apoi, după ce a fost dovedit ca perfect (ascultător de Tatăl), a devenit sursa unei salvări eterne pentru cei care ascultă de El.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ iar după ce a fost făcut desăvârșit, a devenit cauză de mântuire veșnică pentru toți cei care ascultă de el,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁹ şi a ajuns desăvârşit, devenind pentru toţi cei care Îl ascultă cauza mântuirii veşnice,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Și, după ce a fost făcut desăvârșit, S-a făcut pentru toți cei ce-L ascultă urzitorul unei mântuiri veșnice,

Evrei 5:9 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 45:17

Numele tău e pomenit, Din neam în neam, necontenit. Popoarele – cât au să fie – Te laudă, în veșnicie.

Psalmi 51:6

Dar Tu, mereu, ai cercetat În inimi, pentru că dorești Ca adevărul să-l găsești În ele. Fă ca să pătrundă A-nțelepciunii blândă undă – Acum – și înlăuntrul meu,

Psalmi 51:8

Mai fă-mă ca să știu o dată, Ce este-aceea bucurie Sau ce înseamnă veselie, Ca astfel oasele-mi zdrobite Să fie iar, înveselite.

Isaia 45:22

De-aceea zic Eu, către voi: Veniți la Mine, înapoi, Ca să puteți fi mântuiți Voi toți cei care vă găsiți La marginile de pământ, Căci Dumnezeu, numai Eu sânt!

Isaia 49:6

Domnul, astfel, a glăsuit: „E prea puțin să fii numit Drept Rob al Meu, ca să Te duci Și înapoi să Mi-i aduci Pe Iacov și pe cei pe care Israel rămășiță-i are. De-aceea-n vremea ce-o să vină, Am să Te pun să fii Lumină A neamurilor care sânt Pe fața-ntregului pământ, Pentru ca, astfel, mântuire S-aduci peste întreaga fire.”

Isaia 50:10

Aceia cari – de bună seamă – De Domnul știu ca să se teamă, Asculte glasul Robului Venit din partea Domnului! Cel cari în beznă-a rătăcit, Căci de lumină-a fost lipsit, Să vină-n fața Domnului – Cu-ncredere-n Numele Lui – Și să se bizuie, mereu, Numai pe Domnul Dumnezeu!

Isaia 55:3

Luați aminte și veniți La Mine, căci o să trăiți! Iată că am să-nchei apoi, Un legământ veșnic, cu voi, Pentru ca astfel să-ntăresc Toată-ndurarea ce-o vădesc Față de casa cea pe care, David urmașă-n lume-o are.

Daniel 9:24

Numărul săptămânilor Sortite pentru-al tău popor Și pentru-a ta sfântă cetate – Până când fi-vor încetate Relele ce sunt săvârșite Și până vor fi ispășite Păcatul și nelegiuirea De cari umplută este firea, Până când fi-va arătată Neprihănirea minunată Care urmează ca să vie Și veșnică are să fie, Pân’ la pecetluirea care Astă vedenie o are Și cu această prorocie, Și până când are să fie Făcută ungerea pe care O va primi Acela care Este drept Sfânt al sfinților – Numărul săptămânilor De cari îți pomenisem ție, De șaptezeci, are să fie.

Zaharia 6:15

Aceia cari departe sânt, Veni-vor și la Templul sfânt Al Domnului, au să muncească. Toate au să se împlinească Și veți pricepe, mai apoi, Că Domnul oștilor, la voi, Pe mine – iată – m-a trimis, Ca să vă spun tot ce v-am zis. Lucrul pe care l-am vestit O să se-ntâmple – negreșit – Dacă veți asculta, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu.”

Matei 17:5

Când Petru, încă, mai vorbea, Un luminos nor a venit, Cu umbra i-a acoperit Și-un glas s-a auzit din nor, Înfiorând pe muritor: „El Îmi e Fiul Preaiubit! În El, plăcerea, Mi-am găsit, Iar voi, de El, să ascultați!”

Luca 13:32

Irod!” El zise: „Vă duceți, Și-acelei vulpi, să îi spuneți: „Scot draci, bolnavi tămăduiesc Azi, mâine și-am să isprăvesc, A treia zi. Însă, acum,

Ioan 19:30

Când a gustat oțetu-acel, Strigă: „Acum, totu-i sfârșit!”, A plecat capul și-a murit.

Fapte 3:15

Vă spun, acuma, ca să știți, Că L-ați ucis pe-al vieții Domn. Dar Domnul, din al morții somn, Degrabă, L-a-nviat apoi; Iar ai Lui martori, suntem noi.

Fapte 4:12

Voiesc dar să vă dau de știre Că-n nimeni alt’ nu-i mântuire Sub ceruri, pentru că – sub soare – Nu-i un alt Nume dat, în care, Omul să fie mântuit. Doar în Iisus, a dobândit Umanitatea, mântuire!”

Fapte 5:32

Iar noi, la lucrurile-aceste, Martori suntem; și martor este Și Duhul Sfânt, de Domnul dat, Celor care L-au ascultat.”

Romani 1:5

Harul cu care ne-a-nzestrat Și-apostolia ce ne-a dat, Ca noi, pe urmă, să-ncercăm, Pentru-al Său Nume, să chemăm Popoarele pământului, Să vină, la credința Lui.

Romani 10:16

Însă, nu toți – e-adevărat – De Evanghelie-au ascultat. Tocmai de-aceea – cum se știe – Isaia zice-n prorocie: „Cine-a crezut, când am vorbit, Când noi am propovăduit?”

Romani 15:18

N-aș îndrăzni să pomenesc Un lucru, ce n-a fost făcut, Chiar de Hristos, de la-nceput – Prin mine – spre-a aduce-astfel, La ascultare, pentru El, Pe orice Neam, de pe pământ: Fie prin faptă sau cuvânt,

Romani 2:8

De-asemenea, va da mânie, Iar – totodată – și urgie, Celor care, din duh de ceartă – Necontenit – doar rău, se poartă, Cari – îndârjiți – se-mpotrivesc La adevăr și dovedesc Că sunt mânați de a lor fire, Să-asculte de nelegiuire.

Romani 6:17

Aceste toate fiind spuse, Vor trebui a fi aduse, Din partea voastră, tot mereu, Doar mulțumiri, lui Dumnezeu: Când robi ați fost voi, în păcat, El va făcut de-ați ascultat, În inimi, de dreptarul care Această-nvățătură-l are, Pe care voi ați auzit-o Și-n urmă, iată, ați primit-o.

2 Corinteni 10:5

Noi răsturnăm, necontenit, Tot ceea ce s-a izvodit În mințile oamenilor Și orice înălțime-a lor Care-mpotrivă-i stă, mereu, Cunoașterii lui Dumnezeu; Și orice gând – neîndoios – Rob, ascultării lui Hristos, Dorim ca să îl facem noi.

Filipeni 2:12

Deci prea iubiților, precum M-ați ascultat mereu, și-acum, Aș vrea ca să mă ascultați Și ne-ncetat, să căutați Ca mântuirea ce-o aveți, Până la capăt, să puteți Ca să o duceți fiecare – Cu frică și cutremur mare – În fiecare zi din viață, Nu numai când sunt eu, de față. Faceți acest lucru, mereu,

2 Tesaloniceni 1:8

În flăcările focului, Să-i pedepsească pe cei care N-au vrut să-I deie ascultare, Lui Dumnezeu – chemării Lui – Și Evangheliei Domnului Iisus Hristos. De-aceea, ei,

2 Tesaloniceni 2:16

Al nostru Domn, Hristos Iisus, Și Dumnezeu – Tatăl de Sus – Cari ne-a iubit, neîncetat, Și-apoi, prin al Său har, ne-a dat O mângâiere, pe vecie – Precum și o nădejde vie –

2 Timotei 2:10

Din astă pricină, mereu, Pe toate, am să le rabd eu, Pentru ca toți cei care sânt Aleși, ai Domnului Cel Sfânt, Să capete, neîndoios, Iertarea care-i în Hristos – Deci mântuirea Domnului Și veșnica slavă a Lui.

Evrei 1:14

Întreb acuma: nu sunt, oare, Toți, niște duhuri slujitoare, Trimise, slujbe, să-mplinească, La cei cari au să moștenească Neprețuita-I mântuire, Ce se revarsă peste fire?”

Evrei 11:40

Pentru că Dumnezeu avea, În planul Său, ca să ne dea Ceva mai bun, iar fără noi, Să nu mai poată ei, apoi, S-ajungă singuri la-mplinire – Adică la desăvârșire.”

Evrei 11:8

Tot prin credință, a plecat Avram, când Domnul l-a chemat, În locul pe care-l avea, În stăpânire, să îl ia. El n-a avut, deci, nici o știre, De viitoarea moștenire, Dar L-a crezut, cu-adevărat, Pe Dumnezeu, și a plecat, Așa precum i s-a cerut, Făr’ ca nimic să fi știut.

Evrei 12:2

Mereu, cu ochii ațintiți, Spre Căpetenie, să fiți, Către Desăvârșirea care Credința tuturor o are, Adică la Hristos Iisus, Cari pentru ce-I fusese pus În față – pentru bucurie – A fost în stare ca să vie Aici, și cruce-a suferit, Rușinea a disprețuit Și-acuma, șade, tot mereu, La dreapta, lângă Dumnezeu, Unde chemat a fost să vie, Lângă-al Său scaun de domnie.

Evrei 2:10

Într-adevăr, s-a cuvenit, Ca tocmai Cel ce a făcut, Prin voia Sa, la început, Totul – și ceruri și pământ – Și pentru care, toate sânt, Și cari, la slavă, Își dorea, Pe mulți din fii, ca să îi ia, Acuma, să Își împlinească Lucrul și să desăvârșească Pe Căpetenia tuturor – Pe Capul mântuirii lor.

Evrei 2:3

Atunci, noi cum vom fi scăpat, Când arătăm doar nepăsare, Față de mântuirea care, După ce-ntâi a fost vestită De Domnul, e adeverită De cei care au auzit-o,

Evrei 9:12

Odată pentru totdeauna, Hristosul nostru a intrat, În Locul cel „prea sfânt” chemat, Și n-a dus sânge de vițel Și nici de țapi. Acolo, El, Cu al Său sânge a intrat, După ce-ntâi a căpătat O veșnică răscumpărare.

Evrei 9:15

Tocmai de-aceea – fraților – Iisus este mijlocitor, Pentru acest nou legământ, Iar toți aceia care sânt Chemați să ia în stăpânire Nepieritoarea moștenire Care li s-a făgăduit – Și care au păcătuit Sub legământul încheiat Întâi – acum au căpătat, Prin moartea Lui, răscumpărare, Pentru-a lor vină, și iertare.

Evrei 9:28

Și cu Hristos a fost la fel: O dată, S-a dat jertfă El Și ale multora păcate, De către El, au fost purtate. Apoi, El o să vină iară, Să Se arate-a-doua oară – Nu cu privire la păcat – Ci doar pentru a le fi dat Celor ce-așteapăt-a Lui venire, Darul – adică mântuire.”

1 Petru 1:22

Deci, voi – care v-ați curățat Sufletul, când, prin Duhul Sfânt, Al adevărului cuvânt, L-ați ascultat, ca să puteți O dragoste de frați s-aveți, Neprefăcută – vreau să știți, Din inimă, să vă iubiți, Unii pe alții, cu căldură. Să nu fie, între voi, ură,

1 Ioan 5:20

Noi știm că Fiul Domnului S-a pogorât din cerul Lui, Iar când, la noi, El a venit, Pricepere ne-a dăruit Și, să-L cunoaștem, ne-a-nvățat, Pe Cel cari e adevărat. Acum, noi ne aflăm în El: Suntem cu toții, în Acel Care-i adevărat, de sus, Adică, în Hristos Iisus – În Fiul care-i Dumnezeu Și-i viață veșnică, mereu.

Iuda 1:21

Și țineți-vă, tot mereu, În dragostea lui Dumnezeu; Să așteptați, cu dor nespus, Ca Domnul nost’, Hristos Iisus – Cari plin este de îndurare – Să lase, peste fiecare, Viața cea veșnică. Apoi,