Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Evrei 11:9 - Biblia în versuri 2014

9 În felu-acesta, a venit În locul cari, făgăduit, I-a fost, și-apoi, s-a așezat, În corturi. Ca și el a stat Isac și Iacov cari, astfel, Erau moștenitori cu el, Întru acea făgăduință Ce se făcuse prin credință.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

9 Prin credință s-a așezat el în țara promisiunii, ca într-o țară străină, locuind în corturi cu Isaac și Iacov, moștenitori împreună cu el ai aceleiași promisiuni.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Credința pe care a avut-o, l-a ajutat să vină în țara promisă, deși el a trăit în ea ca străin. A locuit în corturi, la fel ca Isaac și ca Iacov care erau moștenitorii promisiunii (făcute lui).

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Prin credință, s-a stabilit în Țara Promisă ca un străin și a locuit în corturi împreună cu Isáac și Iacób, care sunt împreună-moștenitori ai acestei promisiuni,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

9 Prin credinţă a locuit în pământul făgăduinţei, ca un străin, în corturi, la fel şi Isaac şi Iacov, care au fost şi ei moştenitorii aceleiaşi făgăduinţe;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Prin credință a venit și s-a așezat el în țara făgăduinței ca într-o țară care nu era a lui și a locuit în corturi, ca și Isaac și Iacov, care erau împreună-moștenitori cu el ai aceleiași făgăduințe.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Evrei 11:9
22 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Apoi, spre munte, a plecat Și cortul și l-a așezat, Având Betelul înspre vest, Iar Ai fiind aflat la est. Un alt altar a înălțat, În urmă, și s-a închinat, Chemând Numele Domnului, Acolo-apoi, în fața lui.


Avram, cortul, și-a ridicat, S-a dus dar, și s-a așezat La stejarii lui Mamre, care, Lângă Hebron erau, se pare. Acolo, el a zidit iar, Numelui Domnului, altar.


Din țara de la miazăzi, Și-nspre Betel s-a îndreptat – Unde-i fusese așezat Cortul, întâi. Între Betel Și între Ai, e locu-acel.


Străin, în țară, ești. Eu deci, Îți dau, tot Canaanul, ție – Sămânței tale – pe vecie! Țara va fi a lor, mereu, Și fi-voi al lor Dumnezeu!”


Avram, la cort, a alergat Și către Sara a strigat: „Făină albă – te grăbește! – În trei măsuri o potrivește. Frământă-le ca să faci turte!”


În fața lor. L-au întrebat: „Unde e Sara? A plecat?” „O nu! În cort, acolo este.”


El – și cu toată casa lui – Străini erau, pe-acel ogor, Din țara Filistenilor.


„Eu sunt străin și venetic; Vreau un ogor – oricât de mic – Să-mi dați, ca loc de-nmormântare, Să-mi îngrop moarta, și pe care, Eu am să-l cumpăr de la voi.”


Cei doi copii au crescut mari. Esau a fost acela cari Ajunse vânător vestit, Pe câmp fiind mai mult zărit. Iacov, cuminte, se vădea, Căci lângă cort, mai mult, ședea.


Ce, lui Avram, Domnul i-a dat – Cu ce l-a binecuvântat – A lui țară, să ți-o dea ție Și-urmașilor ce au să-ți vie! Acum, în țară, ești străin. În vremurile care vin, De la Avram, s-o moștenești Și astfel, tu s-o stăpânești.”


Ai zilei zori, când s-au ivit, Laban – cu-ai săi – l-au întâlnit, Pe Iacov, așezat pe munte. Laban n-a vrut să îl înfrunte, Ci însoțit de frații lui, De ridicarea cortului, Acolo-ntâi, s-a apucat. Abia apoi l-a căutat


Iacov ajunse la Isac. Acesta sta lângă copac – La Mamre, la al său stejar, La Chiriat-Arba-așadar – Loc ce Hebron a fost numit. Isac, în țară, a trăit Ca un străin, precum – la fel – Avram a viețuit și el, Deși a lor, ea se vădea


Căci suprafața locului În care ca străini erau, Acum, nu îi mai încăpeau, Din pricina averilor Și a mărimii turmelor.


Iacov răspunse: „Pe-a mea cale, De când mă aflu pe pământ, Ai mei ani, pân’ acuma, sânt Osută treizeci. Ale mele Zile, puține-au fost și rele, În comparație cu cei, Care au fost părinții mei.”


În acel timp, ei s-au vădit Puțini la număr, iar în țară, Doar ca străini se așezară.


Altă poruncă ne-a mai dat, Zicându-ne: „Voi – niciodat’ – Case să nu vă înălțați, Semințe să nu semănați, Vii și măslini să nu sădiți Și nici vii să nu stăpâniți. Numai în corturi să stați voi, Dacă veți vrea ca, mai apoi, În țara-n care vă găsiți Străini, mult timp să viețuiți.”


Din astă pricină dar, iată, Și Dumnezeu, când a vorbit – Spre-a fi mai tare întărit Cuvântul hotărârii Lui În mijlocul poporului Care va dobândi putința De-a moșteni făgăduința – Un jurământ a folosit, Cu care l-a pecetluit.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ