Evrei 1:2 - Biblia în versuri 2014

² Acum – în vremea noastră – iată, Când aste zile-s spre sfârșit, El, chiar prin Fiul, ne-a vorbit, Pe cari L-a pus moștenitor, Al tuturor lucrurilor, Căci prin Acesta, la-nceput, Și veacurile s-au făcut.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² în zilele acestea de pe urmă El ne-a vorbit prin Fiul, pe Care L-a desemnat moștenitor al tuturor lucrurilor și prin Care a creat și lumea.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Dar acum, la finalul acestui timp, El ne-a vorbit prin Fiul Său, pe care L-a desemnat ca moștenitor al tuturor lucrurilor. Prin intermediul Lui, Dumnezeu a creat universul.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul, pe care l-a pus moștenitor a toate, prin care a făcut și veacurile.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

² dar în aceste zile din urmă El ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor peste toate şi prin care a creat şi lumea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și veacurile.

Evrei 1:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 49:1

Iacov, fiii, și-a adunat, Și-a zis: „Iată că v-am chemat, Ca să vă spun ce o să fie, În vremea care o să vie.

Isaia 2:2

În lungul drum al timpului, Muntele Casei Domnului Are să fie-ntemeiat Drept cel mai ‘nalt munte aflat Pe fața-ntregului pământ, Iar neamurile câte sânt, Se vor îngrămădi spre el.

Isaia 44:24

Cel care-ți este Făcător, Precum și Răscumpărător, Cel care a găsit cu cale – Din pântecele mamei tale – Să te-ntocmească, a vorbit: „Iată, Eu – Domnul – am zidit Aceste lucruri. Am întins Al cerurilor necuprins. Pământul l-am desfășurat. De-aceea-ntreb: S-a mai aflat, Asemeni Mie, cineva Să fi făcut așa ceva?

Isaia 45:12

Eu am făcut acest pământ Și oameni cari, pe el, sânt. Făcut-am ‘naltul cerului, Precum și toată oastea lui.

Isaia 45:18

Domnul, care e Făcător Al tuturor cerurilor, Acela care a-ntocmit Pământul și l-a întărit – Nu pentru a-l face-o pustie, Ci locuit voind să fie – În felu-acesta a vorbit: „Doar Eu sunt Domnul, negreșit, Și nu mai este nimenea Care să-Mi fie-asemenea!

Ieremia 30:24

Mânia Domnului, aprinsă, Nu va putea să fie stinsă, Până nu se va fi-mplinit Ceea ce Domnul a gândit. Veți înțelege, întru tot, Lucrul acesta, cum socot, Cât de curând, în viitor, Prin perindarea vremilor.”

Ieremia 48:47

Însă în vremea de apoi, Îi voi aduce înapoi Pe toți fiii Moabului Precum și pe fiicele Lui.” Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit. Aceasta e o judecată Cari spre Moab e îndreptată.

Езекиел 38:16

Către al Meu popor, apoi, Spre Israel, veți merge voi, Ca și un nor ce se lățește Și țara o învăluiește. Iată, în zilele acele, Te-aduc asupra țării Mele, Pe tine, Gog! Mă fac știut De neamuri. Fi-voi cunoscut De către toți, căci – negreșit – Sub ochii lor, voi fi sfințit!”

Daniel 10:14

Acuma vin – cum ai văzut – Ca să îți fac de cunoscut, Cu-al tău popor, ce o să fie, În vremile ce au să vie. Căci tu – să știi – vedenia Pe care ți-o voi arăta, Voiește ca să îți arate Acele vremi îndepărtate.”

Daniel 2:28

Dar e în cer un Dumnezeu, La care nu-i nimic ascuns Și nu-i nimic de nepătruns. El îți va face cunoscut Visul pe care l-ai avut. De-aceea-ți zic: Ia seama dar Și-ascultă, Nebucadențar, Căci Dumnezeu ți-arată ție, Ce fel de vremuri au să vie. Iată acum, ce ai visat, În patul tău când te-ai aflat:

Osea 3:5

Se vor întoarce înapoi, Să-L cate pe Cel cari, mereu, E al lor Domn și Dumnezeu, Precum și pe-al lor împărat Care, drept David, e chemat. Vor tresări-n vremea din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Privind la Fața Domnului Și-apoi la bunătatea Lui.”

Miheia 4:1

„În vremile sfârșitului, Muntele Casei Domnului Tare va fi întemeiat Și cel mai ‘nalt va fi aflat, Fiind deasupra tuturor Colinelor dealurilor. Popoarele-au să se grăbească, Spre el să se îngrămădească.

Numeri 24:14

Acuma dar, iată că eu Pleca-voi la poporul meu. Mă-ntorc acasă, fii pe pace. Dar hai să-ți spun ce îi va face Acest popor ce îl zărești, Poporului ce-l stăpânești.”

Matei 13:39

Satana-i cel ce-a semănat Neghina. Acel secerat, Sfârșitul e; iar lucrători Sunt îngerii secerători.

Matei 17:5

Când Petru, încă, mai vorbea, Un luminos nor a venit, Cu umbra i-a acoperit Și-un glas s-a auzit din nor, Înfiorând pe muritor: „El Îmi e Fiul Preaiubit! În El, plăcerea, Mi-am găsit, Iar voi, de El, să ascultați!”

Matei 21:38

Vierii hotărâți erau, Să îl omoare, căci gândeau: „Moartea moștenitorului, Ne-aduce moștenirea lui.”

Matei 26:63

Iisus tăcea, privind în jur. Preotu-a zis atunci: „Te jur Pe Dumnezeu cel viu, că-I ești Fiu și Hristos, cum ne vorbești!”

Matei 28:18

Iisus, atuncea, le-a vorbit: „Puterea, de la Tatăl Sfânt, Mi-e dată-n cer și pe pământ!

Matei 3:17

Un glas din cer, „E Fiul Meu” – A zis – „El este Preaiubit, În El, plăcerea, Mi-am găsit.”

Marcu 1:1

Cum am aflat, cum am văzut, De-al Evangheliei început – A Fiului lui Dumnezeu – Am să vorbesc, acuma, eu.

Marcu 12:6

Atunci, stăpânu-și zise-n el: „Ar fi mai bine – gândesc eu – Să îl trimit, pe fiul meu, Pentru că el va fi primit, Cu cinste.” Când l-au întâlnit

Marcu 12:7

Pe fiu, vieri-au zis: „Priviți! Moștenitorul e! Veniți Să îl ucidem, căci apoi, Moștenitori vom fi doar noi!”

Ioan 1:10

Mereu, în lume, a fost El Și lumea s-a făcut, prin El – Dar lumea nu L-a cunoscut, Pe Cel ce Tată, L-a avut.

Ioan 1:14

Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.

Ioan 1:3

Tot ceea ce a fost creat, Numai prin El a fost durat; Nimic, din ce s-a pomenit, Fără de El, nu s-a zidit.

Ioan 13:3

Hristos știind că-n mâini I-a pus, Tatăl Său, tot – pentru că El Era, de fapt, Fiul Acel Plecat din cer, ca înapoi, La Domnul, să se-ntoarcă-apoi –

Ioan 13:32

E proslăvit, are să facă Același lucru și – la fel – Va proslăvi pe Fiu-n El – Și Îl va proslăvi îndată.

Ioan 15:15

Robi, să vă spun, Mie nu-Mi place, Căci robul nu știe ce face, Stăpânul său; ci v-am numit Prieteni. V-am destăinuit Tot ceea ce-auzisem Eu, În ceruri, de la Tatăl Meu.

Ioan 16:15

Ce are Tatăl, este-al Meu: Tocmai de-aceea, am zis Eu, Că ia din ce-i al Meu, și-apoi, Descoperi-va, pentru voi.”

Ioan 17:2

De Fiu, precum I-ai dăruit Putere, fără de măsură, Să domine orice făptură, Să poată ca să dăruiască Viața cea veșnică, cerească, Celor pe care, Tu i-ai dat, Și-n a Lui seamă, i-ai lăsat.

Ioan 3:16

Atât de mult, Domnu-a iubit Lumea, încât, a dăruit, Pe Fiul Său, ca-n acest fel, Oricine crede-va în El, Din viața cea vremelnică, Să treacă-n viață veșnică.

Ioan 3:25

O mică ceartă, cu privire La datina de curățire, Între discipolii pe care Ioan Botezătoru-i are, Și un Iudeu. Ei, toți, s-au dus, În fața lui Ioan, și-au spus Păsul, ca el să înțeleagă,

Ioan 5:26

Cum Tatăl are viață-n Sine, A hotărât, că este bine, Ca să Îi dea și Fiului, Să aibă-n Sine, viața Lui.

Ioan 5:27

Astfel, puteri, I-a dăruit, Să judece tot, negreșit, Căci El e Fiul omului.

Ioan 9:29

Lui Moise, Domnul i-a vorbit; Însă, de unde a venit Acesta, nimenea nu știe.”

Fapte 10:36

Cuvântul Său, L-a trimis El, Copiilor lui Israel Și, Evanghelia, le-a vestit Chiar prin Hristos, Cel dovedit Că este Domnul tuturor.

Fapte 2:17

„Domnul a zis: „Din Duhul Meu, Peste orice făptură, Eu, Când vremea o să se-mplinească, Turna-voi. Au să proorocească Ai voști’ copii. De-asemenea, Tinerii voștri vor avea Vedenii. Visuri vor fi date, Bătrânilor, spre-a fi visate.

Romani 1:4

Iar duhul ce L-a-nsuflețit, Duh de sfințenie-i dovedit Și-I arătat prin el, mereu, Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu, Prin învierea morților. Deci, Evanghelia, fraților, Vorbește de Hristos Iisus – Al nostru Domn – ce ne-a adus

Romani 8:17

Și dacă rang de fii avem, Atunci moștenitori suntem: Îl moștenim, pe Cel de Sus, Noi, împreună cu Iisus, Dacă-mpreună cu El știm, Cu-adevărat, să suferim, Ca să fim proslăviți apoi, Asemeni lui Hristos, și noi.

1 Corinteni 2:7

Noi propovăduim – să știți – Înțelepciunea cea cerească – Adică cea Dumnezeiască – Cea tainică și nevăzută, Care ascunsă-a fost ținută – Mai dinainte rânduită, De Dumnezeu – și dăruită Acuma, nouă, tuturor, Spre slava noastră, fraților.

1 Corinteni 8:6

Totuși, există – pentru noi – Un singur Dumnezeu apoi, Adică Tatăl Cel Divin – De unde toate-acum ne vin, Și pentru care, noi trăim – Și-un singur Domn pe care-L știm: Iisus Hristos, prin care sânt Toate, de pe acest pământ, Și, de asemenea, apoi, Prin El, suntem, acum, și noi.

Galateni 4:4

Dar când venit-a, peste fire, A vremurilor împlinire, Tatăl, din ceruri – cum a zis – Pe al Său Fiu, ni L-a trimis – Cari, prin femeie-i zămislit Și cari, sub Lege, a venit –

Efeseni 1:10

La vremea potrivită-apoi, Planul acesta – să știți voi – Că Dumnezeu îl împlinește Și astfel, în Hristos, unește Pe toate cele care sânt În ceruri, cât și pe pământ.

Efeseni 3:9

În felu-acesta, sunt dator Ca să descopăr, tuturor, Isprăvnicia nepătrunsă, A tainei care-a fost ascunsă, În veacurile ce-au trecut, În Dumnezeu, de la-nceput, Adică în Acel, prin care, S-a făcut tot ce e sub soare;

Deuteronom 18:15

„Domnul, în vremea care vine, Ridică un proroc, ca mine, Din rândul tău – dintre-ai tăi frați – Iar voi, de el, să ascultați!

Deuteronom 31:29

Căci știu că, după moartea mea, Rele purtări, voi veți avea. Vă veți strica și totodată, Din calea care, arătată, Va fost, de către mine, voi Vă veți abate mai apoi, Și veți ajunge ca să fiți, De mari nenorociri, loviți. Făcând doar rele – tot mereu – Față de-al vostru Dumnezeu, O să ajungeți ca să fie Stârnită-a Domnului mânie, Prin lucruri ce-s nelegiuite, Dintre-ale voastre mâini, ieșite.”

Deuteronom 4:30

Când toate se vor fi-ntâmplat, Întreg poporul, strâmtorat – În zilele de la sfârșit – Se va întoarce, negreșit, La Domnul și smerit va sta Și de-al Său glas, va asculta.

Evrei 1:5

Căci, cărui înger să-i fi spus, Vreodată, Tatăl Cel de Sus: „Tu ești al Meu Fiu, prea iubit, Pe care, azi, L-am zămislit”? Și iarăși: „Eu Îi voi fi Tată, Iar El, Fiu o să-Mi fie, iată”?

Evrei 1:8

În timp ce, către Fiul Său, A spus așa: „Scaunul Tău, Care Îți e pentru domnie, În veci de veci are să ție. Tu, Dumnezeule, îl ai Ca, ne-ncetat, pe el, să stai. Toiagul Tău, cu cari domnești, Pentru dreptate-l folosești.

Evrei 11:3

Iată, doar prin credință, noi Ajungem a pricepe-apoi, Că lumea, că acest pământ, Prin al lui Dumnezeu Cuvânt, S-au pomenit a fi făcute. Din lucrurile nevăzute, Putem acuma, de a crede, Că s-a făcut tot ce se vede.

Evrei 2:3

Atunci, noi cum vom fi scăpat, Când arătăm doar nepăsare, Față de mântuirea care, După ce-ntâi a fost vestită De Domnul, e adeverită De cei care au auzit-o,

Evrei 3:6

Însă acum, Iisus Hristos – Ca Fiu – se-arată credincios A fi peste-a lui Dumnezeu Casă; iar casa Lui, mereu, Într-adevăr, suntem chiar noi, Dacă ne vom păstra apoi Nădejdile, pân’ la sfârșit, Și-al nostru crez, nezguduit – Cu care-acum, ne lăudăm.

Evrei 4:14

Deci, dacă noi am căpătat Un Mare Preot, însemnat, Cari cerurile-a străbătut – Căci El este, cum am văzut, Iisus, Fiul lui Dumnezeu – Va trebui să stăm, mereu, Tari, în mărturisirea care Am căpătat-o fiecare.

Evrei 5:8

Totuși, s-asculte, a știut – Chiar Fiu fiind – prin ce-a făcut Și prin tot ce a suferit, Cât timp, în lume, S-a găsit.

Evrei 7:28

Legea va pune preoți mari, Pe niște simpli oameni cari Supuși sunt slăbiciunilor, Asemeni semenilor lor. Doar jurământul cel făcut După ce Legea-a apărut, Pune pe Fiu preot să fie, Desăvârșit, în veșnicie.”

Evrei 7:3

Melhisedec – de bună seamă – Nu are tată și nici mamă; Spiță de neam, el n-a avut, Zilele lui n-au început, Și-asemenea, n-au nici sfârșit. El, astfel, e asemuit Cu Fiul de la Dumnezeu, Cari preot e, prin vremi, mereu.

Evrei 9:26

Pentru că ar fi trebuit Să pătimească, ne-ncetat, De când lumea s-a-ntemeiat. Pe când acum, când a venit – Iată – al vremilor sfârșit, O dată doar S-a arătat Să șteargă orișice păcat, Drept jertfă când S-a dăruit.

1 Petru 1:20

Acesta fost-a cunoscut, ‘Nainte de-a se fi făcut Lumea, și fost-a arătat Acum, când s-a apropiat Sfârșitul vremii, pentru voi

2 Petru 3:3

Voiesc să vă-nștiințez apoi, Că-n zilele cele din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Veni-vor mulți rătăcitori. Ei fi-vor batjocoritori Și după pofte-au să trăiască.

Iuda 1:18

V-au spus că-n vremea de sfârșit, Mulți oameni se vor fi ivit, Cari fi-vor batjocoritori Și de dorințe-ascultători; Mereu, acești nelegiuiți Trăiesc, în pofte-nlănțuiți.