Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Esdra 9:9 - Biblia în versuri 2014

9 Chiar dacă suntem înrobiți, Totuși nu suntem părăsiți De Dumnezeu, căci El – spre noi – Făcut-a să se-ndrepte-apoi, Bunăvoința celor cari Se află-n Persia mai mari. Astfel, noi – sprijin – am primit, Încât din nou, am construit Casa lui Dumnezeu, pe care El – în Ierusalim – o are. Acuma, noi avem un rost Și-avem, în Iuda, adăpost.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

9 Deși suntem sclavi, Dumnezeul nostru nu ne-a părăsit în sclavia noastră, ci Și-a arătat îndurarea față de noi înaintea împăraților Persiei și, astfel, ei ne-au reînsuflețit, ca să putem înălța Casa Dumnezeului nostru, s-o ridicăm din ruine și să avem astfel un zid de apărare în Iuda și în Ierusalim.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Deși suntem sclavi, Dumnezeul nostru nu ne-a abandonat în această stare; ci Și-a manifestat bunătatea față de noi înaintea regilor Persiei. Astfel, ei ne-au dat forță de viață, ca să putem construi casa Dumnezeului nostru și să o ridicăm din ruine. Astfel, noi avem un zid de apărare în teritoriul numit Iuda și în Ierusalim.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Căci noi suntem sclavi; dar Domnul Dumnezeul nostru nu ne-a abandonat în sclavia noastră, ci a îndreptat spre noi milostivirea înaintea regilor Pérsiei, dându-ne alinare ca să ridicăm casa Dumnezeului nostru, să reparăm dărămăturile ei, și ne-a dat un zid în Iúda și în Ierusalím.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Căci suntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoința împăraților perșilor și ei ne-au dat o nouă putere de viață, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru și să-i dregem dărâmăturile, făcându-ne astfel rost de un loc de adăpost în Iuda și la Ierusalim.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 căci suntem robi; dar Dumnezeul nostru nu ne‐a părăsit în robia noastră, ci ne‐a dat îndurare înaintea împăraților Persiei, dându‐ne înviorare ca să ridicăm casa Dumnezeului nostru și să dregem dărâmăturile, și dându‐ne ziduri în Iuda și în Ierusalim.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Esdra 9:9
25 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Unii – dintre aceia cari Peste familii sunt mai mari – Când la Ierusalim sosiră, De bună voie dăruiră Mari daruri, Casei Domnului, Căci au dorit ca Templul Lui Să fie, iarăși, așezat Pe locu-n care-a fost odat’.


Ezra, din Babilon, venise. În Legea ce o dăruise Domnul lui Moise, s-a vădit Că este foarte iscusit. El fost-a însoțit, mereu, De către Domnul Dumnezeu. De-aceea, el a căpătat Tot ce-a cerut, de la-mpărat.


A cincea lună se-mplinea, Iar anu-a fost al șaptelea, De când ajunse ca să fie Pus Artaxerxe, la domnie. În acel timp, Ezra pornise Și la Ierusalim, venise.


Doamne, ce vom mai spune-apoi, După aceste lucruri, noi? Căci iată, nu am împlinit Ceea ce Tu ne-ai poruncit.


După aceea, am plecat, În fața lor m-am așezat Și le-am vorbit: „Vedeți dar voi, Starea în care suntem noi! Ierusalimu-i l-a pământ Iar porțile lui, arse, sânt. Veniți, din nou, să îl zidim, Ca de ocară să nu fim!”


Să Te asculte, n-au mai vrut. Minunile ce le-au făcut Le-au dat uitării, vrând apoi Ca în robie, înapoi, Să se întoarcă. Căutară Alți căpitani de-și așezară. Dar Doamne, Tu Te-ai arătat Gata să ierți, căci ești bogat În bunătate. Te-ai vădit Îndurător – necontenit – Și milostiv; căci Ți-a păsat De ei și-astfel, nu i-ai lăsat


Să îl privească toți cu silă, Și nimenea să n-aibă milă De el și de orfanii lui!


În strâmtorare când sunt eu, Mă-nviorează Dumnezeu. Tu Îți întinzi mâna spre cei Cari se vădesc dușmani ai mei, Iar dreapta Ta mă întărește Și mântuire-mi dăruiește.


Când îți va da Domnul odihnă Și ai s-ajungi a găsi tihnă În urma frământării tale Și-a trudei de pe a ta cale – Date de greul jug purtat, În vremea-n cari rob te-ai aflat,


Întâi – pământul – l-a săpat; De pietre-apoi, l-a curățat Și-n urmă vițele-a sădit. Un turn – în mijloc – a zidit Și un teasc mare a săpat. Când a sfârșit, a așteptat Ca strugurii rodiți de vie, Mereu, doar struguri buni să fie. Dar via Lui, când a crescut, Struguri sălbatici a făcut.


De-aceea, iată ce-am să-i fac Viei aceleia, de-ndată: Am să-i smulg gardul și călcată Are să fie-atunci, de vite, Iar zidurile construite În jurul ei, le năruiesc.


„Ei au ca să zidească, iară, Vechile dărmături din țară, Căci năruirile uitate Vor fi, atunci, iar ridicate Și astfel fi-vor înnoite Cetățile ce-s pustiite Cari părăsite au rămas, Din neam în neam, până-n ăst ceas.


Astfel, la oamenii acei, Du-te și spune despre ei: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn precum și Dumnezeu: „Chiar dacă-i țin îndepărtați Și printre neamuri răsfirați – În diferite țări – se cheamă Că totuși, Eu – de bună seamă – Un timp, drept Templu le-am slujit În țara-n care au venit.”


Să știi și să-nțelegi, căci iată, De când porunca este dată Pentru a fi iarăși zidit Ierusalimul, negreșit, Și pân’ la vremea cea în care, Unsul (Mesia) va apare – Deci până la Cârmuitor – În curgerea vremurilor Sunt șapte săptămâni aflate. Când ele fi-vor încheiate, Urmează altele, sortite Piețele a fi zidite Și gropile. E vremea care Se va vădi de strâmtorare, Iar săptămânile acele Sunt șasezeci și două ele.


„Iată, la mult v-ați așteptat, Însă puțin ați căpătat. Eu am suflat ce ați adus Acasă și-astfel, tot s-a dus. De ce?” – a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are. „Din pricină că dărâmată – Acum – Îmi este Casa, iată, În timp ce-aleargă fiecare, Doar după casa ce o are.


„Eu Însumi fi-voi în ăst loc” – Domnul a zis – „și-un zid de foc, În jurul zidurilor lui – Ale Ierusalimului – Eu am să fiu, căci slava Mea În al lui mijloc va ședea!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ