Esdra 9:2 - Biblia în versuri 20142 Din alte neamuri, și-au luat Neveste și-au amestecat – În acest fel – neamul cel sfânt, Cu altele, de pe pământ. Iar cei care s-au dovedit Primii care au săvârșit Acest păcat, au fost cei cari Peste popor erau, mai mari, Căci ei erau conducători, Drept căpitani și dregători.” အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească2 Căci și-au luat soții dintre fetele acestora, atât pentru ei, cât și pentru fiii lor, și au amestecat astfel neamul cel sfânt cu popoarele acestor țări. Cei dintâi care au fost necredincioși au fost chiar căpeteniile și dregătorii“. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20182 Ei și-au luat soții dintre fetele acestor popoare – atât pentru ei, cât și pentru fiii lor. Poporul sfânt s-a amestecat astfel cu popoarele țărilor din jur; și primii care nu și-au păstrat loialitatea (față de Iahve), au fost chiar conducătorii și administratorii noștri!” အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20202 Căci au luat [soții] dintre fiicele lor pentru ei și pentru fiii lor și au amestecat descendența sfântă cu popoarele țărilor; căpeteniile și guvernatorii au fost cei dintâi în această infidelitate”. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu2 Căci și-au luat neveste din fetele lor pentru ei și pentru fiii lor și au amestecat neamul sfânt cu popoarele țărilor acestora. Și căpeteniile și dregătorii au fost cei dintâi care au săvârșit păcatul acesta.” အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19312 căci au luat din fetele lor pentru ei înșiși și pentru fiii lor și au amestecat sămânța sfântă cu popoarele țărilor; și mâna mai marilor și a căpeteniilor a fost cea dintâi în necredincioșia aceasta. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Atunci, fiul lui Iehiel – Cari se numea Șecania Și dintre-ai lui Elam venea – În felu-acesta i-a vorbit Lui Ezra: „Am păcătuit Față de Domnul Cel pe care, Neamul lui Israel Îl are, Pentru că ne-am amestecat, Cu cei ce-n țară s-au aflat. Ne-am dus după femei străine, Iar ce-am făcut, nu este bine. Dar Israel nu a rămas, Fără nădejde-n acest ceas.
Fetele voastre, nu le dați, Fiilor lor și nu luați – Din ale lor fete – soții, Date pentru ai voștri fii. Să nu se uite-al Meu popor, La starea propășirii lor. În felu-acesta veți fi tari Și voi veți fi aceia cari, Doar roade bune-o să mâncați, Iar țara aveți s-o lăsați Urmașilor, drept moștenire, Pe veci s-o aibă-n stăpânire.”
Dacă se va-ntâmpla, cumva, Că mai rămâne cineva, Dintre locuitorii ei – Și-a zecea parte vor fi ei, Din rândul celor cari erau În țară și o locuiau – Și-aceștia fi-vor nimiciți, Fiind – de moarte – înghițiți. Dar după cum este păstrat Butucul, când este tăiat Un terebint sau un stejar, Poporul se va naște iar, Căci o sămânță sfântă are, Din rădăcină, a răsare.”
Iuda, și el – neîndoios – S-a arătat necredincios. Iată, în Iuda, printre voi – Și în Ierusalim apoi, Așa cum bine e știut – O urâciune s-a făcut, Fiindcă Iuda a spurcat Ceea ce fost-a închinat Doar Domnului – ce se vădește Precum că Domnul mult iubește – Luând pe fiica cea pe care Un dumnezeu străin o are.
Dar Dumnezeu nu este, oare, Acela Unul singur care Suflarea vieți-a pus în noi Și-n viață ne-a păstrat apoi? Și ce fel de cerință are Acela Unul singur, oare? Sămânță care te vădești Cum că dumnezeiască ești! Seama luați, neîndoios, Și nimenea, necredincios, Să nu-i fie soaței pe care, Din tinerețea lui o are!
Bărbatul cel necredincios, Sfințit este, neîndoios, Prin faptul că, nevasta lui E credincioasă, Domnului. La fel, e cu soția care Necredincioasă-i: și ea are A fi sfințită – dragii mei – Prin cel care-i bărbatul ei. Altfel, copiii voști’ – dragi frați – Ar fi, cu toții, necurați. Acum, însă – pentru părinți – Copiii voștri, toți, sunt sfinți.