Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Esdra 9:2 - Biblia în versuri 2014

2 Din alte neamuri, și-au luat Neveste și-au amestecat – În acest fel – neamul cel sfânt, Cu altele, de pe pământ. Iar cei care s-au dovedit Primii care au săvârșit Acest păcat, au fost cei cari Peste popor erau, mai mari, Căci ei erau conducători, Drept căpitani și dregători.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

2 Căci și-au luat soții dintre fetele acestora, atât pentru ei, cât și pentru fiii lor, și au amestecat astfel neamul cel sfânt cu popoarele acestor țări. Cei dintâi care au fost necredincioși au fost chiar căpeteniile și dregătorii“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Ei și-au luat soții dintre fetele acestor popoare – atât pentru ei, cât și pentru fiii lor. Poporul sfânt s-a amestecat astfel cu popoarele țărilor din jur; și primii care nu și-au păstrat loialitatea (față de Iahve), au fost chiar conducătorii și administratorii noștri!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Căci au luat [soții] dintre fiicele lor pentru ei și pentru fiii lor și au amestecat descendența sfântă cu popoarele țărilor; căpeteniile și guvernatorii au fost cei dintâi în această infidelitate”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Căci și-au luat neveste din fetele lor pentru ei și pentru fiii lor și au amestecat neamul sfânt cu popoarele țărilor acestora. Și căpeteniile și dregătorii au fost cei dintâi care au săvârșit păcatul acesta.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 căci au luat din fetele lor pentru ei înșiși și pentru fiii lor și au amestecat sămânța sfântă cu popoarele țărilor; și mâna mai marilor și a căpeteniilor a fost cea dintâi în necredincioșia aceasta.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Esdra 9:2
24 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Ai Domnului fii au văzut Că fetele oamenilor Frumoase sunt. În gândul lor, S-au hotărât și au plecat Și de neveste au luat, Pe cele care le-au plăcut.


Femei străine, Solomon – Afară de-a lui Faraon Copilă – a mai îndrăgit. Cele pe care le-a iubit, Sidoniene se vădeau; Hetite altele erau; Unele fost-au Edomite, Sau din Moab, ori Amonite.


Atunci, fiul lui Iehiel – Cari se numea Șecania Și dintre-ai lui Elam venea – În felu-acesta i-a vorbit Lui Ezra: „Am păcătuit Față de Domnul Cel pe care, Neamul lui Israel Îl are, Pentru că ne-am amestecat, Cu cei ce-n țară s-au aflat. Ne-am dus după femei străine, Iar ce-am făcut, nu este bine. Dar Israel nu a rămas, Fără nădejde-n acest ceas.


Fetele voastre, nu le dați, Fiilor lor și nu luați – Din ale lor fete – soții, Date pentru ai voștri fii. Să nu se uite-al Meu popor, La starea propășirii lor. În felu-acesta veți fi tari Și voi veți fi aceia cari, Doar roade bune-o să mâncați, Iar țara aveți s-o lăsați Urmașilor, drept moștenire, Pe veci s-o aibă-n stăpânire.”


E cuvenit ca să călcăm Porunca Ta și să cătăm, Cu cei pe care îi găsim În țară, să ne încuscrim? N-ar izbucni a Ta mânie? Ea, peste noi, n-are să vie? Nu va fi oare, nimicită Și rămășița izbăvită Care acum, ajuns-a iară, Să se întoarcă-n a sa țară?


Am mers atunci și i-am mustrat Pe oamenii din Iuda, cari Se dovedeau a fi mai mari, Zicându-le astfel, apoi: „De ce faceți, acest rău, voi? Prin ce-ați făcut, oare, nu știți, Sabatul, că îl pângăriți?


Unul din fiii ce-i avea Cel cari, Ioiada, se numea – Fiul lui Eliașib, cel care Era, pe-atunci, preotul mere – A fost, de ginere, luat De Horonitul Sambalat. Îndată, eu am poruncit Să fie – grabnic – izgonit.


Astfel, o să Îmi fiți – voi toți – O-mpărăție de preoți. Voi o să-Mi fiți neamul Meu sfânt, Cum alte neamuri nu mai sânt.” Deci să vorbești în acest fel, Copiilor lui Israel.”


Să Îmi fiți sfinți. Să nu mâncați Din carnea ce o s-o aflați Pe câmp, de fiare sfâșiată. Ea trebuie-a fi aruncată. Luați-o, cu-ale voastre mâini, Și aruncați-o-apoi, la câini.”


Să vă feriți ca nu cumva, Soții, să ieie cineva Pentru-ai lui fii, din neamul lor – Din fiicele altui popor – Căci ele pot să îi târască Pe-ai voștri fii, să săvârșească Și ei curvii, asemeni lor, În fața dumnezeilor Pe care ele îi cinstesc!


Dacă se va-ntâmpla, cumva, Că mai rămâne cineva, Dintre locuitorii ei – Și-a zecea parte vor fi ei, Din rândul celor cari erau În țară și o locuiau – Și-aceștia fi-vor nimiciți, Fiind – de moarte – înghițiți. Dar după cum este păstrat Butucul, când este tăiat Un terebint sau un stejar, Poporul se va naște iar, Căci o sămânță sfântă are, Din rădăcină, a răsare.”


El, astfel, o să se ferească, Sămânța, să își necinstească În mijlocul poporului, Căci Eu sunt Dumnezeul lui, Pe care, preotu-L slujește – Sunt Domnul care îl sfințește.”


Iuda, și el – neîndoios – S-a arătat necredincios. Iată, în Iuda, printre voi – Și în Ierusalim apoi, Așa cum bine e știut – O urâciune s-a făcut, Fiindcă Iuda a spurcat Ceea ce fost-a închinat Doar Domnului – ce se vădește Precum că Domnul mult iubește – Luând pe fiica cea pe care Un dumnezeu străin o are.


Dar Dumnezeu nu este, oare, Acela Unul singur care Suflarea vieți-a pus în noi Și-n viață ne-a păstrat apoi? Și ce fel de cerință are Acela Unul singur, oare? Sămânță care te vădești Cum că dumnezeiască ești! Seama luați, neîndoios, Și nimenea, necredincios, Să nu-i fie soaței pe care, Din tinerețea lui o are!


Bărbatul cel necredincios, Sfințit este, neîndoios, Prin faptul că, nevasta lui E credincioasă, Domnului. La fel, e cu soția care Necredincioasă-i: și ea are A fi sfințită – dragii mei – Prin cel care-i bărbatul ei. Altfel, copiii voști’ – dragi frați – Ar fi, cu toții, necurați. Acum, însă – pentru părinți – Copiii voștri, toți, sunt sfinți.


„La jug, să nu vă înjugați, Cu cei necredincioși, dragi frați. Ce legături pot să se lege, Între cei cari sunt făr’ de lege, Și cei ce sunt neprihăniți? Sau, oare, cum vă-nchipuiți Că întunericul se-adună, Stând, cu lumina, împreună?


Voi, pentru Domnul, pe pământ, Alcătuiți un popor sfânt, Ales de către Dumnezeu, Pentru a fi al Lui, mereu.


„Voi, pentru Domnul, pe pământ Alcătuiți un popor sfânt. Pe-al vostru neam, El l-a ales. Dintre popoare v-a cules Și-apoi, deoparte, ați fost puși Și-n astă țară-ați fost aduși.


Ei au venit la Rubeniți, La întreg neamul de Gadiți Și la ceea ce mai rămase Din seminția lui Manase, Și-n felu-acesta au vorbit, Atuncea când i-au întâlnit:


Dacă de El vă depărtați Și dacă vă apropiați De neamurile care sânt Aflate pe al vost’ pământ, Dacă cu ele vă uniți Căsătorindu-vă, să știți


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ