7 Când Artaxerxe împlinea Ani șapte de când stăpânea, Plecară mulți Israeliți, Cu ai lor preoți și Leviți, Cu slujitorii Templului, Apoi cu ușierii lui Și cu cei care s-au vădit Drept cântăreți. Ei au pornit, În grabă, și s-au îndreptat Către Ierusalim, de-ndat’.
7 Unii dintre fiii lui Israel, dintre preoți, dintre leviți, dintre cântăreți, dintre portari și dintre slujitorii de la Templu au plecat și ei spre Ierusalim în al șaptelea an al împăratului Artaxerxes.
7 Unii dintre israelieni, dintre preoți, dintre leviți, dintre cântăreți, dintre portari și dintre slujitorii templului, au venit împreună cu el la Ierusalim în al șaptelea an al guvernării regelui Artaxerxes.
7 [Mulți] dintre fiii lui Israél, dintre preoți și dintre levíți, dintre cântăreți, dintre ușieri și dintre cei dăruiți [templului] au venit la Ierusalím în anul al șaptelea al regelui Artaxérxes.
7 Mulți din copiii lui Israel, din preoți și din leviți, din cântăreți, din ușieri și din slujitorii Templului au venit și ei la Ierusalim în al șaptelea an al împăratului Artaxerxe.
7 Și un număr dintre copiii lui Israel și dintre preoți și leviți și cântăreți și ușieri și netinimi s‐au suit la Ierusalim în anul al șaptelea al lui Artaxerxe, împăratul.
Astfel, Iudeii isprăviră Casa, așa cum prorociră Hagai, cu Zaharia care, Pe Ido, drept părinte-l are. După porunca Domnului, Ei isprăviră Casa Lui, Făcând precum a poruncit Și Cir – atunci când a domnit – Și Artaxerxe – când ședea Ca împărat, în Persia – Precum și Dariu, când a stat, Pe scaunul de împărat.
Vă facem cunoscut, să știți Că peste preoți și Leviți Sau ușieri și cântăreți, Să puneți biruri, nu puteți. Nici dări, nici vamă – negreșit – Să puneți nu e-ngăduit, Pe slujitorii Templului, Aflați în slujba Domnului.
A cincea lună se-mplinea, Iar anu-a fost al șaptelea, De când ajunse ca să fie Pus Artaxerxe, la domnie. În acel timp, Ezra pornise Și la Ierusalim, venise.
Istoria lui Neemia, Feciorul lui Hacalia. Povestea ce am scris-o eu, Începe în luna Chișleu. În anul douăzeci eram, Iar când la Susa mă aflam – În capitală – a venit
Cealaltă parte de popor, Cu cetele preoților, Cu cei care erau Leviți, Cu ușierii rânduiți, Cu cei cari cântăreți erau, Precum și cei care slujeau La Templu – și aveau cu ei, Alăturea, pe toți acei Cari, de străini, s-au despărțit Ca să urmeze, negreșit, Legea pe care Dumnezeu Ceruse-a o păzi mereu – Cu soațe, fiice și feciori, Cu cei ce sunt cunoscători – Căci pricepuți s-au dovedit –
Iată dar, ceata de preoți, Precum și pe Leviții toți, Cari s-au întors în Israel, Pe vremea lui Zorobabel Și Iosua, când – din robie – Ei au scăpat, precum se știe. Zorobabel este cel care, Pe Șaltiel, părinte-l are. Primul, Seraia a venit, Fiind de Ezra însoțit Și-asemenea de Ieremia,
Când Artaxerxe împlinea Ani douăzeci de când domnea, Eram paharnic așezat În slujbă, pentru împărat. În șirul lunilor din an, Se potrivea luna Nisan. Vinu-n pahare, eu l-am pus Și împăratului l-am dus. De câte ori vin îi duceam, În față-i, trist, nu m-arătam; Însă atuncea, m-a zărit Și-a înțeles că sunt mâhnit.