Esdra 7:6 - Biblia în versuri 20146 Ezra, din Babilon, venise. În Legea ce o dăruise Domnul lui Moise, s-a vădit Că este foarte iscusit. El fost-a însoțit, mereu, De către Domnul Dumnezeu. De-aceea, el a căpătat Tot ce-a cerut, de la-mpărat. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească6 Acest Ezra a plecat din Babilon. El era un cărturar priceput în Legea lui Moise, dată de Domnul, Dumnezeul lui Israel. Și, pentru că mâna Domnului, Dumnezeul său, era peste el, împăratul i-a dat tot ce ceruse. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20186 Acest Ezra a venit din Babilon. El era un erudit în legea care a fost dată de Dumnezeu lui Israel numit Iahve prin intermediul lui Moise. Și pentru că mâna Dumnezeului lui care se numește Iahve îl susținea, regele i-a dat (lui Ezra) tot ce îi ceruse. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20206 el, Ésdra, a venit din Babilón. Era un scrib priceput în legea lui Moise, pe care o dăduse Domnul Dumnezeul lui Israél. Regele i-a dat – pentru că mâna Domnului Dumnezeului său era deasupra lui – tot ceea ce a dorit. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu6 Acest Ezra a venit din Babilon: era un cărturar iscusit în Legea lui Moise, dată de Domnul Dumnezeul lui Israel. Și, fiindcă mâna Domnului Dumnezeului său era peste el, împăratul i-a dat tot ce ceruse. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19316 acest Ezra s‐a suit din Babilon: el era cărturar iscusit în legea lui Moise, pe care o dăduse Domnul Dumnezeul lui Israel. Și împăratul i‐a împlinit toată cererea, căci mâna Domnului Dumnezeului său era peste el. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Să fie binecuvântat Domnul, care a îndreptat, Asupra mea, bunăvoința – Și-asemenea – îngăduința Din partea împăratului, Apoi și-a sfetnicilor lui, Precum și-a tuturor cei cari, În a lui țară, sunt mai mari! Eu, Ezra, întărit mereu, De către-al nostru Dumnezeu, Pe căpeteniile care Neamul lui Israel le are, Le-am adunat, ca să pornim, Cu toții, spre Ierusalim.
Ai săi frați ce l-au însoțit, Au fost: Șemaia, Azarel, Maai, Iuda, Nataneel, Hanani-apoi și Ghilalai, Iar ultimul e Milalai. Cu instrumente ei erau, Din care ne-ncetat cântau. Aceste instrumente, toate, De către David sunt lucrate, Căci el fusese, tot mereu, Un om plăcut lui Dumnezeu. Ezra – cari preot era, dar Se dovedea și cărturar – Fusese pus conducător Și sta în fruntea cetelor.
Dacă măria-ta va vrea, Altă scrisoare să îmi dea Către Asaf cari, păzitor, Se află, al pădurilor Ce aparțin de împărat, Atuncea eu voi fi luat Lemne din care – mai apoi – Grinzi, pentru casă, face-voi Și porți care au să se puie La zidul de la cetățuie.” În urmă, eu am căpătat Scrisorile de la-mpărat, Pentru că Domnul Dumnezeu, Cu mine, fost-a, tot mereu.
În vremea când se potrivea Luna a șaptea că-ncepea, În ale lor cetăți ședeau Cei cari din Israel erau. Apoi, cu toți se adunară Și la Ierusalim plecară. În fața porții apelor, S-a adunat acel popor Și-apoi pe Ezra l-a chemat Căci să citească, l-a rugat, Legea, de Dumnezeu lăsată, Care prin Moise a fost dată.
Un jilț de lemn a fost adus Și pe-o ‘nălțime a fost pus. Ezra, pe jilț, s-a așezat. Cei cari în dreapta lui au stat, Au fost: Șema, cu Hilchia, Cu Urie, Matitia, Cu Anania și-n sfârșit, Maaseia. Cei ce-au venit Și-au stat la stânga, lângă el, Au fost: Pedaia, Mișael, Cu Hașbadana, Malchia, Cu Meșulam de-asemenea, Cu Zaharia negreșit Și cu Hașum într-un sfârșit.
Apoi, Neemia – cel care, Rangul de dregător îl are – Ezra – cari preot era, dar Se dovedea și cărturar – Și cu Leviții au vorbit Poporului și-au glăsuit: „Ziua aceasta, minunată, Lui Dumnezeu Îi e-nchinată. Acuma voi, atenți să fiți! Nu plângeți și nu vă bociți!” Poporu-ntreg se tânguia, Când slova Legii se citea.
De ce, pe nimeni n-am găsit, Atuncea când Eu am venit? Și pentru ce, când am strigat, Nu Mi-a răspuns nimeni, de-ntat’? Prea scurtă Îmi e mâna oare – Acum – pentru răscumpărare? Putere, oare, nu găsesc, Spre a putea să izbăvesc? Iată, doar cu a Mea mustrare, Eu pot seca apa din mare; Din râuri, pot face pustie, Iar peștii lor, stricați, să fie, Din lipsa apei! Eu îmbrac