Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Esdra 7:6 - Biblia în versuri 2014

6 Ezra, din Babilon, venise. În Legea ce o dăruise Domnul lui Moise, s-a vădit Că este foarte iscusit. El fost-a însoțit, mereu, De către Domnul Dumnezeu. De-aceea, el a căpătat Tot ce-a cerut, de la-mpărat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

6 Acest Ezra a plecat din Babilon. El era un cărturar priceput în Legea lui Moise, dată de Domnul, Dumnezeul lui Israel. Și, pentru că mâna Domnului, Dumnezeul său, era peste el, împăratul i-a dat tot ce ceruse.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Acest Ezra a venit din Babilon. El era un erudit în legea care a fost dată de Dumnezeu lui Israel numit Iahve prin intermediul lui Moise. Și pentru că mâna Dumnezeului lui care se numește Iahve îl susținea, regele i-a dat (lui Ezra) tot ce îi ceruse.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 el, Ésdra, a venit din Babilón. Era un scrib priceput în legea lui Moise, pe care o dăduse Domnul Dumnezeul lui Israél. Regele i-a dat – pentru că mâna Domnului Dumnezeului său era deasupra lui – tot ceea ce a dorit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Acest Ezra a venit din Babilon: era un cărturar iscusit în Legea lui Moise, dată de Domnul Dumnezeul lui Israel. Și, fiindcă mâna Domnului Dumnezeului său era peste el, împăratul i-a dat tot ce ceruse.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 acest Ezra s‐a suit din Babilon: el era cărturar iscusit în legea lui Moise, pe care o dăduse Domnul Dumnezeul lui Israel. Și împăratul i‐a împlinit toată cererea, căci mâna Domnului Dumnezeului său era peste el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Esdra 7:6
40 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

De-acum, ești „Israel” numit. Numele-acesta, l-ai primit Când tu, cu Domnul, ai luptat, Cu oamenii, și-ai câștigat! Iată ce nume ți-am dat eu: „Cel ce-a luptat cu Dumnezeu.”


Dar Domnul Însuși le-a purtat De grijă-atunci, bătrânilor Din al lui Israel popor. Astfel, ei nu s-au învoit Ca lucrul să îl fi oprit, Ci să lucreze, i-au lăsat, Pe cei care s-au apucat, Până când vor avea să-i scrie Lui Dariu și aveau să vie Poruncile din partea lui, Asupra sorții lucrului.


Astfel, acel întreg popor, Serbările azimilor, O săptămână le-au ținut Și bucurie au avut, Pentru că Domnul îl făcuse Pe împăratul ce-l avuse Asiria, să sprijinească Lucrarea și să isprăvească Zidirea Casei cea pe care, Domnul lui Israel o are.


Eu, Artaxerxe, așezat Pe scaunul de împărat, Porunci trimis-am tuturor – Adică visteriilor De dincolo de Râu – să știe Că Ezra are ca să vie, Curând, în a lui Iuda țară, Și să-i dea tot ce o să ceară.


Să fie binecuvântat Domnul, care a îndreptat, Asupra mea, bunăvoința – Și-asemenea – îngăduința Din partea împăratului, Apoi și-a sfetnicilor lui, Precum și-a tuturor cei cari, În a lui țară, sunt mai mari! Eu, Ezra, întărit mereu, De către-al nostru Dumnezeu, Pe căpeteniile care Neamul lui Israel le are, Le-am adunat, ca să pornim, Cu toții, spre Ierusalim.


Și al lui Abișua, dar Și al lui Fineas, Eleazar, Și-al lui Aron – într-un sfârșit – Cari mare preot s-a vădit.


Când luna-ntâia începea – Fiind întâia zi din ea – Ezra, din Babilon, ieșise Și spre Ierusalim pornise. A cincea lună începea – Fiind întâia zi din ea – Când Ezra, drumul, și-l sfârșise, Căci la Ierusalim sosise. El fost-a însoțit, mereu, De către Domnul Dumnezeu.


Iată-i acum, pe-aceia cari, Peste familii sunt mai mari, Care – cu mine – au plecat Din Babilon, când împărat Fusese Artaxerxe, pus.


Prin bunătatea cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Pe Serebia l-am primit Cari om cu minte s-a vădit. Fiul lui Mahli se vădea, Lui Levi și de-asemenea Era fiu al lui Israel. Atuncea, au venit cu el – În tabără – și alți bărbați: De toți sunt optsprezece frați.


Eu, de rușine, n-am putut, O oaste ca să fi cerut De la-mpărat, ca să ne fie Drept pavăză-n călătorie, Căci împăratului, chiar eu I-am spus: „Mâna lui Dumnezeu Îl ocrotește pe cel care Îl caută fără-ncetare, Însă mânia Lui lovește În cel care Îl părăsește.


În luna-ntâia începea A doisprezecea zi din ea, Atuncea când am părăsit Râul Ahava și-am pornit Către Ierusalim. Mereu, Cu noi fusese Dumnezeu. De toți vrăjmașii ne-a păzit, Iar relele ne-au ocolit, Căci piedici n-am întâmpinat Cât timp, pe drum, noi ne-am aflat.


Oameni-acești au viețuit Pe vremea-n care a trăit Și Ioiachim, acela care Pe Iosua, drept tată-l are Și pe Țadoc. Atunci când toate Acestea fost-au întâmplate, Neemia – peste popor – Ajunse-a fi pus dregător, Iar Ezra preot era, dar Se dovedea și cărturar.


Ai săi frați ce l-au însoțit, Au fost: Șemaia, Azarel, Maai, Iuda, Nataneel, Hanani-apoi și Ghilalai, Iar ultimul e Milalai. Cu instrumente ei erau, Din care ne-ncetat cântau. Aceste instrumente, toate, De către David sunt lucrate, Căci el fusese, tot mereu, Un om plăcut lui Dumnezeu. Ezra – cari preot era, dar Se dovedea și cărturar – Fusese pus conducător Și sta în fruntea cetelor.


După aceea, m-am sculat, În miez de noapte, și-am plecat Fără a spune nimănui, Ce a pus Domnul cerului În a mea inimă, ca eu Să fac, pentru poporul meu, Și-apoi pentru cetatea care, Ierusalim, drept nume, are. Singur în noapte, eu eram, Cu vita ce o călăream.


Apoi, eu le-am istorisit Cum Dumnezeu m-a însoțit Și felu-n care-a cuvântat Însuși al nostru împărat. Ei au răspuns: „Hai să pornim, Ierusalimul, să-l zidim!” Când hotărârea fu luată, Toți se-ntăriră, de îndată.


Dacă măria-ta va vrea, Altă scrisoare să îmi dea Către Asaf cari, păzitor, Se află, al pădurilor Ce aparțin de împărat, Atuncea eu voi fi luat Lemne din care – mai apoi – Grinzi, pentru casă, face-voi Și porți care au să se puie La zidul de la cetățuie.” În urmă, eu am căpătat Scrisorile de la-mpărat, Pentru că Domnul Dumnezeu, Cu mine, fost-a, tot mereu.


Vrăjmașii au aflat că noi Știm tot ceea ce-au pregătit, Iar Dumnezeu le-a nimicit Planul făcut. Atuncea, noi Mers-am la lucru, înapoi, Să facem zidul, la cetate.


În vremea când se potrivea Luna a șaptea că-ncepea, În ale lor cetăți ședeau Cei cari din Israel erau. Apoi, cu toți se adunară Și la Ierusalim plecară. În fața porții apelor, S-a adunat acel popor Și-apoi pe Ezra l-a chemat Căci să citească, l-a rugat, Legea, de Dumnezeu lăsată, Care prin Moise a fost dată.


A doua zi, aceia cari, Peste familii sunt mai mari, Cu tot soborul de preoți, Precum și cu Leviții toți, La Ezra-au mers, să le vorbească Și Legea să le-o tâlcuiască.


Un jilț de lemn a fost adus Și pe-o ‘nălțime a fost pus. Ezra, pe jilț, s-a așezat. Cei cari în dreapta lui au stat, Au fost: Șema, cu Hilchia, Cu Urie, Matitia, Cu Anania și-n sfârșit, Maaseia. Cei ce-au venit Și-au stat la stânga, lângă el, Au fost: Pedaia, Mișael, Cu Hașbadana, Malchia, Cu Meșulam de-asemenea, Cu Zaharia negreșit Și cu Hașum într-un sfârșit.


Apoi, Neemia – cel care, Rangul de dregător îl are – Ezra – cari preot era, dar Se dovedea și cărturar – Și cu Leviții au vorbit Poporului și-au glăsuit: „Ziua aceasta, minunată, Lui Dumnezeu Îi e-nchinată. Acuma voi, atenți să fiți! Nu plângeți și nu vă bociți!” Poporu-ntreg se tânguia, Când slova Legii se citea.


Când la Sinai Tu ai venit, Din înălțimea cerului, Tu ai vorbit poporului. Atuncea lui, porunci i-ai dat Și dreapta Lege i-ai lăsat. Învățături i-au mai fost date Și rânduieli ce-s minunate.


Fă Doamne, de a fi știut Că Tu ești Cel care-a făcut Lucrul acesta, printre cei Ce se vădesc dușmani ai mei!


Lui Iacov, i-a descoperit Cuvântul Său. A dăruit Legi și porunci, lui Israel.


Iată cuvinte minunate Ce sunt de farmec încărcate. În inimă îmi clocotesc, Făcându-mă ca să vorbesc: „Lucrarea mea s-a înălțat Spre laudă, pentru-mpărat!” Ca pana unui scriitor – Deprins cu jocul vorbelor – Ce iscusință a vădit, Să-mi fie limba, negreșit!


Atunci, aproape ne vom ține Și nu ne-om depărta de Tine. Înviorează-ne Și-apoi, Îți vom chema Numele noi.


Tu recunoaște-L, fiul meu, Veșnic, pe Bunul Dumnezeu, Iar El te va călăuzi Și calea ți-o va netezi.


De ce, pe nimeni n-am găsit, Atuncea când Eu am venit? Și pentru ce, când am strigat, Nu Mi-a răspuns nimeni, de-ntat’? Prea scurtă Îmi e mâna oare – Acum – pentru răscumpărare? Putere, oare, nu găsesc, Spre a putea să izbăvesc? Iată, doar cu a Mea mustrare, Eu pot seca apa din mare; Din râuri, pot face pustie, Iar peștii lor, stricați, să fie, Din lipsa apei! Eu îmbrac


Nu-i scurtă mâna Domnului, Spre-a mântui. Urechea Lui Nu poate să fi asurzit Și să nu ne fi auzit.


„Cum de puteți să ziceți voi, „E Legea Domnului cu noi Și înțelepți ne-am arătat!”?” „De-aceea, cu adevărat, ‘Geaba la lucru o să iasă Pana aceea mincinoasă, A cărturarilor deștepți.


Iisus continuă: „Eu voi Asemăna pe acel care A-nvățat totul cu răbdare – Ce trebuie ca să se știe Despre acea Împărăție A cerului – cu-n gospodar Care va scoate, așadar, Din visterie, lucruri noi Și, de-o potrivă, vechi, apoi.”


A zis: „Ai voștri cărturari Și Fariseii sunt cei cari Pe al lui Moise scaun stau. Pentru că ei putere au,


Că toți trebuie învățați De a păzi ce-am poruncit, Și de-a-mplini ce-i de-mplinit. Să nu vă temeți în nevoi! În toate zilele-s cu voi: Acum, în anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”


Unde e înțeleptul dar? Unde e cel ce-i cărturar? Sau unde-i vorbărețul, oare, Pe care, acest veac îl are? Înțelepciunea dovedită De lume, nu a fost prostită, Necontenit – vă întreb eu – De către Domnul Dumnezeu?


„Vă spun, acuma, tuturor – Ca să cunoașteți, fraților – Că Evanghelia ce-ați primit-o – Pe cari am propovăduit-o Și-n care voi ați și rămas Până în cel din urmă ceas –


„Dacă ai să asculți, mereu, De al tău Domn și Dumnezeu Și-ai să-mplinești, necontenit, Poruncile ce le-ai primit, Astăzi, din partea Lui, în toate, Tu vei avea întâietate, Între popoarele cari sânt Pe fața-ntregului pământ.


Legi și porunci, v-am învățat, Pe care Domnul mi le-a dat. Acum, voi trebuie să știți Ca, tot mereu, să le-mpliniți, În țara-n care-o să intrați, În stăpânire s-o luați.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ