Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Esdra 7:27 - Biblia în versuri 2014

27 Să binecuvântăm, mereu, Pe-al nostru Domn și Dumnezeu, Acela care a lucrat La inimă, la împărat, Spre a slăvi Casa pe care Domnu-n Ierusalim o are!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

27 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul strămoșilor noștri, Care a mișcat inima împăratului să onoreze Casa Domnului, care este în Ierusalim,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Să fie binecuvântat Dumnezeul strămoșilor noștri care se numește Iahve – Cel care a pus în inima regelui dorința să onoreze casa lui Dumnezeu din Ierusalim.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 Binecuvântat este Domnul Dumnezeul părinților noștri care a pus în inima regelui să înfrumusețeze casa Domnului care este în Ierusalím!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul părinților noștri, care a pregătit inima împăratului ca să slăvească astfel Casa Domnului la Ierusalim

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

27 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul părinților noștri, care a pus una ca aceasta în inima împăratului, ca să înfrumusețeze casa Domnului care este la Ierusalim;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Esdra 7:27
16 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Când Ezechia și cei cari Peste popor erau mai mari Grămezile le-au observat, Poporu-au binecuvântat.


Astfel, acel întreg popor, Serbările azimilor, O săptămână le-au ținut Și bucurie au avut, Pentru că Domnul îl făcuse Pe împăratul ce-l avuse Asiria, să sprijinească Lucrarea și să isprăvească Zidirea Casei cea pe care, Domnul lui Israel o are.


După aceea, m-am sculat, În miez de noapte, și-am plecat Fără a spune nimănui, Ce a pus Domnul cerului În a mea inimă, ca eu Să fac, pentru poporul meu, Și-apoi pentru cetatea care, Ierusalim, drept nume, are. Singur în noapte, eu eram, Cu vita ce o călăream.


Dacă măria-ta va vrea, Altă scrisoare să îmi dea Către Asaf cari, păzitor, Se află, al pădurilor Ce aparțin de împărat, Atuncea eu voi fi luat Lemne din care – mai apoi – Grinzi, pentru casă, face-voi Și porți care au să se puie La zidul de la cetățuie.” În urmă, eu am căpătat Scrisorile de la-mpărat, Pentru că Domnul Dumnezeu, Cu mine, fost-a, tot mereu.


După aceea, Dumnezeu A așezat în gândul meu, Îndemnul de a număra Întreg poporul cari era Cu mine. M-am îmbărbătat Și-apoi o carte am aflat, Cu spița neamului celor Care, întâi, în țara lor, Se-ntoarseră din grea robie. În carte, în acest fel, scrie:


Moise a zis: „Să stabilești Ziua în care te gândești Că aș putea ca să plec eu, Spre a-L ruga pe Dumnezeu Să depărteze mai apoi, Valul de broaște, de la voi. Ele au să vă părăsească Și nu au să se mai găsească Decât în râu. Acum, să-mi spui: Când să mă rog eu, Domnului?”


E inima-mpăratului Un râu, în mâna Domnului, Pe care El îl va lăsa Să curgă, după voia Sa.


Slava cari în Liban e-aflată, Ție are să-ți fie dată. Veni-vor ai lui chiparoși, Precum și ulmii cei frumoși, Cu merișorul negreșit (Cari „cimișir” mai e numit), Căci împreună-au să voiască, Al Meu loc să-l împodobească, Pentru că Eu Îmi proslăvesc Locul în care-Mi odihnesc


Căci iată, neamul ne-a iubit Și sinagogă ne-a zidit.”


„Să fie mulțumiri, mereu, Aduse, pentru Dumnezeu, Care, în Tit, a pus apoi, Aceeași râvnă, pentru voi.


O bucurie am avut, În Domnu-atunci când am văzut, Precum că voi ați reușit – Față de mine – în sfârșit, Simțirile – dragii mei frați – S-ajungeți ca să le schimbați. Ăst lucru, voi, de mult, l-ați vrut, Însă, prilej, nu ați avut.


S-a spus în felu-acesta: „Iată, Ce zice Domnul Dumnezeu: „Acesta-i legământul Meu, Pe care, Eu doresc, cu ei, În acea vreme, să-l închei: Voi pune-n inimile lor, Legile Mele – tuturor, În minte, am să le înscriu, În vremile de mai târziu”,


Dar, am să fac, încă odat’, Un legământ, cu casa care, Poporul Israel o are. Legile Mele au să fie În mintea lor și le voi scrie, În inimile tuturor. În urmă, Dumnezeul lor, Eu am să fiu apoi, mereu, Iar ei vor fi poporul Meu.


Oricare lucru bun, primit, Oricare dar desăvârșit, Pe care noi l-am căpătat, Numai de sus, ne este dat. Toate acestea, fraților, Părintele luminilor Ni le-a trimis. Nici o schimbare Și nici o umbră de mutare – În El – nicicând, nu s-a văzut.


Căci Dumnezeul Cel de sus, În a lor inimă a pus Gândul de a se fi-nvoit – După un plan, de El gătit – Ca fiarei, să îi dăruiască Puterea lor, împărătească, Până când fi-vor împlinite Cuvintele ce-au fost vestite, De Dumnezeu. Femeia care –


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ