Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Esdra 7:10 - Biblia în versuri 2014

10 Când la Ierusalim s-a dus Ezra, în inimă, și-a pus Să îl învețe, pe popor, Poruncile Domnului lor, Așezând Legea Domnului, În mijlocul neamului lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

10 Căci Ezra se hotărâse în inima lui să cerceteze Legea Domnului, s-o împlinească și să-i învețe pe cei din Israel poruncile și decretele ei.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Ezra decisese în inima lui să studieze legea lui Iahve, să o pună în aplicare și să învețe oamenii poporului Israel poruncile și deciziile ei.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Căci Ésdra își îndreptase inima să caute și să împlinească legea Domnului și să învețe în Israél hotărârile și judecățile [sale].

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Căci Ezra își pusese inima să adâncească și să împlinească Legea Domnului și să învețe pe oameni în mijlocul lui Israel legile și poruncile.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Căci Ezra își pusese inima să caute legea Domnului și s‐o facă și să învețe în Israel așezămintele și judecățile.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Esdra 7:10
30 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Iată ce rugăminte am Azi, Dumnezeu al lui Avram, Al lui Isac precum la fel Ești Domn și al lui Israel: Pornirile poporului Cari azi sunt în inima lui, Să le faci, Doamne, ca să ție De-acum și până-n veșnicie. Gândul cel bun să îl sporești Și inima să-i întărești Ăstui popor, mereu, în Tine, Și pe a Ta cale îl ține.


Dar Roboam, cât a trăit, Doar lucruri rele-a săvârșit, Căci nu L-a căutat, mereu, Pe-al lui Israel Dumnezeu.


El a mai zis: „Însă, văd bine Că ai și ceva bun în tine, Pentru că ai zvârlit afară, Toți idolii aflați în țară Și ți-ai pus inima, mereu, Să-L caute, pe Dumnezeu.”


Și-n timpu-acela, Ezechia, Să le vorbească, a dorit, Leviților ce-au dovedit Pricepere în ce făceau, Pe Dumnezeu, când Îl slujeau. Din dobitoacele jertfite În șapte zile împlinite, Întreg poporul a mâncat, Iar Domnului I-au închinat – În urmă – jertfe cu menire De jertfe pentru mulțumire, Cântând și lăudând mereu, Pe-al lui Israel Dumnezeu.


Iată dar, ceea ce a scris Chiar Artaxerxe, când trimis Fusese Ezra-n Israel. Scrisoarea lui suna astfel:


Tu, Ezra, ai să rânduiești – Cu-nțelepciunea ce-o vădești Din partea Celui cari, mereu, E-adevăratul Dumnezeu – În urmă, niște dregători. Vei pune și judecători, Cari dincolo de Râu, să fie. Aceștia trebuie să știe Să judece poporu-n toate Și să-mpărțească-apoi dreptate, Cum cere Legea Domnului. Fă cunoscută Legea Lui, La toți cei care se vădesc Că-n neștiință se găsesc.


Ezra, din Babilon, venise. În Legea ce o dăruise Domnul lui Moise, s-a vădit Că este foarte iscusit. El fost-a însoțit, mereu, De către Domnul Dumnezeu. De-aceea, el a căpătat Tot ce-a cerut, de la-mpărat.


Te sfătuiesc, spre Dumnezeu, Să-ți îndrepți inima. Aici, Tu, mâinile, să îți ridici


Doar în Legea Domnului – Bucuria, și gândește, Ne-ncetat, la Legea lui.


Tu, rugăciunile rostite De cei aflați în suferință, Le-asculți mereu, cu-ngăduință. Din cerul Tău, spre ei, privești Și-n inimă îi întărești. Îți pleci urechea către ei,


Inima-mi pun să împlinească Orânduirea Ta cerească Întotdeauna, negreșit, De-acum și până la sfârșit.


În locuri largi voi umbla eu, Căci am să caut, pe-a mea cale, Să împlinesc legile Tale.


Iată că legea Domnului Se-arată-a fi desăvârșită, Căci numai ea este menită Ca ne-ncetat să ne vegheze Și suflete să-nvioreze. Mărturisirea ce-a fost dată De Domnul este-adevărată, Și-nțelepciune dă, ușor, Omului cel neștiutor.


Tare mi-e inima, mereu, În al meu Domn și Dumnezeu. Din instrumente am să-I cânt, Cât voi trăi pe-acest pământ.


Iată că preotu-i cel care Știința-n paza lui o are. De-aceea, doar din a lui gură, Mereu, se-așteaptă-nvățătură, Căci el este un sol pe care Domnul oștirilor îl are.


Acela care îndrăznește Și numai o poruncă strică – Doar una, chiar de-i cea mai mică – Și-apoi greșit va da povețe Celor ce-s dornici să învețe, În ceruri, mic va fi chemat. Dar Eu vă spun adevărat, Că-n ceruri sunt chemați drept mari, Acei ce le-au păzit și cari, Pe alții, drept i-au învățat Și la veghere-au îndemnat.


De-aceea, orice om cuminte, Ce-a auzit aste cuvinte Și le-a făcut, e-asemănat Cu-acela care și-a durat O casă, colo sus, pe stâncă.


Când știți aceste lucruri voi – Și le veți împlini apoi – Doar un cuvânt mai am a zice: De voi, atunci, va fi ferice.”


Întâia-mi carte, Teofile, Vorbitu-ți-a-n ale ei file, De tot ceea ce a făcut Iisus, chiar cum a început Când a pornit să îi învețe, Pe oameni, și să dea povețe –


Să îți aduci aminte-apoi, Că în Egipt, când te aflai, În rândul robilor erai. Aceste legi, să le păzești Și ne-ncetat, să le-mplinești.”


Pe Iacov, ei l-au învățat Poruncile cari, Tu le-ai dat. Legile toate-apoi – la fel – L-au învățat, pe Israel. Tămâie, ei Îți pun, în dar, Și-arderi de tot, pe-al Tău altar.


Că el va trebui să fie Fără prihană, cumpătat, Doar c-o femeie, cununat, Cu-nțelepciune, silitor, Mereu – de oaspeți – primitor, Necontenit a fi în stare De-ai învăța, pe fiecare.


Mereu, să propovăduiești Cuvântul și să stăruiești Asupra lui, necontenit, Atât la timpul potrivit, Precum și în orice răstimp Ce nu pare a fi la timp. Mustră și ceartă, cu măsură, Îndeamnă, dă învățătură, Împarte, tuturor, povețe Și le-nsoțește cu blândețe.


„Tu, însă, propovăduiește, Doar lucrul ce se potrivește Cu-nvățătura sănătoasă, Adevărată și serioasă.


Aceste lucruri, le vestește, Cu-nțelepciune sfătuiește Și mustră-atuncea când se cere, Pe fiecare, cu putere; Și nimenea să nu-ndrăznească Apoi, să te disprețuiască.”


Ferice zic – fără-ndoială – La toți cei care straiu-și spală, Să aibă drept, la pomul vieții Și-apoi, în zorii dimineții – Ai lumii noi și minunate – Pe porți, să intre, în cetate!


Atunci, venit-a Samuel Și-a zis, casei lui Israel: „Dacă, din inimă, vreți voi Să vă întoarceți înapoi – La Domnul vostru – să luați Domnii străini, la voi aflați Și Astarteele la care Se-nchină-a voastră adunare, Și aruncați-le afară. La Domnul, să vă-ntoarceți iară, Cu inima, și-apoi să știți Ca numai Lui să Îi slujiți. El va scăpa al vost’ popor, Din mâna Filistenilor.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ