2 Astfel, a fost descoperit Un sul, care a fost găsit În capitala Mediei. Ahmeta, e numele ei. Cu multă vreme înainte, Pentru aducere aminte, Sulul fusese scris. În el, Se însemnase-n acest fel:
Aste-ntâmplări s-au petrecut, Când nouă ani a adunat Osea, în țară, ca-mpărat. Israeliți-au fost luați Și în Asiria mutați. Ca robi – acolo – au trăit Și în cetăți au locuit, Cetăți cari – înaintea lor – Fuseseră-ale Mezilor. Halah, întâia s-a chemat. Habor, drept nume, a purtat A doua. Ele sunt aflate, Pe malul apei așezate, Iar râul ce le mărginea, Gozan, pe-atuncea, se numea.
Dacă-mpăratul o să vrea Să cerceteze, va putea, La visteriile pe care În stăpânire el le are – La Babilon – ca să găsească, De-i vreo poruncă-mpărătească, Dată de Cir, să-ngăduim, În Iuda, la Ierusalim, O casă ca să se ridice Pentru Cel despre cari se zice Că este și va fi, mereu, Adevăratul Dumnezeu. Iar împăratul, pentru noi, Să scrie un răspuns apoi, Să știm dar, hotărârea lui, Asupra Casei Domnului.”
Atuncea, Eu am cuvântat: „Iată-Mă! Vin, acum, la Tine. În sulul cărții, despre Mine, Lucrul acesta este scris. Iată-Mă! Vin, precum am zis, Căci – Dumnezeule – doresc, A Ta voință, s-o-mplinesc!”