Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Esdra 6:16 - Biblia în versuri 2014

16 Apoi, fiii lui Israel, Cu preoți și Leviți – la fel – Cu toți ceilalți fii din robie, Au împlinit – cu bucurie – Sfințirea Casei Domnului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

16 Fiii lui Israel – preoții, leviții și rămășița celor ce fuseseră în exil – au sărbătorit cu bucurie dedicarea acestei Case a lui Dumnezeu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Israelienii, împreună cu preoții, cu leviții și cu ceilalți care fuseseră în captivitate, au sărbătorit cu bucurie dedicarea acestui templu închinat lui Dumnezeu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Apoi, fiii lui Israél, preoții, levíții și ceilalți deportați au celebrat cu bucurie dedicarea acestei case a lui Dumnezeu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Copiii lui Israel, preoții și leviții și ceilalți fii ai robiei au făcut cu bucurie sfințirea acestei Case a lui Dumnezeu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Și copiii lui Israel, preoții și leviții și ceilalți copii ai robiei au făcut sfințirea casei acesteia a lui Dumnezeu cu bucurie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Esdra 6:16
21 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Apoi, alături de-mpărat, Întreg poporul jertfe-a dat, Aduse-n fața Domnului, Spre slava și spre cinstea Lui.


Iar jertfele pe cari le-a dat Chiar Solomon, s-au ridicat La două’șidouă mii de boi Și-o sută douăzeci mii oi. Toate avut-au drept menire De jertfe pentru mulțumire, Date în cinstea Domnului. Exemplul împăratului A fost, de-al său popor urmat, Căci fiecare-apoi a dat, Jertfele lui de mulțumire, Când s-a făcut acea sfințire A Casei Domnului. Astfel,


Tot Israelul a venit, Chivotul, de l-a însoțit, Cu strigăte de bucurie, Cu chiote și veselie, Sunând din goarne-n a lui cale, Din trâmbițe și din chimvale, Făcând lăutele să sune Și harfele ca să răsune.


Primii din cei care veniră Pe-al lor pământ și-l locuiră, Preoți sunt și Israeliți, Leviți, precum și Netiniți.


Apoi, cu toți se ridicară, Iar Ezechia și cei cari Peste popor erau mai mari, Le-au poruncit Leviților, Să aibă-n cântecele lor – Spre lauda lui Dumnezeu – Cuvintele pe cari, mereu, David, numai, le folosea Și-Asaf, prorocul ce-l avea. Leviți-ndată au făcut Așa precum li s-a cerut: Cu bucurie-au lăudat, Pe Domnul, și s-au închinat.


Apoi, cu cale, au găsit Că este foarte potrivit Ca sărbătoarea s-o lungească Și astfel s-o mai prăznuiască Câteva zile încă, până Se va mai face-o săptămână,


Iar veselia cuprinsese Ierusalimul. Nu fusese Așa o mare bucurie, Din vremea-n cari, la-mpărăție, Fusese Solomon, cel care, Pe David, drept părinte-l are.


Iar jertfele pe cari le-a dat Chiar Solomon, s-au ridicat La două’șidouă mii de boi Și-o sută douăzeci mii oi. Casa lui Dumnezeu, astfel, Față de-ntregul Israel, De Solomon a fost sfințită, Zidirea ei fiind sfârșită.


Vrăjmașii pe care-i avea Iuda și de-asemenea Și Beniamin, au auzit Că robii care au venit, Din nou în țară se gătesc Și un alt Templu construiesc În cinstea Domnului pe care, Neamul lui Israel Îl are.


Astfel, acel întreg popor, Serbările azimilor, O săptămână le-au ținut Și bucurie au avut, Pentru că Domnul îl făcuse Pe împăratul ce-l avuse Asiria, să sprijinească Lucrarea și să isprăvească Zidirea Casei cea pe care, Domnul lui Israel o are.


Când s-a sfințit zidul pe care Ierusalimu-n jur îl are, Leviți toți s-au adunat Din locurile-n care-au stat Și spre Ierusalim porniră, Unde apoi, ei prăznuiră Sfințirea zidurilor sale. Atuncea, au găsit cu cale Ca sărbătoarea s-o cinstească Cu laude și s-o-nsoțească Cu cântecele minunate, Ce fost-au acompaniate Cu harfe și cu alăute Cari de chimvale-s susținute.


În ziua ‘ceea, în cetate, Mai multe jertfe au fost date, Pentru că mare bucurie Făcuse Domnul, ca să vie, Peste-ai poporului Său fii. Femeile și-ai lor copii, În acea zi s-au bucurat. Cetatea toată-a răsunat De chiote de bucurie Și strigăte de veselie. Vacarmul care se făcea, Până departe se-auzea.


Întreg soborul de preoți, Și-asemenea Leviții toți, Cu cântăreți, cu ușieri, Cu slujitori și cu străjeri Și cu întregul lor popor S-au așezat în țara lor, Stând în cetățile pe care, Țara lui Israel le are.


Ei au mai zis: „Acum, plecați Și, cărnuri grase, să mâncați. Beți băuturi dulci, iar apoi – O parte – să trimiteți voi Și celor care n-au nimic, Să aibă și ei, câteun pic, Căci ziua asta minunată, Domnului nostru-i e-nchinată. Nu vă mâhniți, căci bucuria Lui Dumnezeu vă e tăria.


Simțesc o mare bucurie, Atunci când mi se zice, mie, „Haidem la Casa Domnului!”


Îndată, slugile-au plecat Să îl aducă la palat, Pe Daniel. Când l-au găsit, La împărat au revenit, Care a cuvântat astfel: „Așadar, tu ești Daniel? Tu ești – așa precum știm noi – Unul din prinșii de război, Luat din Iuda, de-al meu tată?


Ierusalimul prăznuia, Un praznic, care se numea Al înnoirii Templului – În iarnă, era timpul lui.


Veți merge dar, la locul Lui, Și-acolo-n fața Domnului, Voi, jertfele, să le mâncați. Acolo, să vă bucurați Cu toți ai voști’, fără-ncetare, Pentru orișice bun cu care, Domnul v-a binecuvântat.


În Domnul, să vă bucurați! Iată că, iarăși, vă zic eu, Ca să vă bucurați, mereu!


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ