11 Iată acum, ce poruncesc, Pentru cei care îndrăznesc Să-ncalece-al meu cuvânt: De-ndată, Din casa lor va fi luată O grindă, ca să-i spânzurați Pe cei cari fi-vor vinovați. Într-o grămadă de gunoi, Casa le-o veți preface-apoi.
11 De asemenea, dau următoarea poruncă cu privire la orice om care va schimba edictul acesta: să se scoată o bârnă din casa lui și să se ridice bârna ca să fie tras în țeapă pe ea, iar casa lui să fie transformată într-un morman de gunoi din cauza faptei lui.
11 Mai dau un ordin referitor la orice om care va schimba această decizie: să se scoată o grindă din casa lui. Ea să fie ascuțită, să se pună în poziție verticală și apoi acel om să fie înfipt în ea. Apoi, pentru ce făcuse el, casa lui să fie transformată într-o grămadă de gunoi.
11 Dau poruncă pentru ca, dacă cineva va schimba acest cuvânt, să se scoată din casa lui o grindă și el să fie ridicat și spânzurat de ea, iar casa lui să devină o grămadă de gunoi pentru aceasta!
11 Și iată porunca pe care o dau cu privire la oricine va călca porunca aceasta: Să se scoată din casa lui o bârnă, s-o ridice ca să fie spânzurat pe ea, și casa să i se prefacă într-o grămadă de gunoi.
11 Dau și poruncă pentru ca oricine va schimba acest cuvânt să i se scoată din casă o grindă și el să fie ridicat și spânzurat pe ea, și casa lui să fie făcută o grămadă de gunoi din pricina aceasta.
Iată acum, ce porunci vreau, Pentru al meu popor, să dau: Toți oamenii care-au să fie În a mea-ntinsă-mpărăție – Indiferent de limba lor, De al lor neam sau de popor – Dacă vor cuteza, cumva, De rău de a grăi ceva De Dumnezeul Cel pe care Șadrac, cu Abed-Nego-L are Și cu Meșac, voiesc să știe Că vor simți a mea mânie. Nu vor scăpa nepedepsiți Oameni-acei nesocotiți, Ci fiți cu toți încredințați Că în bucăți vor fi tăiați, Iar a lor casă, de îndată, Are să fie dărâmată, Căci nu-i alt Domn să izbutească, Asemeni Lui, să izbăvească.”
Atuncea, împăratul lor, Astfel le-a zis Haldeilor: „Să știți că mi-a scăpat din minte, Când v-am vorbit mai înainte, Un lucru important. Voiesc – Acum – să vi-l împărtășesc. Iată-l: dacă nu o să fiți În stare, visul, să mi-l știți Și dacă nu veți putea voi Ca să mi-l tâlcuiți apoi, Vă voi preface în bucăți Și-am să dărâm, de prin cetăți, Casele voastre, ca să fie Doar un morman de murdărie.
Acela care îndrăznește Și-ntocmai nu îndeplinește Această Lege-a Domnului – Și legea împăratului – Are să fie surghiunit, La moarte fi-va osândit, O gloabă va avea de dat Sau fi-va-n temniță-aruncat.”
Din ordinu-mpăratului, Haman în grabă-a fost luat Și dus apoi și spânzurat Chiar pe a lui spânzurătoare. După această întâmplare, Ahașveroș s-a domolit, Căci furia și-a potolit.
Stâlpul lui Baal a fost sfărmat, Iar templul i l-au dărâmat, Încât el a ajuns apoi, A fi hazna pentru gunoi. Grămada de moloz făcută, Și azi mai poate fi văzută.
Iar hoitul acelei femei, Va fi ca și gunoiul care E aruncat peste ogoare, Încât, lumea ce se adună, Nu va putea ca să mai spună – Atuncea când o vor vedea – Că „Izabela este ea”.”