Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Esdra 6:1 - Biblia în versuri 2014

1 Dariu – atunci – porunci a dat, Spre a se cerceta de-ndat’, Casa scrisorilor, căci ea, În visterie, se găsea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

1 Atunci împăratul Darius a dat ordin să se caute în documentele aflate în arhivele din Babilon.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Atunci regele Darius a dat ordin să fie citite sulurile care erau păstrate în „arhiva” din Babilon.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Apoi, regele Dárius a dat poruncă să se cerceteze în casa cărților unde se păstrau vistieriile Babilónului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Atunci, împăratul Darius a dat poruncă să se facă cercetări în casa scrisorilor unde se puneau vistieriile în Babilon.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Atunci împăratul Dariu a dat poruncă și s‐a căutat în casa sulurilor de cărți, unde se păstrau vistieriile în Babilon.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Esdra 6:1
16 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Noi te rugăm să cercetezi În cronici și-atunci ai să vezi Că încă din vremea străbună, Astă cetate n-a fost bună. Mereu fusese răzvrătită. De-aceea fost-a nimicită.


Și a avut aste urmări: Am pus, de-ndată, cercetări Ca să se facă, și-am văzut Cum că dreptate ați avut. Astă cetate, ne-ncetat, Din vremuri vechi, s-a răsculat În contra împăraților Care-au supus al ei popor.


Dacă-mpăratul o să vrea Să cerceteze, va putea, La visteriile pe care În stăpânire el le are – La Babilon – ca să găsească, De-i vreo poruncă-mpărătească, Dată de Cir, să-ngăduim, În Iuda, la Ierusalim, O casă ca să se ridice Pentru Cel despre cari se zice Că este și va fi, mereu, Adevăratul Dumnezeu. Iar împăratul, pentru noi, Să scrie un răspuns apoi, Să știm dar, hotărârea lui, Asupra Casei Domnului.”


Astfel, acel întreg popor, Serbările azimilor, O săptămână le-au ținut Și bucurie au avut, Pentru că Domnul îl făcuse Pe împăratul ce-l avuse Asiria, să sprijinească Lucrarea și să isprăvească Zidirea Casei cea pe care, Domnul lui Israel o are.


Porunci am dat de-a fi lăsați Toți cei care au fost luați Din Israel – și sunt la mine – Să plece, dacă vor, cu tine. Dacă sunt preoți și Leviți Aflați aici, sunt învoiți Ca la Ierusalim, ‘napoi, Cu tine a pleca apoi.


Sărmanilor și cercetată A omului străin pricină, Era mereu. Pentru-a sa vină,


Atunci am zis: „Iată, sosesc! – În sulul cărții se găsesc Cuvinte scrise despre mine –


„Ascunderea lucrurilor – Să afle-oricare muritor – Cuprinde slava Domnului, Dar slava împăratului Șade în cercetarea lor.


Lui Ioiachim, așa să-i spui: „Iată cuvântul Domnului: „Tu ai ars cartea și ai zis: „De ce, în cartea ta, ai scris: „Acela care e pe tron Drept împărat în Babilon, Țara are s-o pustiască. Oamenii n-au s-o locuiască. Nici dobitoace nu mai sânt Aflate pe al ei pământ”?”


O altă carte-a fost luată De Ieremia și-a fost dată, În urmă, lui Baruc cel care, Pe Neriia, părinte-l are Și care logofăt fusese. În acea carte, el scrisese Cuvintele ce s-au aflat În cartea arsă de-mpărat, De Ioiachim, de-acela care Era în Iuda cel mai mare. Pe lângă vorbele aflate În cartea-ntâi, adăugate Au fost și altele, atunci, După cum Domnu-a dat porunci.


Apoi, atent eu am șezut Și-o mână-ntinsă am văzut, Cum se îndreaptă către mine Și-o carte-n chip de sul, ea ține.


Pe când uimit eram eu încă, El mi-a vorbit: „Ia și mănâncă, Ceea ce vezi în fața ta! Tu, fiu al omului, nu sta, Ci-nghite cartea ca astfel, La casele lui Israel, Să te trimit, să le vestești Cuvintele ce le primești!”


Să știi și să-nțelegi, căci iată, De când porunca este dată Pentru a fi iarăși zidit Ierusalimul, negreșit, Și pân’ la vremea cea în care, Unsul (Mesia) va apare – Deci până la Cârmuitor – În curgerea vremurilor Sunt șapte săptămâni aflate. Când ele fi-vor încheiate, Urmează altele, sortite Piețele a fi zidite Și gropile. E vremea care Se va vădi de strâmtorare, Iar săptămânile acele Sunt șasezeci și două ele.


„O carte-n urmă, am văzut, În mâna Celui ce-a șezut, Pe acel scaun, de domnie. Scrisă, ea se vedea să fie, Pe dinăuntru și-apoi, iară, Fusese scrisă și pe-afară. Șapte peceți se mai vedeau, Și, cartea, o pecetluiau.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ